Te invit la o cafea

Hai sa mintim ,in Toamna asta,
Sub frunzele de nuc ,si-n abur de cafea,
Cu mastile furate de la mimii-teatrului,
Sa savuram lichidul ,si sa visam frumos.


Hai sa mintim,far'de rusine,
Sa precurvim si sa bem vin,
Sa credem ca putem zidi o casa,
Si-apoi sa facem ,multi copii.
Hai sa mintim,sa inmultim averea,
Sa inflorim in bucurii,
Sa crestem pieptii neamului,
Cu banii castigati din lumea mare.
Hai sa mintim far'de rusine,
O luna sa dormim in flori,
Patru sa fim muti si-n paturi separate,
Si-alte sapte ,rupti in inima si plansi.
Hai sa mintim in fata Domnului,
Cata iubire sta in ochii orbi,
Cata iubire sta in limba noastra,
Stramba si-ascutita,din vorbe jignitoare.
Hai sa mintim!Poate ajungem la ospiciul de
nebuni,sa bem cafea!



Am stat de vorba azi cu toamna




Astazi mi-am baut cafeaua
Sub pieptul toamnei despletite
In timp ce-si pieptana un soare
Pe fruntile de pere galbene,zemoase.

Mi-am pus dorintele la ea in palme
Pe frunze prinse-n ramuri cu rubine
In clipele ce-si impletea codite
Din razele de soare ,cazute peste struguri.

Am asteptat sa se aseze langa mine
Sa simt parfumul ei si mangaierea
Ce-au fost furate din obrajii merelor
Atat de rosii astazi,si imparfumate.

Mi-a fost atat de dor sa o revad
In rochia cu trena cusuta in dantela
Ce mangaie si-ascunde sub poale ruginii
Lacrimile unor oamTe-am asteptat




Te-am asteptat atata vreme,
Sub pieptul infinitului de cer,
In clipele cand soarele se aseza,
Pe un genunchi,stors de puteri si foc.

Te-am asteptat tacuta pe o banca,
In orele cand norii se legau la ochi,
Sa joace jocul serii Baba-oarba,
Prin aripile pasarilor,si-n fulgi de papadii.

Am tot sperat sa-ti amintesti de mine,
Cand infinitul isi desarta poala,
Cu clipele in care noi ne-am asteptat,
Pe-o banca calda,sub un obraz de cer.

Am tot vorbit cu timpul mut si lenes,
Ce-si lasa pasii grei s-apese suflet,
Sa-si lege orele de-un vant s-alerge,
Cu dorul meu,si-o asteptare lunga.

Te-am asteptat!De astazi voi citi
Rondelul rozei ce infloreste,
de Alexandru Macedonski,si voi
uita ...de tine!



Tot ce-ti doresti....

Tot ce-ti doresti s-atingi,
Tot ce-ti doresti sa simti,
Tot ce-ti doresti sa strangi,
Tot ce-ti doresti sa ai,sta sus!
Si-acolo nu poti sa ajungi,
Decat smerit urcand,pe scara rugaciunii.
Nu poti s-ajungi,si nu te faci vazut ori auzit,decat daca iubesti!
Iubesti...
Iubesti chiar daca esti trecut prin sita-mortii,
chiar daca spinii rad in inima cu trandafirii,
chiar daca sperantele sunt viscolite si ucise,
chiar daca singuratatea te raneste-n fiecare ceas si clipa,
chiar daca vorba unuia te frige,
chiar daca lumea te uraste si te ocoleste,
chiar daca raul sta in casa ta,ca piatra-n rau ,in anotimpul iarna,
chiar daca esti lovit de palma unui destin amar ,si rece,
chiar daca samanta e furata-n cer de ingeri,
chiar daca esti invinuit si pedepsit,aiurea,
chiar daca nimeni nu te-asculta,
chiar daca ai nopti pline de dureri si lacrimi,
chiar daca omul pretuit e leganat de stele,
chiar daca inima ti-a fost rupta in patru,
chiar daca esti vaduv, si pribeag pe lume,
chiar daca faci un bine,si primesti in schimb,licoare otravita,
chiar daca-n rana un cutit se-nvarte,
chiar daca nu esti tu alesul,pentru paine,
chiar daca un ulcior se sparge,chiar langa fantana,
chiar daca nu te-alinta nimeni,
chiar daca bezna-ti fura gandurile bune,
chiar daca esti orfan de mama si de tata,
chiar daca ai avut urate ursitori si rele,
chiar daca incercarile te sapa,
chiar daca distanta de-o inima iubita te-albeste,si te doare,
chiar daca nu primesti in irisi soarele,
chiar daca-ti numeri singur ultimele ceasuri,la focul lumanarii,
chiar daca te saruta ....moartea!
Iubeste omule ,si iarta!Dumnezeu iarta si iubeste,toti ticalosii
scarbele,ce-si leagana trupurile razand,cu inima plina de viata,
oferita chiar de Isus.


Ferice de-acela ce-n Domnul
se increde

Chiar de cerul sta sa cada,
Chiar de pasari mor pe rand,
Eu n-am sa te pierd ,O-Doamne,
Din ganduri,si din cuvant.
Chiar de vantul sta sa rupa,
Varfuri de paduri si case,
Eu n-am sa simt teama-n oase,
Si-am sa merg pe drum,zambind.
Chiar de ape or sa-nnece,
Dealuri ,case ,si gradini,
Eu n-am sa m-ascund de Tine,
Sa fug far'de barca Ta.
Chiar de-un foc de-ar fi sa arda,
Stancile si Diavolii,
Eu n-am sa grabesc un pas,ori cuget,
Sa fug,si sa te urasc.
Cine-n lumea asta ,oare,
Ar putea sa-ti stea-n potriva,
Cine ar putea sa-ti spuna,
Ce e rau,si ce e bine?
Cine-n lumea asta,oare,
Ar putea sa ne desparta,
Daca eu te vreau pe Tine,
Sa-mi lucrezi in inimioara?
Chiar de stele vor atinge,
Un pamant fara de ploaie,
Eu tot am sa cred in Tine,
Ca nu lasi ,suflet sa moara.
Chiar de bezna o sa taie,
Ochii lumii si o Luna,
Tu ai sa ridici la ceruri,
Gurile ce-ti slavesc,nume.
Ia-ne inima la Tine,
In iubire si iertare,
Ia-ne cuget si simtire,
Sa scapam de incercare!
Ia-ne glasul si privirea,
Ia-ne mainile si suflet,
Umple-ne de bogatie,
Cu Duh Sfant,si indurare.
Ia-ne azi copii si flori,
Ia-ne case si pridvor,
Ia-ne tot si lasa-n noi,
Pace,mila,si mult mir.
Ferice de-acela ce-ti simte,
iubirea!
Ferice de-acela ce-ti simte
puterea!
Ferice de-acela ce-ti intelege
raspunsul,la toate intrebarile lui.
Ferice de-acela ,ce te tine in inima,
chiar de este pribeag,si far'de adapost!
Ferice de-acela ,ce te slaveste,
fiind orb,mut,ori poate....o piatra
cu inima vie,in asternut.



Pentru ce s-aprinde Luna?

Se coboara si-mi zambeste,
Strans legata-n talie,
Cu obrajii fin taiati,
Sta tacuta,si se-aprinde.
Se coboara-n prag ,zambind,
Sta in fata usii mele,
Si-apoi intra prin ferestre,
Sa-mi atinga asternut.
Pentru ce s-aprinde Luna?
De necaz?
De bucurie?
De durere?
Ori din dragoste si dor,sa avem
un somn usor?
Ce e Luna?
Cine-i Luna?
Cine-i lasa ei,lumina?
Nu cumva ea vrea sa prinda,
Ganduri,vise,nemplinite?
La ce bun?
La ce bun sa stea in tample,
Pe-un oftat si lacrimi multe?
Cine-i Luna,sa se-aseze,langa gura mea
si umeri?
Si sa-mi stranga ochii-n palme,
Ca o hoata sa m-adoarma,
Ca pe-un peste sa ma prinda,
In ac argintiu de vise,
Sa ma legene ,sa-mi cante,
Mutaaaa.....ce-mi suceste iute,mintea!!!
Pentru ce s-aprinde Luna?
Sa-mi stranga in gluma,gura?
Sa fiu muta,mangaiata,
De ea,si de-o noapte calda?
Pentru ce s-aprinde Luna?
S-adoarma ,calcaiul pamantului,
plin cu pruncii Domnului,
pieptul campiilor,
si crestele muntilor,
ochii oceanelor,
si sufletele ratacitilor?
Pentru ce s-aprinde Luna?
Sa fure sufletele celor flamanzi si bolnavi?
Mincinoasa!!!!
E si buna,e si rea!!!
Descanta,adoarme,ucide,iubeste,si-apoi
.....dispare!!!



Cu-n suras invat s-adorm


Cu-n suras invat s-adorm,
Sa gonesc din cuget gandul,
Gandul ce-mi framanta suflet,
Prins in corzile ,tacerii.
Cu-n suras adun in minte,
Clipele traite-n soare,
Cand din poala arunca iute,
Focul ce-nflorea,natura.
C-un suras invat sa tai,
Ata ce mi-a cusut gura,
Cu miros si gust de fier,
Ce se-nnoada-n buze,noaptea.
Este plina de amar,
Lunga cat zilele mele,
Cu dezamagiri si plans,
Se-nfasoara-n piept,si gene.
C-un suras invat sa sting,
Flacara din inimioara,
Ce-mi slabeste din puteri,
Ajutata, de-un dor mare.
Cu-n suras invat sa chem,
Ingerii sa-mi stea pe umeri,
Luna sa-mi inchida pleoape,
Sa ma mangaie,pe frunte.
Si de-o vrea si Dumnezeu,
Sa am vise pana-n zori,
Am sa prind in colt de buze,
Multumire,si-un suras cu vorbe bune.




Bate-ma Doamne

Bate-ma Doamne ma bate,
Ca pe-o barca-n ape calde,
Si condu-ma-n tarm cu pace,
Sa-ti simt mana-n jurul meu.

Bate-ma Doamne ma bate,
Cu vantul lasat de noapte,
Si condu-ma-n asternut,
Sa nu pribegesc plangand.

Bate-ma Doamne ma bate,
Cu ploi reci din nori de toamna,
Sa-mi spele pacat si rana,
Din limba otravitoare.

Bate-ma Doamne cu flori,
Mustra-ma, de sunt om rau,
Srange-mi Tu fiinta-ntreaga,
Si arunca-ma la caini.

Bate-ma Doamne cu Luna,
Cand doresc bezna si ura,
Prinde-ma si leaga-ma,
In flori dulci de liliac.

Bate-ma Doamne ma bate,
Ca pe-o stanca-n val de mare,
Si invata-ma ,Tu Doamne,
Voia Ta s-o fac pe veci.


Mi-as face sufletul un zmeu

Mi-as face sufletul un zmeu,
Sa urc la tine,sus in cer,
Sa vad cum te adoarme Dumnezeu,
Far' de copii-tai,si sotul tau.
Sa vad ce casa ai,si ce gradina,
Cati frati te-aduna-n brate,si te-alina,
Cati ochi te urmaresc cu drag si-ti striga;
Aseaza masa,surioara mea cea buna!

Mi-as face sufletul un zmeu sa zbor,
S-ajung macar un ceas pe bratul tau,
Sa-ti las cuvintele si lacrimile tuturor,
Ce sunt ca florile-n ferestri ,in ochi si-n
inimi zi de zi,de dorul tau.