Se spune că cel mai greu este să scrii cu umor. El nu este la îndemâna oricărui autor și de aceea marile spirite au atacat acest domeniu tocmai pentru a-și arăta măiestria. Lucia Pătrașcu nu are astfel de pretenții. Dumneaei ne spune că fără nicio intenție discriminatorie de natură socială, etnică sau religioasă (doar, toți suntem egali în fața lui Dumnezeu!), așez aceste gânduri împăciuitoare în câteva rime (zburdalnice, uneori!), pe care vă rog să le îngăduiți!  Ne mai atenționează că dorind să aduc un zâmbet în șotronul celor scrise ...se oprește la râs ca fiind ca soarele după expresia lui Victor Hugo.


Toate bune și frumoase doar că autoarea face aceste precizări într-un cuvânt de suflet publicat la finalul cărții adică, după ce cititorul a trecut prin totul și prin toate! O luăm drept o altă formă de umor ...

Prefața este semnată de un greu al epigramei brăilene Alexandru Hanganu care face din punctul de vedere al unui umorist profesionist o frumoasă invitație la citit. Desigur că ochiul său format sau deformat se oprește cu mai mare atenție asupra epigramelor unde apreciează unele înțepături.

Trebuie să remarcăm faptul că volumul nu este unitar în sensul abordării umorului. Prima sa parte conține Epigrame și ca...trene de unde o selectăm ca foarte reușită pe următoarea: Parlamentarii – Stau acolo reuniți/ Soarta să ne-o hotărască/ Și sunt foarte odihniți,/ Dar mai obosesc când cască!

 A doua parte conține  sub titlul Cu dedicație (șarje amicale) catrene, epigrame și alte versificații umoristice care au fost concepute și citite de autoare la diverse evenimente literare – cenacluri, lansări de cărți etc. Sunt dedicate unor autori locali, în cea mai mare lor parte și conțin referiri la evenimentele unde au fost citite.

A treia parte conține așa numitele Flecăreli?... unde într-un stil baladesc Lucia Pătrașcu intră pe teritoriul umorului care își are ca sursă o creație literară cunoscută căreia i se schimbă fie unele cuvinte, fie perspectiva printr-o abordare a unei probleme a timpului de azi. Personal această parte mi se pare cea mai puțin reușită din tot volumul. Ca exemplu aș puncta Recalcularea care într-o formă de tip cuplet patentată de Constantin Tănase încearcă să ne stârnească râsul. Nu reușeste și iată de ce: Stai acasă, taci și tai.../ Tai din pâine, măi nenică,/ o felie cât de mică, / să ajungă pentru toți,/ la bunici și la nepoți,/ că de unt și mizilic,/ nicio vorbă nu-i! Nimic!...
 
Ultima parte conține Parodii. Sunt luate în răspăr creații ale unor clasici precum Mihai Eminescu, George Coșbuc dar și a unor autori contemporani precum Emilian Marcu, Gheorghe Lupașcu, Petre Rău, Nicolae Băciuț etc. Trebuie să notăm reușita parodiei intitulată  Mama lui Gogu după cunoscuta și tot parodiata Muma lui Ștefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu. Iată cum începe Lucia Pătrașcu – În fereastra tristă, la casa din colț,/ plânge în batistă soața după soț,/ căci de dimineață Gogu ei iubit/ a pleacat de-acasă și n-a mai venit. Se va vedea că numitul Gogu vine acasă după o seară de jucat cărți unde a pierdut o mică avere. E normal ca finalul să nu fie puternic ca la Bolintineanu și deci Gogu – să-și câștige pâinea...Că, unde s-ar duce?/ Poate pe centură, ori pe la răscruce?/ ar fi fost mai bine dacă Gogușor/ nu era golan și prea cartofor!...

Citite într-un moment de relaxare aceste Catrene pe ...r(â)zătoare ale Luciei Pătrașcu pot descreți unele frunți. Nu gășiți creații demne de istoria literaturii române a lui Nicolae Manolescu dar sigur veți avea câteva clipe reușite. În fond, nici autoarea nu dorește altceva decât să obțină un zâmbet și dacă după citirea acestui volum a reușit înseamnă că și-a atins țelul.

Lucia Pătrașcu, Catrene pe ...r(â)zătoare, Brăila, editura Lucas  2017, 184 pagini.