Cândva, am regretat că m-am născut într-o familie săracă, că am crescut într-o familie dezbinată, într-o familie unde nu exista iubire, că am fost lipsit, flămând, înfrigurat, exploatat, am regretat că am renunțat să mai sper.
   Până când Dumnezeu m-a cules din văile de plângeri, nu am înțeles că familia nu noi o alegem, că familia are doar un înțeles, dar omul prin păcat, a distrus acest nucleu bine instituit de Dumnezeu, că cine nu Îl are pe El, nu știe ce înseamnă iubirea jertfitoare, că unde nu conduce Dumnezeu, conduce diavolul și omul nu propășeşte, că toate aceste neorânduieli duc la faliment, sărăcie, suferință, că fără Dumnezeu, nu există compasiune, iubirea pentru aproapele, altruismul, că nu există preocupare pentru fericirea celui de lângă tine.

Nu am știut că speranța moare ultima, că viața e un dar neprețuit, la care nu poți renunța doar pentru faptul că "nu mai poți ține pasul cu ea".
  Am învățat că în orice circumstanță eu sunt iubit de Dumnezeu, indiferent de mediul în care m-am născut și trăiesc, am învățat că dragostea învinge întotdeauna, că ea acoperă o mulțime de păcate, am învățat că deși nu am primit dragoste, eu o pot dărui, că indiferent de cât rău am primit, eu pot alege să dăruiesc binele, că viața este frumoasă chiar și atunci când sufletul plânge. Dumnezeu este Dragoste, Domnul Isus este pace, adevăr și viață, este calea care duce la viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Și nu în ultimul rând, avem un mângâietor, pe Duhul Sfânt, care ne îndrumă, ne mustră, ne povățuiește, toate acestea spre Slava Numelui Său.
   Am regretat cândva dar, dacă nu cunoșteam căderea, nu știam ce este biruința, dacă nu cunoșteam durerea, nu știam să mângâi, dacă nu cunoșteam gustul lacrimilor, n-aş fi cunoscut dulceața bucuriei veșnice. Dacă nu aș fi știut ce este respingerea, nu aș fi luptat pentru prietenii sincere, dacă nu aș fi trăit în obscuritate, nu aș fi înțeles ce înseamnă să trăiești în lumină. Mediocritatea este o stare în care poți intra prin venirea pe lume, poți trăi o vreme dar, din care poți ieși prin perseverență, autodepășire, prin perfecționarea continuă a aptitudinilor și cunoștințelor. Totuși, când Dumnezeu Atotputernic este cel care îți guvernează viața, oricât de grea ar părea, oricâte piedici și înfrângeri ar fi, prin El ești biruitor, pentru că știi că la finalul alergării vei lua premiul cel mare, cununa veșniciei, ce nu se va ofili niciodată.    
   Mulțumesc Doamne, pentru că m-ai iubit așa cum sunt și pentru că Tu m-ai iubit mai întâi!!!