La Ioan Romeo Roşiianu fiecare clipă lasă „o amprentă de sânge şi lacrimi / o mulţime de şoapte surâsuri şi taine”. Versurile autorului băimărean sunt uneori abia şoptite pentru a nu strica nimic din tainele lumii, alteori sunt clamate energic pentru a ne trezi din reverie.

Elegant şi melancolic, patetic sau vulcanic, autorul spune
„Sărut amintiri neprăfuite-n vreme / icoana ta-mi creşte-n priviri insomnii/ [...]
treci printre şoapte cometic / răsădindu-mi în suflet privelişti siderale.”

„Seducătoarea din Florenţa” e o descriere romanţată a „Două mari civilizaţii, imperiul mogul al lui Jalaluddin Muhammad Akbar şi Florenţa din vremea familiei de Medici şi a lui Machiavelli, se reflectă una într-alta printr-o serie de întâmplări dintre cele mai improbabile, ca în lumea basmului“, scria „The Times“. (http://evz.ro/seducatoarea-din-florenta-852930.html)
Salman Rushdie e rezultanta a două culturi: cea britanică prin educaţie (a studiat la Cambridge) şi cea indiană prin părinţi.

Romanul lui Gabriel Chifu Punct și de la capăt captivează de la primele pagini prin modul în care este spusă povestea. Doamne și ce poveste! Suntem aruncați în timpuri de grele încercări pentru români. Personajele sale încet, încet, desfac un ghem care cu fiecare pagină a romanului creează acea stare de poveste. Suntem prinși de evenimente, de personajele foarte bine conturate, de planurile pe care se ramifică pentru a ajunge totul la același punct de plecare. Numele mi se pare inspirat ales. El îmbracă tot acest zbucium al personajelor și al istoriei.

Am primit recent o carte scrisă de un licean. Înțeleg că este volumul de debut al lui Daniel Bogar din Baia Mare. Primul lucru care l-am observant a fost întunecarea copertei întâi. Editura folosește o reproducere semnată Cristina Busuioc și intitulată Al treilea ochi. Lucrarea acestei autoare deși interesantă și pătrunzătoare ca tematică nu este pusă în valoare. Practic toată coperta întâi este nefuncțională. Ea nu transmite ceea ce ar trebui să transmită. Nu se înțelege decât greu numele autorului iar editura și anul apariției ar trebui citite cu o lupă. Titlul parcă e o zgârietură peste o operă valoroasă. Și este un mare păcat pentru volum. Pentru că Daniel Bogar are ce spune și o spune răspicat, uneori cu fronda unui adolescent iar alteori cu seriozitatea adultului.

 Printr-o conjunctură nefavorabilă mie, ce m-a ţintuit la pat, am avut parte, la început de an 2012, de lecturi consistente, iar bucuria este şi mai mare când autorii cărţilor citite sunt maramureşeni de-ai mei: Florica Bud, Ioan Dragoş, Nicolae Goja, Vasile Morar, Dragomir Ignat.(...) Am pornit cu o curiozitate şi o nerăbdare specifice copiilor în a asculta poveşti spuse seara de bunici, în a citi „prima creaţie literară” din 2012 a scriitoarei Florica Bud, „Secol de vânzare – pamflete” tipărită la Editura „Maşina de Scris”, Bucureşti.