Edi(c)torial

„Damele metaforei” sau sufletul feminin …

„Damele metaforei” sau sufletul feminin ascuns în cuvinte

Sfârşitul iernii şi începutul primăverii e ca o adevărată întoarcere la origini primordiale, ca o...

Continuare

Opiniuni

Cărţile pe care profesori…

Cărţile pe care profesorii de la universităţile Princeton, Harvard şi Yale le recomandă pentru a fi citite în 2017

Profesorii din cadrul celor mai prestigioase universităţi din Statele Unite ale Americii au realizat un...

Continuare

Povestea Dunării, evenime…

Povestea Dunării, evenimentele istorice importante petrecute pe malurile sale şi scene din viaţa de zi cu zi ale popoarelor dunărene prezentate în jurnalul de călătorie al lui Andrei Şarîi

De la izvor la vărsare, Dunărea parcurge trei mii de kilometri, iar autorul Andrei Şarîi...

Continuare

„Vrei să te măriți cu soț…

„Vrei să te măriți cu soțul meu?” O scriitoare celebră a scris pe patul de moarte un eseu emoționant în care le roagă pe femei să iasă la întâlniri cu soțul ei

Amy Krouse Rosenthal, o scriitoare celebră pentru cărți de copii din Chicago, SUA, care a...

Continuare

Traditii

Sfintii 40 de Muceni…

ELE - avatar ELE

Sfintii 40 de Mucenici: Traditii si superstitii de 9 martie

Pe 9 martie este sarbatoare mare pentru romani, Sfintii 40 de Mucenici! Mucenicii, Macinicii, Mosii...

Continuare

DE CE NU TREBUIE SĂR…

AO - avatar AO

DE CE NU TREBUIE SĂRBĂTORITĂ ZIUA DE 8 MARTIE?

Cu toții știm că 8 Martie este ,,ziua internațională a femeii”. Cu toate acestea, în...

Continuare

Omul călător în conc…

CORINA ISABELLA CSISZÁR - avatar CORINA ISABELLA CSISZÁR

Omul călător în concepția Prof. Mihai Pop

Mihai Pop s-a născut la 18 noiembrie 1907, în satul Glod, comuna Strâmtura din județul...

Continuare

Interviu

Interviu cu Ciprian Fartu…

Interviu cu Ciprian Fartuşnic, director general al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei: Mai bine pentru România ca vânzătorul la butic să aibă diplomă de facultate

E bine să înveţi ce vrei, să faci facultate. Dacă pricepi ce înveţi ai posibilitatea de a lua viaţa de la capăt,

Continuare

Interviu cu PARINTELE… NE…

Interviu cu PARINTELE… NEUROCHIRURG STEFAN MINDEA in ziarul Lumina: “MULTI NU AU VOCE FIINDCA LE ESTE TEAMA SA NU FIE VAZUTI DREPT HABOTNICI”/ “Consider ca România este intr-un moment critic”

Ziarul Lumina/ Augustin Paunoiu: Jertfă pentru crezul unei vieți

Continuare

Îți mai aduci aminte, Doa…

Îți mai aduci aminte, Doamnă?

Când l-am cunoscut pe Cincinat Pavelescu aveam doar douăzeci și cinci de ani, iar el vreo cincizeci.

Continuare

Posta redactiei

România, în prim plan, la…

România, în prim plan, la Salonul Cărții de la Paris. Ziua a II-a

Sâmbătă a fost una dintre zilele de vârf de la Salonul Cărţii de la Paris...

Continuare

România la Salonul Cărții…

România la Salonul Cărții de la Paris. Diagonales et confluences franco-roumaines

România va fi prezentă la ediția din acest an a Salonului Cărții de la Paris...

Continuare

“VIAȚA ÎN DOUĂ VALIZE” - …

“VIAȚA ÎN DOUĂ VALIZE” - cartea unei românce din Italia despre ”cei care sunt constrânși să-și abandoneze propriile meleaguri”

Dacă am fi constrânși să ne abandonăm dintr-odată viața de zi cu zi și să...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Georgeta Şuta sau vorbirea cuvintelor de-ntors acasă

IR Rosiianu - avatar IR Rosiianu

Georgeta Şuta sau vorbirea cuvintelor de-ntors acasă

Georgeta Şuta - „Cuvinte nerostite”

O carte provocatoare, o carte bilingvă, româno - franceză aduce în atenţia criticii poeta sătmăreană Georgeta Şuta, condeier stabilit de-o vreme în Belgia.
„Cuvinte nerostite” pare un titlu neinspirat pentr-o carte plină de sensuri şi nuanţe, o carte în care poeta îşi explorează propriile limite, viziuni şi emoţii.
Aceastp carte a căutărilor începe emblematic cu poemul „M-am pierdut”, poem menit să ne introducă abrupt într-o lume idealizată cumva, în care îngerii sunt nu numai vizibili, ci şi palpabili: „M-am pierdut printre aripi,/Dorind să mă îmbrac puţin cu bunătatea lor/Lumina caldă pe când să o zăresc.../A început să urce din nou spre cer,/Departe de frigul nostru negru, atât de pământesc”.
Această stare uşor reflexivă, această meditaţie aproape transcedentală devine temă predilectă, coloană vertebrală în această lume în care prezenţa lui Dumnezeu - în plenitudinea Lui! - e din ce în ce mai necesară.

Continuare

Și îngerul se însoară, nu-i așa?

Daniel Luca - avatar Daniel Luca

Și îngerul se însoară, nu-i așa?

Daniel Mariș (Profeții despre vremurile fricii, Editura Tim, Reșița, 2016) scrie despre senzații apropriabile, „trăibile” de fiecare dintre noi, cu un calm pe cât de aparent, pe atât de înșelător.
Este evidentă tendința spre intertextualitate, dar poetul știe să rămână, în orice situație, singur cu sine însuși și fidel propriilor convingeri poetice.
Apetitul pentru ludic („spiritul meu e unul de neam prost”) și pentru realitatea imediată se îmbină cu reveria și fantasticul („scara urcă în cer / dincolo de bucățica asta de moarte”).
Unul din motivele prezente în poemele lui Daniel Mariș este cel al îngerului. De regulă, acesta este asexuat. Nu însă și aici, unde este un bărbat în toată puterea cuvântului. În plus, atât însurat, cât și părăsit: „despre singurul înger însurat / am aflat că a fost părăsit / sub un acoperiș țuguiat / fără să știe de ce”. Iar eșecul în amor atrage după sine inevitabila pedeapsă: „așteptând / tăierea limbii îngerului părăsit / cu cuțitul / ca să nu se mai poată ruga”.

Continuare

Tic-tac contra TAC de Nelica Hotea

Horia Picu - avatar Horia Picu

Tic-tac contra TAC de Nelica Hotea

E de toată lauda străduinţa autoarei de a scrie poezie cu rimă, lucru pe care-l întâlnim din ce în ce mai rar azi. Nelica Hotea, în poezia care deschide volumul său de debut, se îmbracă cu armura protectoare pe care ne-o punem toţi la ieşirea din casă. Interesante treceri de la „tic” la „tac”, de la înăuntrul nostru la lumea de afară, la lupta internă din noi înşine.
„M-am ridicat şi am deschis, / Găsind doar o mănuşă / [...] / M-am îndreptat spre şifonierul meu
Găsind perechea ei, / Ce aştepta duel.”

Această luptă internă se termină cu renunţarea (de fapt împăcarea cu soarta) pe care poeta o face într-un mod personal, romantic şi cu speranţa zilelor mai bune ce vor veni:
„Abdic, împrumutând o spadă a armoniei / Sub legământul muzicii şi-al timpului
Ce poate a mai rămas şi pentru mine...”

Continuare

Poeme colorate în albastru

Daniel Luca - avatar Daniel Luca

Poeme colorate în albastru

O carte „așezată” de poezie (200 pagini cu tot cu postfața semnată Alexandru Cîrțu) a văzut de curând lumina tiparului: Daniel Marian, Lumea de la capăt, Editura Contrafort, Craiova, 2016.
De la bun început sare în evidență coperta, cu un pipăibil iz de vechime, care completează fericit titlul, fiind în prezența unei lumi noi într-un veche, în fața unui nou început, dar atât de...vechi.
Deoarece Daniel Marian este un perpetuu căutător. De imagini, de cuvinte, de sensuri ori senzații.
Se poate afirma că volumul de față stă sub semnul albastrului; floarea albastră romantică, simbol al intangibilului, explodează aici de-a dreptul și își împrăștie culoarea peste tot.
Bunăoară, există un albastru exterior („afară era albastru / prin delirul zăpezii / treceau convoaiele fluturilor”; „zăpadă albastră”), unul asimilat în propriul trup („dinte albastru”) și altul interior („toamna când se albăstresc ideile / scăldate-n cerneluri”).

Continuare

Avanpremieră editorială | O inspirată schimbare de registru expresiv

Victor Rusu - avatar Victor Rusu

Avanpremieră editorială | O inspirată schimbare de registru expresiv

La puțin timp după apariția remarcabilului volum de versuri de inspirație erotică „Jurnalul unei muze” cunoscuta poetă severineană Gabriela Mimi Boroianu a pregătit deja pentru tipar o nouă selecție substanțială de poeme, căreia intenționează să-i dea titlul, după părerea noastră adecvat conținutului, „Efemeride”.
Apariția acestui nou volum de versuri va marca, în mod indubitabil, un moment de referință în activitatea de creație a înzestratei poete, pentru că, înainte de toate, se abordează un registru tematic și ideatic surprinzător de inedit pentru lirica autoarei și, totodată, se apelează la virtuțiile expresive ale unei alte formule poetice, total diferită de pronunțata și constant valorificata, până acum, formulă proprii poeziei clasice de dragoste.
Discursul liric abandonează rigorile prozodiei clasice și optează pentru posibilitățile de expresie ale versului alb/ liber, sensibil contaminat de extetica „minimalistă” sau „autenticistă” a poeziei noastre postmoderniste.

Continuare

Constantin Stancu | Sursa şi reflexia imaginii îmbrăcate în idee

Daniel Marian - avatar Daniel Marian

Constantin Stancu | Sursa şi reflexia imaginii îmbrăcate în idee

Se face o zi de binevenită linişte dar una lucrătoare prin deschiderea chingilor cerurilor, iar pământul cât de furnică în univers, e lăsat să respire în voie. Incurs, excurs, parcurs şi recurs înspre definirea esenţei. Lucrurile nemijlocite în gândire poartă în sine aripa subtilă care să le facă veşnice. Dacă ne spune Cartea Sfântă cum la început a fost Cuvântul, acesta nu a fost deloc conjunctural cum nici fabricat vreodată ci subfiind deopotrivă cu subînţeles.
Se deschide prima aşteptată poartă, aceea a luminii. Acea entitate care nu are dimensiuni decât alegorice, interpretarea fizică având loc doar ca mijloc de raportare la umila realitate în faţa adevărului intrinsec. Întocmai cum spune Constantin Stancu în „Etemenanki” (Ultima săptămână).

Continuare

Nicolae Crepcia | Viu fiind izvorul nu seacă, musteşte, renaşte

Daniel Marian - avatar Daniel Marian

Nicolae Crepcia | Viu fiind izvorul nu seacă, musteşte, renaşte

În apriga dezvoltare nu neapărat înălţare într-atât de tumultoasă încât uneori caracteristic alter-umană a lumii, există un imaginar dar fiind perfect conştient paragraf despre oameni. Este: precum o mănuşă pe care universalitatea o aruncă ceasului crezut prea târziu ori prea devreme, dovedindu-se că e la timpul potrivit, asta în măsura în care timp chiar se întâmplă neîncăpăţânat de a nu fi pe înţeles.
A fi om nu este direct definitoriu ci mai degrabă este un principiu, trăitor grăitor posibil eventual a fi un truism ca să nu mai a spune chiar pleonastic. Deci: mare grijă, ne propunem să descoperim omul. În simplitatea deopotrivă cu multidimensiunea lui.
Omul bine ancorat în valorile esenţiale, este Nicolae Crepcia – niciodată copleşit decât de dorurile inerente firii. Astfel putem ajunge la el prin sublimarea, drept şi altfel nu, poezie.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Dan Dănilă

Dan Dănilă - avatar Dan Dănilă

Poezii de Dan Dănilă

DEPARTE

Și eu am privit peste acoperișurile Parisului
dimineața – uneori era ceață și turnul Effel
nu se vedea deloc – doar pe înserat apărea,
ca un ac de busolă spre marea necunoscută,
spre păduri cu vânatul atent la orice frunză
și mai departe, mai sus, către visul întrerupt
din patria care nu m-a iubit niciodată, unde
femei în doliu mă mai așteaptă cu povești
despre războiul etern sau marea vânătoare

Continuare

Poezii de Eleodor Dinu

Eleodor Dinu - avatar Eleodor Dinu

Poezii de Eleodor Dinu

Câtă orbire

trebuie să mai îndur
până să-mi văd sufletul
bucurându-se
de învierea morții divine?

Fluidă,
rezistenţa nervilor mei la ocări
(mahalagioaice-mbrăcate excentric)

Continuare

Poezii de Florentina Lupu

Florentina Lupu - avatar Florentina Lupu

Poezii de Florentina Lupu

Ce dragă mie...

Ce dragă mi-e luna în nopţile-n care
se scutură cerul de-un negru tăcut,
de stele ce cântă cu glas de izvoare,
în firul de iarbă sălbatic crescut!

Ce dragă mi-e şoapta prin vise trecută,
mai dulce ca floarea deschisă pe ram,
când zarea se-alintă cu mierea căzută
şi-o strânge poem de iubire la geam!

Continuare

Poezii de Victor MARTIN

Victor MARTIN - avatar Victor MARTIN

Poezii de Victor MARTIN

BEȚIE PE FACEBOOK

Astăzi s-a băgat Muscat
și Fetească Neagră la promoție.
Uitați-vă la sticle!
Ce inserții, ce reflexe!
Regal, aproape regal.
Când le vezi, începi să gândești;
mulți se sinucid,
dar majoritatea sunt lipsiți de bun simț.

Continuare

Poezii de Mimi Boroianu

Mimi Boroianu - avatar Mimi Boroianu

Poezii de Mimi Boroianu

Efemeride (1)

Au spart cuvântul
să-i smulgă înțelesul...
Frumusețea lui
zăcea sfărâmată
sub tălpile bocancilor,
risipită în mii de cioburi...

Continuare

 

Proză

Prev Next

Proză scurtă. Toamna

Lorin Cimponeriu - avatar Lorin Cimponeriu

Proză scurtă. Toamna

Toamna ca un sunet ruginit își lasă brațele la vale, mâinile tale nu mai sunt angelice ca altădată. Saoarele ne cuprinde în zare ca pe doi necunoscuți. Ochii, o mirare se tot adâncesc în fântâni. Toamna cu un sunet de greere, închide ferestrele și scuipă singurătatea. Cu precizia unui glonte, trimite la moarte florile pătate. Toamna ce strigă în mine vântul, pictează lutul ulciorului cu stropi de ploaie. O aripă din marele canion e invadată de fluturi. Toamna îmi ciugulește pasărea din piept.Boabele de struguri sunt elegia plecată pe munte să cânte unui cioban prea singur. A plecat și Miorița și nu s-a mai întors din moarte.

Continuare

Omul care nu a prins niciodată roşu ( partea 1)

Gheghi Alexandra - avatar Gheghi Alexandra

Omul care nu a prins niciodată roşu ( partea 1)

Domnul Seymour s-a născut în anul 1945, chiar după terminarea celui de-al doilea război mondial. De cum a ieşit din pântecul mamei, roz marmorat şi ţipând isteric, şi-a promis că nu o să prindă niciodată roşu la semafor şi că întreaga lui viaţă va fi o sumă perfectă de paşi egali, neprecipitaţi, pe străzile aglomerate ale New Yorkului. Încă din burtă a putut alege între mai multe maladii care să îl ajute în demersul său precum ipohondria, nanismul, lipsa vederii, miopia sau daltonismul, dar până la vârsta de 87 de ani nu a avut norocul decât să se pricopsească cu o constipaţie cronică şi o formă uşoară de gută. Până la vârsta de doi ani, când a început să vorbească, a trăit într-o clădire de oţel şi sticlă, într-un fel de bunker de la ultimul etaj, de fapt un penthouse luxos cu grădină proprie şi piscină, şi asta s-a întâmplat...

Continuare

Tu nu mă mai strigi

Lorin Cimponeriu - avatar Lorin Cimponeriu

Tu nu mă mai strigi

E dimineața lui septembrie. Tu nu mai zici nimic, nu mă mai strigi. Parcă ai fi un spirit tăcut ce s-a coborât în ape fără a mai spune măcar un cuvânt. Acel cuvânt pe care adesea îl spuneai sau scriai în poezie. Eu nu mai pot să cânt altei femei, nu mă pot minți pe mine.
Lampadarul din fața casei a încetat să mai facă lumina din inimile noastre să apară. Nu mai am cu cine să zâmbesc. Mă trezesc, cuvintele se așează la loc în rană, a uitat să mai ningă tristețea cu aceiași bucurie de neînvins. Prea devreme mă bântuie îngerul, mă bântuie și nu-i pot răspunde. Oare de ce m-am trezit și mă tot gândesc la tine cu fiecare fereastră deschisă în zare. Am dreptul să cred că se mai vede lumina, steaua răsăritului călăuzindu-mi pașii prin păduri de amurg.

Continuare

Ceasul de la 1718

Lorin Cimponeriu - avatar Lorin Cimponeriu

Ceasul de la 1718

Poate am visat cu ochii deschiși, stâncile care mă dor, am mișcat puțin lumea ta, făcând să răsară soarele pentru mai departe când amurgul îi va cuprinde pe zei și când toamna îți va bate la geamuri cu stropiii de ploaie posomorâțica niște fluturi de sticlă.
În această singurătate poate doar vântul curge tăinuit și sângele clocotește de iubire. Cum să vorbesc cu tine? Cuvintele urcă la cer și nu mai coboară, sunt aripa ta de înger sau nisipul ce zboară. Am lăsat goluri imense ca două fântâni ce nu se pot cuprinde în brațe, e dimineață, mierslele cântă pe coastă, translucid lumina s-a liniștit, se alege piatra pentru sacrificiu
Un nou ritual, un nou început al cometei oarbe. Satau cu zeii la masă, trupuri de statui baroc mă înconjoară din turla bisericii ceasul de la 1718 mă trezește.

Continuare

Fotografia cu suferinţa

Lorin Cimponeriu - avatar Lorin Cimponeriu

Fotografia cu suferinţa

Nu mai pune-ţi aripi la păsări, nu mai pune-ţi zbor la secunde, o clipă poate cuprinde universul. Nemărginirea e un câmp verde, noaptea e frumoasă cu stele. Astăzi chiar eram cu inima plină de soare, mă rugam. Lumina poate fi şi umbră - fluturi pot fi gri .Totul e de vânzare: zilele, nopţile.  Doar luna răsare ca o egretă în paradis, mă confund cu Cioran sau cu o piatră cu ape limpezi. Sunt dincolo de zid, îmi spune să pun la loc peştele în cutie, pun numele sfinţilor la loc în icoane. Prietenii se gândesc să îmi cumpere o carte pentru o fotografie cu suferinţa. La uşă bate un călugăr, îi deschid. Mă întreabă:
”- Spune, muribundule, ai găsit femeia?”. Vorbind cu visele desfacem o sticlă cu vin, ne aşezăm la masă. Bea, acesta e vin de strugure din viile fermecate, a vechii elade, s-a dospim în vremea vechilor...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Gustând din măr

Ana-Cristina Popescu - avatar Ana-Cristina Popescu

Gustând din măr

Piesă într-un act

 

Personajele: P1, P2, Litră și Zamă.

Decorul: O peșteră care inițial este confundată cu un tunel.

(Este semiîntuneric.)

P1: Ne-am rătăcit.

Continuare

MELON sau CAPETE DE FEMEI

Marian Ilea - avatar Marian Ilea

MELON sau CAPETE DE FEMEI

(piesă de teatru în două acte)

Decorul

Cârciuma „La Dudinski”: scaune, sticle de băutură pe mesele de tablă verzi, într-un colţ două mese lipite, cu farfurioare pline de fursecuri. E parastasul sculptorului în piatră Melon. Acţiunea se petrece către seară, când cei invitaţi, venind de la cimitir, intră în cârciumă. Se aşează. Se ridică. Povestesc despre răposat. Domnul Dudinski îmbrăcat în hainele de lucru e la barul din dreapta, va servi la mese. Ceilalţi îmbrăcaţi în costume. Irina (fosta iubită a sculptorului) îmbrăcată în fustă neagră, cămaşă neagră, pantofi negri şi sacou negru.

Continuare

În colivie

Ana-Cristina Popescu - avatar Ana-Cristina Popescu

În colivie

Teatru pentru copii

Monodramă

Decorul: Un parc.
Personaje: Copilul.

(Copilul se plimbă prin parc cu o colivie. În colivie se află doi porumbei. La un moment dat se așază pe bancă.)
Copilul: Am ajuns.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Asemănări și deosebiri între primele principii din filosofia antică greacă și taoism (daoism)

George PETROVAI - avatar George PETROVAI

Asemănări și deosebiri între primele principii din filosofia antică greacă și taoism (daoism)

Nu există filosof de valoare care să nu se arate interesat de primele principii. Da, căci este important trecutul apropiat de noi și prezentul (infinitatea macrouniversului și microuniversului, sistemele sociale și cele politico-economice, mecanismele sufletului și ale gândirii, morala, cultura și locul omului în Univers), precum și îndrăznețele prognoze privind viitorul planetei și al omenirii, dar la fel de important (dacă nu pentru toți, atunci pentru unii dintre noi) este să aruncăm priviri logico-fanteziste asupra pregenezei (era haos sau doar golul infinit și netulburat?) și să înclinăm balanța convingerilor intime fie în favoarea creaționismului, fie în favoarea evoluționismului, fiind știut marele adevăr noutestamentar că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni...
Corifeii filosofiei clasice grecești nu numai că n-au făcut excepție de la regulă, dar chiar au consolidat-o prin formidabilele lor opinii despre primele principii, la fel de proaspete și suculente ca în urmă cu peste două milenii.
Gânditorii de mai târziu și-au însușit aceste concepții, astfel că – ne spune P.P. Negulescu în tratatul Problema ontologică – Plotin (204-270 e.n.), principalul reprezentant al neoplatonismului, „admitea, cu stoicii, un Suflet al lumii, necesar ca s-o pună în mișcare; admitea, cu Aristotel, o Inteligență cosmică, necesară ca să gândească...

Continuare

Noi suntem oameni puternici

Simona Cratel - avatar Simona Cratel

Noi suntem oameni puternici

Noi doi suntem oameni puternici. Când cad eu, mă ridici tu. Când cazi tu, sunt eu pentru tine acolo. Așa se face, adică e ca un făcut, noi doi ne împiedicăm în contratimp, tu și cu mine. Mâinile noastre sunt mereu înlănțuite la mijlocul distanței dintre noi, degete împletite, palme care se ating continuu, noi doi arătăm că există și așa ceva. Tu și cu mine. Cum, ce anume dovedim noi doi?! Dovedim că există oameni care se împiedică, își fac cucuie, își rup câte o mână, își scot câte un ochi, iar cu ajutorul celuilalt se ridică înapoi pe picioare și încep să râdă. Își lasă altă mână să crească, un nou ochi înmugurește la loc în orbită, cucuiele dau înapoi, totul e neted ca înainte, rănile se închid, cicatricele dispar.

Continuare

Poarta către mine s-a deschis...

Sabina Laiber - avatar Sabina Laiber

Poarta către mine s-a deschis...

Când deschizi poarta către tine esti deja o fereastră către toată omenirea
Poarta către tine se deschide numai atunci când ai suferit suficient încât să îți dai seama că cel mai bun prieten al tău  eşti TU!
Nu ți s-a întâmplat să fii sigur pe tine că ai intâlnit marea iubire și ca mai apoi să realizezi că de fapt nu a fost iubire, ci doar o experientă amoroasă?
Multi facem marea confuzie între iubire și o partidă bună de intimitate!

Continuare