CLAR

Atâtea nopți am risipit iubire,
În brațe seci ce au prădat ființa mea,
Iubeam nebun! Tu erai scris în mine
Și nebunia iute îmi trecea…


Ceva lipsea, ceva nu-mi dădea pace,
Frânturi din noi adulmecam în gând,
M-i te simțeam în fibre ca un tunet,
Ca  un vulcan în trupul meu de lut…
Știam că tot în lut te voi cunoaște,
Noi ne-am promis să ne găsim în gând,
Doar pe Pământ porți dragostea în oase
Și te-ntregești în stea, precum un sfânt.



PASTEL


Din tivul verii zile rătăcite,
Pe strada toamnei mele ciripesc,
Se-alintă-n praf de frunze stropi de aur,
Sărut de verde încă mai trăiesc.
Cercei de brumă-și pune dimineața
Ca-n strălucire soarele s-o vadă,
În ie arămie zburdă ziua,
E-o nebunie toamna asta toată!
Parfum de struguri și de mere coapte
În fibra vremii-adulmec tremurând,
Mă-mbăt cu fericire-ntârziată
Și-adorm târziu, cu tine-n flori de gând.




DIN TOAMNA MEA


Ori ce-am greșit de-mi dai numai tăcere?!
Sau poate chiar iubirea îmi e vină,
Poate-n înaltul meu prăpăstii vezi
Și teamă-ți e de-a inimii lumină.
Poate albastrul meu e prea curat,
Și cântecul prea clar, te înfioară,
Poate te temi cu mine să străbați
Al vieții drum…e toamnă pe-a mea scară.
A fost cândva și timp de primăvară,
Mult a plouat și vântul a gonit-o,
Trecut-am veri, azi toamna mi-o trăiesc,
Hai s-o-mpărțim la doi, mai stai iubito!
Mai stai și nu te teme,
Calde nopți și risipiri de greieri am în brațe,
Mi-ești fierbere în sânge și-n priviri,
Mi-ești foc neostoit, hrănind speranțe.
Să fim în toamna mea topiri de-aramă,
Alei brumate sub un cer deschis,
Să fim rodiri de struguri în ulcioare
Și dimineți în sân de paradis.


VISATOR


Gura ta ascunde taine în parfum de mere verzi,
Când a buzelor pecete peste frunte îmi așezi,
Gândul meu se simte-acasă lângă umărul tău drag,
Visul meu culege roadă din cireșul fermecat
Ce te-a găzduit aseară...
Dar e toamnă! ai să-mi spui,
Unde vezi cireșe coapte
Mere verzi visând hai-hui?!
Unde vezi tu curcubeie,
Spiriduși dansând în fum?!
Văd în mine și în tine,
Călători în lumi de gând...
 

POVESTE


Te-am întâlnit în vara unei clipe
Când toți cireșii prețioși erau,
Când iunie ne săruta pe glezne
Și vorbe coapte-n vise picurau...
Costumul tău avea in buzunare
Povești cu Peter-Pan și țări din vis,
M-ai dezbrăcat atunci de-nsingurare,
Mi-ai pus albastru-n suflet și-ai promis
Să-mi dăruiești pentru șotron, o piatră
Din cornul lunii și un colț de stea,
Mi-ai desenat în inimă o hartă
Să nu mai rătăcesc adresa ta.
M-ai îmblânzit cu ușile deschise
Ghicindu-mi înflorirea în tăceri,
Am renăscut în vara unei clipe,
Și locuim în magic-nicăieri.


NU TE CAUT


Eu n-am să te mai caut niciodată,
Te port în mine, în fiecare centimetru de uimire,
În fiecare semn de exclamare sunt plină de tine...
Nu te mai caut, aș săpa prea adânc în mine,
M-aș desface în o mie de fibre
Și n-aș mai ști să mă împletesc la loc...la fel de bine,
Copac și liană... în iubire.
Nu te mai caut, nu mă mai striga,
Sunt chiar aici, sub umărul stâng
În inima ta...
Nu mă face să mă repet,
Mă repet oricum la secundă:
Tic-tac, bum-bum,
Nici nu știu cum să-ți spun,
Respirația ta... replica mea.
Nu te mai caut niciodată,
Mi-e teamă că te-aș găsi în fereastra toamnei
Sub tălpi de frunză trosnind...
Cu brațe golite te-aș găsi
Și lacrima mi-ar încremeni de uimire, de ploi

Și de tine.




MĂRII...
Acum mi-e dor de tine, cu răsuflări arzând,
A dorului copite îmi freamătă în gând,
În lume îmi port șaua și rana pe grumaz...
Mai bântuie-mă-n vise și cheamă-mă să mas
La pieptul tău să-mi satur de nemurire viața,
În palma ta de sare să îmi alint speranța.
De gustul tău în gânduri papilele-mi zvâcnesc,
Mi-e foame de sălbatec, de tine și lumesc,
Mi-aș vinde steaua zilei pe-o noapte lângă stânci,
Să mă cuprinzi cu valul, în tine să mă stingi!
Să mă scufund în tine, să te iubesc tăcut,
O perlă sidefie, în părul tău s-ajung,
Sau un coral ce-ntinde spre sânul tău cuvinte,
Cerșind a desfătare în trupul tău fierbinte,
În clipe fără aer, împreunării, extaz,
Amanți în bălți de soare sub cerul de atlaz.