Muzeograf -  Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 -  Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!

Vizitatorul 1 iese din muzeu, se așează pe bancă, așteaptă restul grupului.

Vizitatoare 2 – Minunate exponate! V-au plăcut, nu-i așa?
Vizitator 1 – Nu.
Vizitatoare 2 – Nu???
Vizitator 1 – Nu.
Vizitatoare 2 – Cum așa? Nu v-a plăcut?
Vizitator 1 – Nu! Ba chiar m-a enervat! Mi-a produs o reacție...
Vizitatoare 2 –  ...Idiosincrazică?
Vizitator 1 – Urticariformă.
Vizitatoare 2 – Poate pentru că ați călcat în Mușuroiul domnului Jean Jean Gunod. Hi, hi! Nu oricine se poate lăuda că are pe tălpi o operă de artă! Bine că nu v-au pus să o plătiți!
Vizitator 1 – Mda, i-am stricat variațiunea alchimică...
Vizitator 3 (se apropie de grup) – Splendid! Splendid! O după-amiază de confort intelectual și artistic!
Vizitatoare 2 – V-a plăcut?
Vizitator 3 – Grozav! Artă, domnule!
Vizitatoare 2 – Păi, domnului aici de față nu i-a plăcut! Drept vorbind, nci eu nu am fost prea impresionată!
Vizitator 3 – Cum așa? Mi-e greu să-mi închipui că poate cuiva să nu-i placă! Desigur, îți trebuie o pregătire în domeniu solidă... dacă lipsește acest fundament, cam greu să înțelegi...
Vizitator 1 – Eu, unul, am înțeles prea bine! Artiștii ăștia profită de snobismul și prostia lumii. Îți prezintă orice rahat, împachetat cu vorbe frumoase. Niște fiare aruncate și încâlcite... Îți spun ce ar trebui să-ți închipui că ar trebui să vezi! Ce a halucinat artistul cu o noapte înainte! Doar că eu, unul, nu sunt așa de prost! Sau de snob!
Vizitatoare 2 – Într-un fel, nu ziceți dumneavoastră rău... Așa este! Ei cred că noi „punem botul” la orice!
Vizitator 1 – Păi, aia este operă de artă, pe care să o poți lua pe picioare?
Vizitator 3 – Aia-i drept! Recunosc că este inadmisibil!
Vizitator 4 – Minunată expoziție!
Vizitator 3 – Glumiți, nu-i așa?
Vizitator 4 – Dacă glumesc? De ce-aș glumi?
Vizitator 3 – Asta nu e operă de artă, este o bătaie de joc la adresa noastră! Și a și costat mult intrarea la muzeu!
Vizitatoare 2 – Sunt indignată! Ei ar fi trebuit să ne plătească pentru că am pierdut timpul, nu noi!
Vizitator 3 – Ar trebui să mergem să le cerem banii înpoi!
Vizitator 2 – Chiar așa!
Vizitator 4 – Credeți că este posibil? Mă duc și eu! Poate chiar ne vor da banii îndărăt!
Vizitator 2, 3 și 4 – Hai! Hai!
Vizitator 4 – Ce faci, tu nu vii?
Vizitator 1 – Nu. Dacă mă pun să las aici pantofii de care s-a prins mușuroiul maestrului?
Vizitator 2 – Ptii, nu m-am gândit! Domnule, vă dați seama ce valoare au acum pantofii dumneavoastră?
Vizitator 3 – Valoare de simbol! Purtați pe tălpi opera marelui Gunod!
Vizitator 1 – Da! Așa este! O să mi-i dau jos și o să-i păstrez ca pe o comoară! În vitrină o să-i pun! Cu timpul, poate îi duc la o casă de licitații... În fond au pe tălpi întreaga  variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane... Mare mastru acest Jean Jean Gunod! Trebuie doar să-l înțelegi... dar de acord, asta nu este la îndemâna oricui!