- comedie… de Bahlui într-un act -
Personaje:
2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) – critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza
Scena 1
(Strada Lăpușneanu din Iași, într-o cârciumioară, unde se adună scriitori. Doi jurnaliști ieșeni stau la o bere, discută. O melodie în surdină… Semiîntuneric.)
Jurnalist 1
Am vrut să scriu despre cei mai citiți scriitori ieșeni și… mi-e greu…
Jurnalist 2
De ce?
Jurnalist 1
Mulți, dar… dificil de ales…
Jurnalist 2
Ei, chiar n-ai de unde să alegi?! Deschide dicționarul lui Busuioc și… alege!
Jurnalist 1
E deja vechi, a fost publicat cu vreo zece ani în urmă. S-ar cuveni o ediție mai nouă…
Jurnalist 2
Fă tu o ediție nouă, că ai de unde… Scriitori! Dacă în acel dicționar au intrat 549 de nume, acum cred că s-au mai adăugat vreo sută… (râde)… Alege pe criteriul - cel mai bine vândut volum… Deci, se subânțelege… și citit.
Jurnalist 1
(râde)
Vândut? Cu vânzările e rău de tot!
Jurnalist 2
De ce râzi?
Jurnalist 1
Cine mai cumpără azi cărți?
Jurnalist 2
Totuși, se mai vând la târgurile mari de carte din București, Timișoara, Brașov, Cluj… Iașiul nostru, însă, a cam rămas de căruță…
Jurnalist 1
Nu, n-ai dreptate… La târgul Librex…
Jurnalist 2
În capitala culturală a României, că europeană nu prea… N-a trecut.
Jurnalist 1
Greu cu vânzările și cu cititul în lumea de astăzi, a internetului… Nu se mai citește ca pe vremuri, dar scriitori avem… câtă frunză și iarbă! Mai ales după anul 2006, când a apărut acea lege, cu 50 % adaos la pensie… dacă ești scriitor, membru al USR,
Uniunea Scriitorilor din România. Numai aceștia sunt privilegiați. Cheltuie statul bani cu scriitorii ăștia! (râde)
Jurnalist 2
Și cu Uniunea Jurnaliștilor, a noastră, nu uita!
Și cu alte uniuni de creație!
Jurnalist1
Iar din 2015, revistele lor sunt finanțate, din gros, tot de la stat…
Din banul contribuabilului român.
Jurnalist 2
Și-s multe, și apar altele, noi și noi, aproape anual, sub egida USR, ca să fie finanțate…
Jurnalist 1
Apar nu numai reviste, dar și scriitori, pe bandă rulantă, ca ciupercile după ploaie…
Jurnalist 2
(râde)
Poate că ploile noastre sunt ploi… cu talente, mai știi! Dar tu, iată, n-ai de unde alege pentru un amărât de articol!
Jurnalist 1
Nu știu ce fel de talente apar, că nu prea le găsim la târgurile de carte de prin București,
o fi sărăcia de vină sau or fi scriitorii…
Jurnalist 2
Să știi că și una și alta… Scriitorul, întotdeauna, nu numai cel din era capitalismului, dar și din alte vremuri, tot peticit și flămând supraviețuia. Adu-ți aminte chiar de Eminescu și Creangă… Nu prea se trăiește din scris, știi.
Le e mai bine ăstora,
cu pensie și cu adaos-chilipir la ea…
Jurnalist 1
Unii scriitori își publică din banii lor vreo 50 de exemplare, dar despre care se vorbește măcar prin târg, alții, mai bogați, mai multe, dar despre care nici că se aude…
Jurnalist 2
Și, totuși, ai de unde alege, dacă tot vrei să scrii despre cei mai citiți, zece…
Apropo, mai bine ai scrie despre altceva, despre cum se intră acum în Uniunea asta a lor, a Scriitorilor… români. USR! Nu Uniunea Salvați România, mă, ci Uniunea Scriitorilor din România, să nu le încurci! Eu am auzit multe… văzut, ba chiar am și investigat…
cum să devii scriitor!
Jurnalist 1
Te-ai documentat?! Și…? Ce-ai aflat?
M-ai făcut curios!
Povestește-mi și mie!
Scena 2
(Un cabinet stomatologic. Medicul se uită în gura lui Ionel Holbănescu, bărbat zdravăn, gras, înalt, impunător. Într-un colț, Euripide, scund, burduhos, sașiu de un ochi, se foiește pe un scaun neîncăpător pentru „volumul” lui. E neliniștit.)
Medicul (scriitor)
Dar nu mai am ce face, domnule Holbănescu, gura dumneavoastră e perfectă, puțin gingiile-s… inflamate, dar asta se rezolvă, cu apă de gură…
Ionel
Apă de gură? De care? Vezi, prescrie-mi ceva mai bun sau poate ai dumneata pe aici, mai scumpă, mai bună, să nu mai umblu pe la farmacii…
Medicul
Da, da, desigur, vă dau, cu plăcere…
Ionel
Ziceam să vină și soacră-mea, că ești așa un doctor bun, ți s-a dus vestea…
Medicul
Să vină, să vină, dom`le, o servesc cu mare plăcere!
Ionel
Și mai am câțiva nepoți, au carii. De… văzut. De-acu, că știu că ești un bun medic…
Te vom avea în vedere în acest an, să știi, te vom avea în vedere, numaidecât… Da` să mai refaci dosarul,
să-l mai refaci nițel. Cărți ai îndeajuns, noi vom scrie despre ele, vom scrie…
Să reînnoiești dosarul…
Medicul
Da, domnule, am înțeles, numaidecât îl voi reface. Mulțumesc de sfaturi… Gata, am terminat cu dumneavoastră…Iar domnul Euripide?
(se uită la Euripide…)
Ionel
E cu mine, vrea și el o consultație, dumnealui e și el… în echipă…
Medicul
Am înțeles. Treceți, domnule Euripide, luați loc!
Euripide
Mulțumesc, dar eu mă grăbesc. Dar vin numaidecât, mmm, altă dată...
Medicul
Vă aștept, cu drag vă servesc… Când aveți timp, că sunteți ocupat mult,
cu scrisul, cu rubrica aceea din revistă…
……………
(Cei doi critici literari… pleacă... Se opresc într-un colț de scenă. Stau de vorbă.)
Medicul
(iese în fața scenei, cu voce, dar, chipurile, în gând)
Să vă ia dracul, burduhoșilor! M-am săturat de voi! Să mă cheltui cu voi și cu tot neamul vostru! Gratuit sau aproape gratuit. Al câtelea an în șir și… nimic!
…Bat pasul pe loc.
Stă dosarul acela… acolo! Deja îmi seacă răbdarea!
(În celălalt capăt de scenă, Ionel și Euripide continuă discuția.)
Ionel
De ce n-ai vrut, mă, să-ți tratezi dinții?
Chilipir… la ăsta!
Euripide
Numai cât aud mașina aia zumzăind, fac pe mine!
Ionel
(hohotește)
M-am priceput, măi! Fricosule! Dar trebuie să vii la el, cât are nevoie el… de noi, că mai apoi…
Euripide
(mirat)
Dar ce, șefu, anul acesta… îi dai drumul?
Ionel
Ce, suntem proști? Dinții au nevoie de tratamente, mereu!
(râd în hohote ambii)
Euripide
Dar scrie bine. Și poezie, și proză…
Ionel
Să fie sănătos, să tot scrie dacă vrea să devină scriitor… cu acte. Poate la anul, sau la celălalt… îl facem și pe ăsta… scriitor. Să vedem ce mai zic și dragul nostru de Costache, și Azinia, suntem mai mulți, suntem o echipă unită, nu?
Or fi având și ei dinți de tratat…
Euripide
… sau or fi având nevoie de proteze, că la unii se apropie vârsta de pensionare…
(râd în continuare, mulțumiți de sine)
Ionel
Știi bancul acela cu avocatul care ținea dosarele deschise și nu le soluționa cu anii, să facă băiatul lui facultatea, apoi să-l însoare, apoi să-i ridice o casă și… tot așa. Ce, noi suntem mai proști ca avocații sau avem mai puțină școală?
Euripide
Și ce chilipir, pentru noi, cu legea asta, nr. 8 din 2006! Și, din 2013, cu noul statut al USR.
Cronici… scrise, câte două la fiecare carte și publicate… numai în reviste USR… sau în cele sub egida ei…
Ionel
Uite că și din… literatură se pot face bani. Criticii literari sunt acum la mare căutare…
Euripide
Mai ales cei care sunt și prin comisii de evaluare și…
… cei prieteni… cu cine trebuie… să fie prieteni…
(Râd ambii, mulțumiți de sine.)
Euripide (continuă)
Bine, am să văd… cu dinții,
măcar soția să mi-o aduc.
Ionel
Adu-i pe toți, măi, profită cât… ăsta vrea să ajungă scriitor… cu acte, pentru vreo pensie mărită. De viitor… Să-l ajutăm și… el să ne ajute.
Tu mie, eu - ție, principiul… fraternității!
(Râd, o țin într-o veselie…)
Euripide
Poate mergem să mai stăm undeva!
Ionel
Nu, că-mi vin nepoții în această seară și mai am de scris nițel la o prefață. Vrea o duduie să devină scriitoare, are cărți, dar de literatură numai una, iar aici ne trebuie măcar trei…Cred că până în toamnă le face ea pe toate. Și dacă mai și cotizează… la Costache, devine scriitoare. Am cam tras de timp cu prefețele și publicarea lor, că vreau să mai adauge la preț, dar ea, se pare, nu se prinde sau se preface… Dar, rezolvăm noi…
Euripide
Trimite-o și la mine…
Ionel
Mă, dar ce, tu ești critic literar? Cu școala postliceală de bibliotecar?
Euripide
(vizibil deranjat)
Nu sunt, dar contează… unde trebuie!
Asta-i principalul!
Trimite-o!
Ionel
Bine, îi sugerez, discret…
Euripide
Bine, ne mai auzim! Sănătate!
Ionel
Să trăiești!
Scena 3
(Pocăita la un colț de scenă, cu reflectoarele pe ea. Vorbește la telefon cu Euripide… Apoi merge la el… la birou)
Pocăita
Bună ziua, domnule Mărculescu!
Euripide
Bună, cine sunteți?
Pocăita
Mi-a zis dl Holbănescu să vă sun...
Euripide
Ah, da, mi-amintesc.
Pocăita
Aș putea veni la dumneavoastră la biroul de la… Până le ce oră vă găsesc acolo?
Euripide
Mă găsiți aici până la ora 16. Vă aștept!
Pocăita
Mulțumesc!
(Reflectorul se focusează pe Euripide, la o masă în alt colț de scenă, în biroul său.)
Euripide
(vorbește singur)
Ce credeai, Ionele, că eu nu contez? Să fac și eu un ban! Căci am, ca tot omul, și eu… nevoie de parale. Din salariu și din pensie nu trăiești… bine. Vorba unui fost președinte: „Să trăiți bine!”. (râde). Iaca, noi găsim metode, ca să trăim bine. Cheltuielile sunt mari, cu reparația casei, mai ales. Nouă casa, bună, dar mereu cere bani, ca s-o ții în formă… Poate, cu duduia asta, îmi pică și altfel de chilipir. Ce nu fac muierile astea ca să ajungă scriitoare, cu acte!… Și lor… un punct important în CV, să se laude că-s scriitoare, iar pentru cele la pensie, un surplus bunișor. Și lor, și nouă. Și… plăceri… uneori. Toată lumea - mulțumită! (râde). Că așa-i viața!
Luăm tot de la ea, nu? Ne descurcăm!
(Se aude o bătaie în ușă.)
Euripide
(merge să „deschidă”, cu un zâmbet larg)
Intrați! Intrați! Săru`mâna, stimată doamnă! Luați loc! Mai aproape, aici pe acest scaun-fotoliu,
lângă mine…
Pocăita
(se așează pe o margine de fotoliu)
Am înțeles că scrieți la revistă… O rubrică… ce contează. Cronici literare.
Euripide
(cu o mină zâmbitoare, satisfăcută, cu importanță)
Da, da, scriu, de mai mulți ani.
Și contează… la dosar, să știți.
Pocăita
Mi-aș dori și eu o cronică la o carte, adică două, că am două… literare. Iar la una, chiar și o prefață. Vi le-am adus pe amândouă, ultima am luat-o azi de la editură, e abia… exemplarul de probă…
Euripide
(și mai infatuat)
Trebuie trei cărți…
Pocăita
Vor fi, vor fi, degrabă, e… pe drum și a treia. Eu am cărți scrise, câteva, mai multe, ca autor și în colaborare, dar sunt de specialitate, de economie, acum scriu literatură, poezie.
Încă din tinerețe… scriu poezie.
Euripide
(ia cele două cărți, la răsfoiește nițel)
Voi citi, voi analiza, dar sunt foarte ocupat…
Pocăita
Știu, domnule Mărculescu, îmi dau seama. Vă sunt foarte recunoscătoare, că ați acceptat.
Să-mi spuneți și un preț…
Euripide
Mi-a zis domnul Holbănescu că scrie prefețele și le va publica… Știți prețul, cred.
Pocăita
Vă garantez că n-o să rămâneți nemulțumit…
Euripide
(se dă mai aproape de Pocăita, dă să o îmbrățișeze)
Te va costa mai puțin sau poate deloc, dacă accepți o altfel de plată…
Pocăita
(se retrage instinctiv, se ridică de pe scaun, bolborosește, bâlbâit)
Domnule Mărculescu… Îîîî. Ăăăă… Eu sunt… Știți, cred, cine sunt… Soție de… Și… am mulți copii.
Euripide
(în retragere, împăciuitor)
Știu, știu. Mai glumim și noi. Sper că știi de glumă...
Pocăita
(se preface că îl crede, zâmbește silit, prefăcut)
Da, da, am știut că glumiți…
Totul e normal. Înțeleg...
Euripide
Deci, ne-am înțeles, vă anunț eu când va fi gata,
sunt foarte ocupat...
Ah, da. Nu uitați principalul, să mergeți numaidecât pe la domnul Costache Drămuiescu, profesorul. Presupun că aveți datele lui de contact?
Pocăita
Da, da, le am, mi s-au dat…
(Pocăita, chipurile, pleacă. În continuare, cei doi iar se află în cele două colțuri de scenă. Lumina se focusează periodic pe fiecare dintre ei.
Vorbesc în „gând”, cu voce)
Euripide
(furios, dar și vesel, totodată)
Cu asta nu mi-a mers! Vezi tu, ea nu face păcate! Dar eu sunt bărbat și trebuie să încerc… mereu! Așa suntem noi, bărbații, făcuți! Încercăm, poate ne pică lapte-n păsat (râde, mulțumit de sine). Și, vezi tu, asta nu face astfel de lucruri! Mare „frumusețe”! (râde). Se ține neprihănită! …Ei, dar măcar voi face un ban. Am s-o jupoi, că are de unde să dea!
Pocăita
(furioasă)
Boșorog burduhos, cu un ochi la smântână, cu altul - la slănină! Uite ce-i trece prin cap! Eu am de trei ori mai multă școală ca tine! (apoi, mai potolită). Dar voi răbda! Vreau să fiu scriitoare! Câte nu faci pentru asta, dacă trebuie! Și de ce tocmai ăștia trebuie să scrie?! Nu mai sunt și alți critici?
…Și câtă muncă! Și câtă cheltuială!
Să scot și cărțile astea, ultimele două,
de la editură, să reușesc să fac lansarea lor.
Să anunț oamenii…
Mă rog, dacă am intrat în joc… trebuie să joc, nu mai dau înapoi, fie ce-o fi! Of! Doamne, ajută!
Scena 4
(Un pat de spital. Pe pat, Observatoarea. Pe un scaun lângă ea, Pocăita. Discută.)
Observatoarea
Cum ai aflat că sunt aici?
Pocăita
M-am interesat…
Observatoarea
Mulțumesc de vizită. Inima îmi face probleme… îmi dă… de furcă…
Pocăita
Ai grijă, motorul e principal… Ți-am adus câte ceva... Uite, în pungă… Cred că vă hrănesc prost.
Observatoarea
Of, of, mulțumesc, mulțumesc, să trăiești, să-ți dea Domnul sănătate! Da, cam prost cu hrana, ca-n toate spitalele, de altfel. …Dar mă vizitează, dintr-ai mei… De mult timp nu te-am văzut, mai ales că eu, din cauza sănătății, nu prea am ieșit în ultima vreme.
Pocăita
Fac o lansare de carte, adică de cărți, două. Și mai am una la editură. Am venit să te invit, vreau să fie lume multă. Va fi la sediul Uniunii Scriitorilor…
Observatoarea
(glumeață)
Nu cumva vrei să te faci scriitoare? Cu acte? Dar trebuie trei cărți! Și cronici, câte două la fiecare… Și… publicate numai în revistele Uniunii... Bătaie de cap cu cronicile astea. Știu procedura de după anul 2013, am studiat statutul nou.
…Înainte era mai simplu. Îți scriau recomandări doi scriitori mai remarcați…
Pocăita
(râde)
…Neamuri sau … cumnați!
Observatoarea
Na, că ai vorbit în versuri! Ai cărți de versuri, presupun. Trei, zici, cu cea de la editură.
Pocăita
Eu am cărți, dar nu literare.
Observatoarea
Acum e mai complicat, de fapt (râde), mai interesant, de când cu cele 50% la pensie… Dar tu ești tânără, până la pensie mai ai destul de mulți ani, la ce ți-ar trebui să plătești cotizații pe care să le folosească alții? Zic și eu, deși nu sunt o persoană pragmatică…
Pocăita
Mai sunt și alte lucruri acolo, premii, ajutoare, evenimente, simpozioane, au stațiuni…
și, în fine, dă bine la CV…
Observatoarea
Și crezi că nu au pe lângă ei mai apropiați ca tine, pe care să-i plimbe, să-i premieze, să-i ducă-aducă,
pe ici, pe colo?
Pocăita
Dacă te pui bine…
Observatoarea
Și ai și cronici? La toate? Atât de repede? Mergi în paralel cu cartea și… cronica?!
Pocăita
Mi-a făcut prefețe la cărți dl Holbănescu… A promis că mi le va publica în revistele lor…
Am mers în vizită la Drămuiescu…
Observatoarea
(încet, sub nas)
Mda, lista…
Pocăita
Apropo, tu de ce nu vrei să intri, ai o grămadă de cărți și traduceri…
Observatoarea
Când mi s-a dat lista…
Pocăita
Deci, știi…
Observatoarea
Știu, știu …
Pocăita
Apoi să-ți povestesc prin ce umilințe am trecut,
dar… te rog…
Observatoarea
Dar cui să mai spui, că deja știe o lume… Toți tac și… cine vrea să devină scriitor cu acte, urmează… pașii. Altfel nu pătrunzi în lumea lor!
Pocăita
Eu am sunat la toți… cei recomandați…
Și m-am întâlnit…
Observatoarea
Mie… Mmmm, când mi s-a dat lista cu numerele de telefon și mi s-a spus că, dacă scriu ăștia, „atunci sigur voi intra”, abia atunci am înțeles că zvonurile de prin târg nu sunt bârfe… Ce naivă! Am fost de umplutură la ei, câțiva ani la rând!
Pocăita
Dl Ionel începea să scrie, apoi abandona, când îi mai adăugam bani, iar scria… Dar măcar să fi spus un preț, să nu te lase să-ți consumi creierul… Euripide mi-a făcut niște aluzii.
I-am zis că sunt femeie măritată, cu copii…
Observatoarea
(râde)
Și aici se adeveresc zvonurile. Am auzit multe… unele destul de hazlii… Nu credeam…
Pocăita
(scoate o portocală din pungă)
Mănâncă o portocală, cât stăm la taifas, uite…
….Iar Drămuiescu m-a tot ținut pe la uși. Se dădea ocupat și important.
Iar când mi-a spus suma, era să leșin!
Observatoarea
El, eu cred, e casierul afacerii. Strânge oare și pentru… București?
Pocăita
S-ar putea…
Observatoarea
Și la ce-ți trebuie toate astea? Pentru CV?
Pocăita
Am intrat în joc, am plătit deja o parte din bani… Poate nu-mi vor mai cere… Cheltuială!
Observatoarea
Și cum se uită ai tăi la toate acestea?
Pocăita
Nu prea cu ochi buni!
Observatoarea
Treaba ta. Faci cum vrei.
Pocăita
Acum nu mai pot da înapoi!
Observatoarea
Un amic al meu zicea să fac calcule, să văd… câștigurile, dacă face să mă bag în „afacere”, adică în cât timp îmi voi recupera „investiția”. Am râs, dar el s-a apucat și a făcut calculele. Pragmatic… Mi-a zis că riscă, mă împrumută cu suma necesară,
îi voi returna în rate…
Pocăita
(curioasă)
Și, și?
Observatoarea
I-am zis: „Nebunule, dacă mor și tu rămâi cu banii nerecuperați? Cine ți-i mai dă?”.
Apoi, fiica mă va socoti ieșită de pe fix să particip la astfel de chestii. I-am povestit și ei.
Zice că-mi dă ea, lunar, bani, dacă nu-mi ajunge pensia pentru trai, dar să nu particip la astfel de porcării! …Nici nu mă gândeam, n-am mers în cap!
Pocăita
Eu nu mai pot da înapoi, m-am băgat!
Observatoarea
Chiar dacă eram bogată și aveam bănet cu carul, de nu știam ce să fac cu el, tot nu participam… În viața mea n-am făcut astfel de lucruri! Apoi, pe crucea de la cimitir nimeni nu va scrie în ce uniuni am fost membru! Toate astea-s… deșertăciuni!
Pocăita
(repetă)
Eu nu mai pot da înapoi!
Observatoarea
Am crezut că este o competiție loială, cinstită… Și dacă nu merit să fiu membru, asta e! Sunt scriitori mult, mult mai talentați ca mine! Să intre ei! Dar cum se procedează acum, nu mai știe nimeni care sunt scriitori de valoare și care au intrat cu banul!
S-a discreditat complet Uniunea prin aceste scheme! O afacere care, se pare, funcționează
acum peste tot…
Pocăita
(repetă întruna)
Eu nu mai pot da înapoi!
…Vii la lansarea cărților mele!
Observatoarea
Dacă pot, vin! (râde) Mi-am adus aminte de bancul cu Arghezi… La el era altfel…
Dacă pot, nu vin! Dacă nu pot, vin!”
Pocăita
Nu-mi amintesc…
Observatoarea
Tudor Arghezi era cu o tânără scriitoare la el acasă… Toți ai casei erau plecați, tânăra… aproape să
cedeze. Deodată, sună telefonul și un secretar al Uniunii Scriitorilor (că tot despre acea Uniune vorbim!) il cheamă urgent pe Arghezi la o ședință.
Pocăita
A… acum mi-amintesc. Și el i-a răspuns: „Dacă pot, nu vin! Dacă nu pot, vin!” Dar… e un banc…
Observatoarea
Toate bancurile sunt din viață… adunate…
Pocăita
Eu sper să te faci bine până la lansare și să vii.
Observatoarea
Sper și eu. Voi veni, deși nu prea-mi este dor să văd mutrele lor și… toată compania… Dar, de dragul tău! De ce ai intrat în beleaua asta?! Ai cărți de specialitate, ai școală îndeajuns, ai serviciu bun! Totodată, până vei ieși tu la pensie, ar putea fi abrogată legea nr. 8 din 2006. Ar fi bine chiar s-o abroge! Poate s-ar mai distruge din schemele astea, funcționale, de afaceri… cu scriitori (râde)
Pocăita
(repetă)
Dacă am intrat în joc…
Scena 5
(Un festin, chipurile, într-un restaurant.
Semiîntuneric. O masă mai lungă, așezată
perpendicular pe scenă. Primii la masă stau (față-n față) Holbănescu și Euripide. Apoi iar, față-n față, Azinia cu Drămuiescu, apoi Băiatul bun la toate. Pot fi mai multe persoane la masă…
În capul mesei, Bătrânul, lângă el chelnerul în uniformă specifică, cu un blocnotes în mână.
Pentru început, lumina se focusează pe Chelner și pe Bătrân. Apoi se vor evidenția, prin lumini, numai cei care discută. Pe rând…
Gălăgie... Muzică veselă. Mai puternică, apoi în surdină. Atmosferă de ospăț.)
Chelnerul
(se pare că îl cunoaște bine pe Bătrân,
ba chiar sunt rude)
Bună seara, unchiule, iar?!
Bătrânul
Iar… iar!
Chelnerul
(zâmbind larg, zice, mai încet, să nu-l audă ceilalți.
Se pare că e informat.)
Iar ți-ai adus mâncăii? A câta oară? Aceeași… grupare!
Bătrânul
Taci, mă băiatule, să nu te audă! Mergi de-i întreabă ce vor să comande!
Chelnerul
Eu le știu deja poftele… pe de rost!
Bătrânul
Dar tu mergi, mergi de-i întreabă pe fiecare aparte, spune-le să comande tot ce poftesc.
Chelnerul
(împăciuitor, dar pus pe glume)
Bine, bine! Poate anul acesta se rezolvă!
Bătrânul
Poate, poate! Hai, nu o mai lungi! Și fără glumițele tale, că și așa mi-e scârbă!
Vorba lungă, sărăcia omului!
Chelnerul
(să-l îmbuneze)
Unchiule, dar mie tare îmi plac poeziile tale, chiar îmi plac… Din punctul meu de vedere, ca cititor, demult trebuia să intri în Uniunea asta a lor,
fără toate astea…
Bătrânul
Le plac la mai mulți poeziile mele, dar trebuie să le placă ăstora, nu ție, nu cititorilor mei…
Lasă pălăvrăgeala, du-te!
………………….
(Chelnerul merge la fiecare, vorbește, își notează comanda, în acest timp lumina se focusează pe cei doi din față, Euripide și Ionel.)
Euripide
Măi, ca înadins, azi nu pot să beau! A naibii, trebuia să lăsăm pentru altădată, dar n-ai vrut!
Ionel
De ce nu poți să servești azi alcool?
Euripide
Iau antibiotic!... Am o problemă…
Ionel
A dat boala în tine? Nu mai spune! Dar tu dă comandă o sticlă, două de whisky, le iei acasă!
Euripide
Că bine zici, bună idee! Deștept mai ești!
Ionel
(râde satisfăcut, de-i saltă burta)
Învață, învață, învață, de trei ori, învață! Cum zicea acel Lenin al rușilor. Nu era el chiar așa de paranoic și de nebun, după cum se zice!
Euripide
Se închinau, mă, rușii de peste Prut la el… ca la Dumnezeu!
Ionel
Lasă, ce, noi nu ne închinam? Mai ales la Stalin!
Dar peste Prut nu-s ruși, nu știi istorie?
Sunt români de-ai noștri!
Euripide
Ei, români! Ruși, ruși!
Ionel
Ei bine, bine, dar nu știi tu chiar toate,
deși te dai mare și tare.
Euripide
Lasă politica, mai bine să-l întrebăm pe Drămuiescu, dacă s-a achitat cu el, ăsta, Bătrânul,
viitorul scriitor cu acte.
Ionel
(strigă la Costache)
Costăchel, mă Costăchele! (acela nu aude, discută cu Azinia, lumina pe ei.)
Azinia
Nu mai știu ce să fac cu studenții mei, citesc din ce în ce mai puțin, se pare că nu-i mai preocupă literatura. Facebookul, internetul i-au acaparat complet.
Costache
(filosofic)
Să-i îndrumăm, dar cu inteligență. Fiecare își va găsi calea lui în viață. …Prin exemplul propriu, să-i îndrumăm! Să nu le dictăm comportamente…
Euripide
(râde, lui Ionel)
Lasă-l, nu vezi că e absorbit în discuție! Cu o damă tânără și frumoasă! Și, de la un timp încoace și foarte înțolită. Și …elegantă…
Ionel
(în derâdere)
Nu fi gelos! Nu vezi că sunt în „magnetism interuman, de abolire a două singurătăți…
care se caută!?”. Cam despre asta sunt scrierile lui Drămuiescu… Să-i lăsăm în pace!
Euripide
S-a îmbrăcat în roșu azi… Costache al nostru! Să bată la ochi. Roșu atrage, de aia
Azinia stă cu ochii numai pe el!
Ionel
…S-a achitat Bătrânu, cu casierul nostru Costache,
s-a achitat, știu. În măsura posibilităților, desigur. Totuși, e la pensie, demult… Iar Costache se pricepe, drămuiește cu multă chibzuință banul, împarte cum știe el mai bine, ca să nu rămână nimeni… nemulțumit. E priceput!
Euripide
Și… ce facem cu Bătrânul?
Ionel
(cu-n oftat de părere de rău)
Anul acesta va trebui să încheiem povestea cu el… Au trecut deja vreo opt ani de când se chinuie omul… E timpul să avem și noi… obraz…
Euripide
Eu aș zice să-l mai lăsăm o vreme…
Ionel
Ajunge, ai saț!
Euripide
Ce, ai mustrări de conștiință? Toți iau: profesor, medic, deputat etc. Începând de la grădiniță, școala primară, învățătoarea… educatoarea… Adună părinții bani să le ia câte un lănțișor de aur la 8 martie sau la ziua de naștere, sau la sfârșit de gimnaziu sau… de liceu. Adună femeile destule bijuterii… în curs de mai mulți ani.
Ionel
(râde)
Mai rău de noi, bărbații, că ne aduc numai… băutură.
Euripide
Banul, banul ne trebuie, nu fleacuri (în acest timp li se servește mancare, băutură).
…Apropo, de ce l-ai așezat pe Băiat (-ul bun la toate) cu noi la masă?
Ionel
Aaa, bine că mi-ai adus aminte! Uitasem de el. S-a așezat la masă? Nu trebuia! Vreau să-l trimit, să-mi facă niște servicii, cât mă aflu aici.
Euripide
E și el un candidat, aspiră…
Ionel
Știu, de aia îl țin pe lângă mine. A și publicat deja două cărți la editurile…, știi care… Care trebuie… Vreau să-l trimit undeva,
ia du-te și zi-i să vină încoace!
(Euripide se scoală, îl ridică pe Băiat de la masă și-l aduce lângă Ionel.)
Ionel
(lui Băiat)
Vezi, ia sacoșa asta și mergi la magazinul de pe Independenței, că-i mai aproape, uite și o listă de cumpărături, mi-a dat-o nevasta.
Cumpără-mi tot și adu aici.
Băiatul bun la toate
Da, să trăiți, eu, repede…
Euripide
Dacă tot mergi încolo, intră în farmacia de la colț, uite-o rețetă.
Băiatul bun la toate
Da, să trăiți eu, repede!
Ionel
Nu te grăbi, noi vom mai fi aici o vreme…
(Băiatul pleacă, Ionel și Euripide umplu paharele.)
Ionel
(greoi, se ridică, se adresează tuturor)
Stimabililor! Eu aș zice să ridicăm un pahar și să zicem un toast în cinstea scriitorului nostru, care a muncit și muncește, care a contribuit și contrbuie… la cultura…
Euripide
(râde, îl trage de mânecă să se așeze)
Hai, termină cuvântarea, că mă doare mâna cât țin paharul ăsta!
Ionel
Să fim sănătoși!
Chelnerul
(la ureche, Bătrânului)
Se pare că s-a rezolvat în anul acesta!
Bătrânul
Să sperăm!
(cu voce tare, mieros, către meseni)
Mulțumesc, domnule Holbănescu! Și domniilor voastre, domnule Drămuiescu, Mărculescu, distinsei doamne, tuturor. Păcat că nu sunt cu noi aici și cei doi editori… păcat. Ocupați…
Scena 6
(Pe scenă, într-un colț, o masă cu două scaune. Tehniciana și Pocăita vin una în întâmpinarea alteia. Aproape că se ating din mers, dar abia după ce trec una de alta își întorc capetele… Se recunosc… mirate)
Pocăita
Bună ziua, doamnă dragă, abia de te-am recunoscut, nu ne-am văzut demult!
Ce te-ai mai schimbaaat!
Tehniciana
Nici eu, pe dumneata! Ai să te îmbogățești! Unde te grăbești așa?! Poate ne așezăm să mai stăm de vorbă, eu am… importante… noutăți!
Pocăita
Am… treburi, dar am destul timp să mai stăm la taclale. Uite colea, la măsuță.
Tehniciana
Cu molima asta care a dat peste noi, nu se mai fac evenimente, nu ne mai vedem atât de des, ca înainte!
Pocăita
A da Domnul, va trece năpasta și totul va reveni la normal. Știu noutățile despre tine!
Felicitările mele! Ia spune-mi, cum te simți în calitate de membru al USR?
Am auzit, ai intrat, de curând!
Tehniciana
Ambele merităm felicitări. Ni s-a apreciat la justa valoare meritul nostru în literatură!
Pocăita
Da, da! Dar cum de-ai reușit așa o performanță, dragă, numai într-un an de la debutul literar?
Tehniciana
Nu un an, ci un an jumătate de la publicarea primului roman…
Pocăita
Dar… e o mare performanță, într-un timp atât de scurt să publici trei romane, să ți se scrie la toate câte două cronici, să fie și publicate în revistele… care trebuie. Ești talentată și hărnicuță, tare hărnicuță!
Tehniciana
Eu, când îmi pun un scop, nu las treaba de azi pe mâine, îl și realizez! Așa sunt deprinsă… am lucrat în astfel de domenii… Operative și de control tehnic…
Pocăita
Ți-am citit CV- ul de pe site, cunosc meritele, dar ai scris acolo că, după ce ai fost tehniciană, operatoare și controlor, ai lucrat la o fundație… din anul…
Dar acea fundație s-a înființat
cu un an mai târziu decât ai indicat… acolo…
Tehniciana
Oi fi greșit eu ceva, acum ce mai contează,
nu mai contează!
Pocăita
Da, desigur! Contează rezultatul… care e atât de îmbucurător!
Tehniciana
Dar eu am merite, dragă, am mai multe merite! Eu scriu o proză de mare calitate! I-am cucerit din prima, pe toți! Și tare m-au mai rugat să intru în Uniune! Nu reușeam să termin romanul, că apăreau doritorii să scrie o cronică literară despre roman și… s-o publice de-ndată… în revistele cele mai de valoare!
Pocăita
Știu, știu, cunosc revistele și… și doritorii…
Tehniciana
Dar lumea e rea! Tare e reeeaaa! Atâția invidioși și invidioase! S-au apucat să mă bârfească prin târg! Știu că mă invidiază mulți, dar invidia e un păcat, tu știi că e mare păcat!
Pocăita
E mare păcat, mare! Păcătoși în ziua de azi, puzderie! Nu se tem de Dumnezeu! Dar… să ne invidieze! Mereu cei talentați și care reușesc în viață sunt invidiați! Eu m-am deprins, nu mai reacționez…
ca tine!
Tehniciana
Și ca femeie… eu sunt invidiată. Căci întotdeauna femeile frumoase și talentate au fost invidiate, de când e lumea și pământul! Să li se umfle bila celor invidioși, na!
Pocăita
Lasă-i în plata Domnului!
Tehnicana
Cum să-i las? Că au pornit unii să scociorască… cum de am ajuns eu, într-un singur an, scriitor cu acte…
Pocăita
Aaaa, lasă-i să cotrobăiască, ție ce-ți pasă! Dumneata ești demult la pensie, cred că acum ți-au adăugat și cele 50 de procente, care se cuvin… după lege.
Și… dacă ai avut o pensie bunicică, adaosul o fi și el pe măsură. Eu… mai am mult până la pensie!
Tehniciana
Și asta, și asta, nu zic, dar cât face onoarea de a fi membru într-o așa Uniune! Că mă tot invită acum dintre cei care mi-au scris cronici, știi că au și emisiuni la posturile locale TV… Mă invită pe la emisiunile lor! Mereu! Acum… m-am apucat și mai abitir să scriu, am alte două romane, vor fi și mai și…
Pocăita
Nu mă îndoiesc, nu mă îndoiesc! Ești un mare talent! Dar, acum, că deja ai intrat, la ce atâta grabă să mai scrii, mai potolește-te, odihnește-te…
Să nu-ți prea obosești creierul!
Tehniciana
(n-o aude)
Am mari proiecte, maaari!
Pocăita
Îți doresc succes! Vai, mă scuzi, nu mai am timp, s-a scurs atât de repede, trebuie să plec…
(Pocăita, grăbită, pleacă)
Tehniciana
(plină de sine)
Mi se pare sau și asta mă invidiază? Am vrut să-i mai spun multe, dar nu mai voia să asculte! Precis că mă invidiază! O lume întreagă mă invidiază!
(Pleacă, fredonând: Sunt cea mai, cea mai…
O... „prozatoare de excepție”)
Scena 7
(Observatoarea cu Funcționara Roza. O discuție la telefon. Fiecare în colțul ei… pe scenă)
Observatoarea
Bună, dragă Roza!
Roza
Bună, nu te-am auzit/ văzut demult, de când…
Ce mai faci?
Observatoarea
Cred că de când mi-am retras dosarul… Voi mai lucrați pe molima aceasta la birou?
…Acum când mai toată lumea e pe-acasă…
Roza
Nu, noi suntem aici, pe poziții!
Observatoarea
(râde)
Își mai depun dosare și pe timp de pandemie?
Roza
Da, viața merge înainte!
Observatoarea
Să știi că eu pot să-ți spun cine va intra anul acesta fără să știu cine anume a depus… dosar.
Roza
De unde îi știi?
Observatoarea
(râde)
Am spirit de… observație. În prezent, Facebookul, internetul… ne trădează. Am observat cine și unde publică volumele, la ce emisiuni participă, cine a scris prefețele-cronici, unde s-au publicat și, iată, știu… tot. Pot să-ți spun și pentru la anul…
Roza
Ei, nici chiar așa, știi tot… Dacă tu n-ai fost…
N-ai vrut… să asculți...
Observatoarea
Ce să ascult? Da, n-am vrut să urmez… pașii indicați… N-am vrut!
Roza
Ești încăpățânată! Și doar ți-am zis că ești cu un cap mai sus ca unii, dar… încăpățânată!
Observatoarea
N-am vrut să dau bani! Și nu numai pentru cronici, dar și mai mult unuia din lista
pe care mi-ai dat-o…
Roza
(profund îngrijorată acum, vrea să dea înapoi)
Care listă? Ce bani? Vezi, mi se pare că ești… dezinformată…
Observatoarea
Ai uitat sau te prefaci? Lista cu… „cronicarii” și cu numerele lor de telefon, de contact. Cum mi-ai
dictat-o, cum am înțeles… toată afacerea…
Roza
Eu ți i-am dat așa, pur și simplu, căci erau oameni din apropiere, adică de pe la noi…
cei mai buni… Am vrut să te ajut…
Observatoarea
Dar suntem în vremuri de internet, poate să scrie orișicare critic literar, de oriunde de pe glob, de ce tocmai aceștia?! Or fi ei cei mai calificați, nu zic,
dar nu cred că nu există…
egali cu ei sau chiar mai competenți… Nu cred!
Roza
Trebuia să-ți găsești…
Observatoarea
Dar eu aveam și cărți, și cronici, dar nu v-au plăcut criticii mei literari…
Că nu erau … din lista indicată…
Roza
Citește statutul… Vezi criteriile…
N-ai vrut să asculți…
Observatoarea
Nici nu i-am sunat, căci am priceput
cum stau lucrurile…
Roza
(blocată, repetă)
Citește statutul…
Observatoarea
Dar l-am citit, dragă, l-am citit. Nu scrie acolo de rău, dar el e ocolit… frumos. Românii sunt ingenioși la din astea, foarte pricepuți! Până și aici, în breasla asta! Să nu-mi spui că nu e pe bani,
că nu te mai cred!
Roza
(nehotărâtă)
Nu înțeleg despre ce vorbești… Ești dezinformată…
Observatoarea
(ironică, veselă)
Îți trimit niște capturi de pe site-ul vostru, nu trebuie să fii Sherlock Holmes și nici Caragiale ca să pricepi! O persoană a intrat, la numai un an de la scrierea primei cărți! O fi talentată persoana respectivă, nu zic, dar de ce atâta grabă? Și au scris cronici exact cei din lista indicată, ba chiar în ordinea lor ierarhică de pe listă, exact cum am primit-o și eu! Au stat de gardă și au scris, la foc aprins, cronici… de parcă veneau turcii peste ei și-i găseau cu lecția nefăcută! Să nu-mi spui că nu e pe bani, că nu te mai crede nimeni! Eu, o naivă am fost! Târziu mi s-au deschis ochii! …Dosarul meu îl voiați de… umplutură. Apoi, când am refuzat… lista…
Roza
(evident afectată)
Drăguță, eu nu pricep… despre ce vorbești…
Ești total dezinformată!
Observatoarea
(veselă)
Ba știi foarte bine despre ce vorbesc! Te umflă și râsul când te uiți pe acel material. Ce merite! Cred că cel mai mult au cântărit la comisia de validare pentru membru USR, cronicile scrise de un funcționar, publicate în Monitorul de Vaslui! Ele au cântărit cel mai mult (râde), iar cireașa de pe tort au fost diplomele de pe la Cenacluri… Ce mai!
…Urâtă treabă!
Roza
(repetă ca un papagal)
Nu știu despre ce vorbești…
Observatoarea
Știi, știi foarte bine. Păcat că nici molima asta nu i-a luminat pe unii că viața nu constă numai în… bani, urâciuni și corupție. Că la cimitir, unde vom ajunge toți, nu te va întreba nimeni la poartă, dacă ai carnet de USR sau nu, că tot în groapa rece vei intra… cu sau fără el. Toate astea sunt niște deșertăciuni, dar
mi-aș fi dorit ca România noastră frumoasă să nu fie coruptă până în măduva oaselor, chiar și acolo, unde ar trebui să fie curățenie pură și… valoare!
Roza
(tace)
Observatoarea
Și nu uita, până și diamantele, socotite cele mai prețioase, dure și stabile metale, se pot dezintegra, transforma în vapori, folosind raze ultraviolete de putere maximă asupra lor, dar omul este firav, ca un firicel de nisip în acest univers imens. Iar viața, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, este de neprețuit! Păcat că sunt printre noi specimene care ne-o fac, uneori, urâtă și grea… Sănătate!
(Roza tace…)
(Se face întuneric)
Scena 8
(Scenă de tip… epilog, concluzii. Iar, ca și la început, cei doi jurnaliști, în același local de pe str. Lăpușneanu, la o măsuță, la o… bere.
Melodie în surdină. Semiîntuneric.)
Jurnalist 1
Mda, ce lucruri urâte mi-ai povestit… Dar Iașiul nostru a avut mari oameni! Mi-aduc aminte, dacă tot suntem la o băută, în doi, de o epigramă a lui Păstorel al nostru: Beau băieţii harnici/De cu seară-n zori/Unii sunt paharnici/Alţii turnători.
Tu ești turnătorul… azi (râde).
I-ai „turnat” pe ăștia!
Dar de unde știi atâtea amănunte?
Jurnalist 2
Trebuie să ai urechi să auzi și ochi să vezi… Și mai am povești d`astea… Dar tu voiai să scrii despre primii zece cel mai bine citiți scriitori ieșeni
sau… vânduți.
Jurnalist 1
Vânduți cu sufletul… Păstorel Teodoreanu mai spunea: Voi, creatori ai artei pure/ Ce staţi acuma la pădure/Să fiţi atenţi când vă plimbaţi/Să nu călcaţi în ce creaţi! Ha, ha, ha!
Jurnalist 2
(hohotind)
Avea una… și mai și: În noua eră concepută/ K. Katz-ii scriu în loc să pută/ Iar scriitorii consacraţi/ Sunt daţi afară de K. Katz-i.
Jurnalist 1
(hohotește)
M-ai dat gata cu asta!
Jurnalist 2
E valabilă și pentru zilele noastre! Se dă afară, se taie și se spânzură! Pe cei care cer transparență, corectitudine, conducere în mod democratic, îi aruncă la gunoi! Citește pe internet, ai să vezi câte scandaluri au avut numai în ultimii ani. Uniunea se află în mai multe procese de judecată… cu membrii ei! Au cheltuit sute de mii de lei pe procese, căci mai mult le pierd decât le câștigă. Avocați, recursuri etc.
Totul - costă!
Jurnalist 1
Or fi și din cei intrați, pe bune…
Jurnalist 2
În afara schemei?! Nu prea cred!
Jurnalist 1
Mai poate pătrunde cineva fără să treacă prin filtrul aranjat? După câte mi-ai povestit… Și, dacă n-ai banul, chiar dacă ai talent sau ai cărți multe și bune… nu treci hotarul, dacă nu scrie cine trebuie, adică dacă nu finanțezi pe cine trebuie (râde).
Jurnalist 2
E o schemă bine pusă la punct, care funcționează peste tot. Statutul modificat din 2013 a îngrădit pătrunderea unor critici onești, în clanul lor.
Și, știi, peștele se împute de la cap.
Ăștia de pe loc… trimit birul și la București, cred.
Jurnalist 1
Schema funcționează, ca unsă…
Jurnalist 2
De când e în fruntea Uniunii… îmi scapă, unul, acum octogenar (din 2005 e la conducere)... A schimbat, cum și-a dorit el, statutul. Sprijinit de clientela servilă, desigur. Veșnicul președinte! Până atunci, li se permitea numai două mandate consecutive.
Acum e… pe viață!
Jurnalist 1
… Mda… o clientelă servilă bine sudată, un clan, cu favoriți și slugoi… Scriitorii, chipurile, fruntea societății, valoarea spirituală a neamului!
Și iată ce se întâmplă!
Jurnalist 2
Ei au avut scandal până și cu Paul Goma!
De la acel Jurnal al lui! Știi…
Jurnalist 1
Am citit. „Viața Românească” a publicat un fragment din Jurnalul lui Goma și conducerea USR
s-a revoltat rău, l-a învinuit de antisemitism.
Era prin 2005, deja cu actualul Președinte.
Au zburat cei de atunci de la conducerea revistei,
s-a făcut voia… noului șef.
Jurnalist 2
Dar l-au premiat… post-mortem, pe Goma, recent. …Fățărnicie!
Jurnalist 1
Nu s-a mai finalizat! Că el s-a dezis de toate premiile, încă pe când era în viață!
Supărat pe statul român. Și… pe bună dreptate!
Jurnalist 2
Vorbește tot târgul de cum se intră în Uniunea asta a lor! Dacă analizezi CV- urile unor proaspeți membri, vezi, în fundal, schema… Ce târgul, toată țara vorbește! Povestesc și se amuză chiar și dintre cei care au cotizat… ca să intre! Comedie!
Jurnalist 1
(râde)
Poate bătrânețea este de vină, pensiile mici, de i-a apucat boala scrisului pe toți,
mai ales pe pensionari!
Jurnalist 2
USR o ține în continuare cu procesele, are pe rol… mai multe! Se judecă la infinit cu așa-zișii… reformiști. Există o listă mare de scriitori foarte buni, care au avut opinie diferită și… au fost dați afară, în grup, pentru că au încălcat, cică, statutul.
Nu ai voie să… „denigrezi” instituția.
Jurnalist 1
Au ei acolo o comisie care lucrează non-stop: Comisia de Monitorizare,
Suspendare şi Excludere!
Jurnalist 2
(râde)
Monitorizează loialitatea și slugărnicia, să fie la nivel! Cum ai chițcăit ceva împotriva camarilei, ai dat de dracul, te exclud ăștia în doi timpi și trei mișcări. Nimeni nu mișcă în front!
Jurnalist 1
Deci, se pare, nu e mare deosebire de la constituirea Uniunii, în anul 1949. Numai că atunci se închinau partidului, acum Conducerii Uniunii… (caută în telefon). Iată ce angajamente își lua tânăra Uniune a Scriitorilor față de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român…
Să-ți citesc…(vrea să citească de pe telefon…).
Jurnalist 2
(râde)
Lasă, amice, nu-mi umfla capul… cu Partidul Muncitoresc Român!
Jurnalist 1
(Se lasă… păgubaș… Rostește… revoltat)
…Devine necesară lichidarea acestui monopol USR!
Conducerea Uniunii uită că se hrănește și cu bani din bugetul contribuabililor,
din salariile noastre? Și din alte taxe…
Jurnalist 2
Nu poți face nimic. Majoritatea dintre ei tac și o vor face în continuare. Mai ales dintre cei intrați cu banul, pentru pensii sau indemnizații.
Jurnalist 1
Iar, în acest timp, conducerea își întărește… schemele!
Jurnalist 2
Păi, e de ajuns să ai un premiu al Uniunii, de debut sau nu numai… luat cu banul… Să publici cărțile la editurile lor… Apoi ți se mai aranjează participarea într-o emisiune, la vreun post TV local,
tot de-al lor…
Jurnalist 1
Eu cred că unii vor fugi din această Uniune scriitoricească…
Jurnalist 2
Sunt scriitori care au părăsit Uniunea, pentru că li s-a făcut rușine să mai stea ca membri într-o organizație în care nu poți să te manifești liber și unde… e corupție. În prezent există mult mai mulți scriitori buni… în afara Uniunii!
Jurnalist 1
Și asta e în târgul nostru, unde mergem zilnic pe… pașii lui Eminescu, Creangă, Kogălniceanu etc.
…Unde, peste tot, e… istorie!
…E o rușine ce se întâmplă în Iașiul nostru!
Jurnalist 2
Am avut vremuri de glorie! Din 1916 și până în 1918 Iașiul a fost capitală a Țării Românești.
Însuși regele Ferdinand menționa lumea noastră culturală…
Jurnalist 1
…iar regina Maria își nota, în jurnalul său, că este încântată de primirea și grija de care a fost înconjurată atât cât s-a aflat aici și de oamenii primitori și frumoși ai Iașiului…
Acum, însă, în mileniul trei…
Un DNA, ceva de acest fel, le-ar veni ăstora de hac?
Jurnalist 2
Nu cred că se apucă DNA să curețe niște găinari, sunt domenii mult mai vaste, mult mai corupte.
Ăștia sunt niște căcăreze fără obraz și scrupule…
Lasă-i în plata Domnului! Mai bine îți citesc ceva scris de mine....
Jurnalist 1
(mirat și… vesel)
De tine?! De când te-ai apucat și tu de scris?
Vrei să te faci scriitor, cu acte?
Ai bani prea mulți în pungă?
Jurnalist 2
Taci și ascultă! Să-mi spui o părere, tu-mi vei fi primul critic literar, până ajung și eu la cei… din schemă. Am scris câteva catrene și epigrame,
la temă:
(e băut, scoate din buzunar o foaie mototolită, se ridică în picioare și citește de pe ea, cu patos)
Vin spre uniunea artei, cu toptanu`,
scriitoare care penele-și predau,
iar din călimară, parcă, Lăpușneanu
le șoptește, tandru: „Vreți, nu vreți, vă vreau!”
...
Un festin e astăzi, cred, literatura,
unde stau la masă, atingându-și cotu`,
și cel ce se-nfruptă cu mai toată gura
și acela care pune `geaba botu`…
…
În războaie ultra, extra, ordinare,
scriitori și critici își consumă-avântul,
dar pe toți și toate, caste literare,
le va da uitării, sanitar, pământul…
…
N-auziți, scârbavnici, cum literatura,
schilodită-n modul cel grotesc,
strigă-așa, ca Vodă, cât o ține gura:
- De mă scol, vai vouă, ce-o să vă popesc…
Ce zici?
Jurnalist 1
(încearcă să scape…)
Mă, nu prea mă pricep la „odele” tale… Dar… ești dat dracului! Sună bine!
Jurnalist 2
Dar nu-s ode, bre, sunt câteva catrene,
să-ți citesc și epigrame…
Jurnalist 1
Mai scutește-mă… E târziu. Trebuie să plecăm acasă… Nevestele…
(dă să-l tragă de mânecă, să-l așeze pe scaun)
Jurnalist 2
Lasă nevestele și copiii. …Măcar una, două. Ascultă:
Sincer, nu m-aș bucura,
Că s-ar duce-n lume buhul,
Dacă cei ce vor intra
Sunt săraci… săraci cu duhul.
…
Toți aleșii, mână-n mână,
Cu odrasle, cu metrese,
Se „învârt”, ca să rămână
Într-un cerc de interese.
De astea ce zici?
Jurnalist 1
(râde)
Nu știu ce să zic… Dar ce te-a apucat? Revolta? De scrii versuri din astea… Revoluționare!
Vrei să faci revoluție în USR?
Jurnalist 2
(râde)
Ei, așa… Eu demult scriu. Poate mă fac și eu scriitor, cunoscând deja schema…
Jurnalist 1
Sper că glumești… Tu ai talent, se pare, poate se schimbă ceva la ei, în timp… și intri fără să cotizezi… Hai, potolește-te, se uită lumea la noi!
Jurnalist2
(în sfârșit, se așază)
Îmi vine în minte o parodie a lui Marin Preda la niște versuri celebre ale lui Beniuc…
Sunt astea, dacă nu mă înșală memoria:
„Când voi izbi cu barda mea, profund,
Această stâncă are să se crape
Și va țâșni din ea șuvoi de ape,
Băieți, păzea, că vă inund!”
Jurnalist 1
(râde)
Asta ar trebui acum! Cineva să-i… inunde pe ăștia!
Jurnalist 2
O piesă de teatru! Teatrul mereu a scos gunoaiele societății la iveală…
Jurnalist 1
O comedie! Dar unde-i Caragiale… s-o scrie?
În catrenul omagial pentru Caragiale, dacă-ți amintești, Păstorel spunea:
Cu greu îmi vine să aştern/
Un adevăr ce nu-l suport/
Ca tocmai tu să fii cel mort/
Şi Caţavencu cel etern...
Jurnalist 2
De această dată nu va fi o scrisoare pierdută, ci un scriitor pierdut, de fapt, mai mulți scriitori… pierduți…
Jurnalist 1
Păzea, că vă inund sau Cum să devii scriitor…
Iată… titluri… pentru această comedie… de Bahlui!
……………………………………………………
(Se închide cortina cu… o melodie hazlie sau… un hip-hop despre corupți, corupție…)
Sfârșit
Notă:
Ediție apărută cu suportul financiar al domnului Oleg Spînu, președinte al Asociației „Dreptul Basarabiei” din Iași și, totodată, președinte al Cenaclului IA`ȘI SCRIE