dulaScurtă introducere

    Dintre multiplele bombardamente asupra Câmpinei, efectuate de aviația britanică și americană în al doilea război mondial, cât timp România era aliată cu Germania, cel din 6 mai 1944 a adus pe cerul Câmpinei și aviația de vânătoare română. Atunci când nu a intervenit aviația română, la 1 august 1943, un număr de 29 de bombardiere americane au produs 20 de victime printre câmpineni, iar la 6 mai 1944, când 30-40 de avioane americane au atacat Câmpina, datorită introducerii în luptă a avioanelor de vânătoare românești și germane, pilotate de aviatori români, au fost doar 11 victime dintre militari și civili.
    În anii copilăriei și adolescenței mele, petrecute în orașul Roșiorii de Vede, la marginea de vest a localității era, dincolo de râul Bratcov, ceea ce fusese odată Aerodromul Roșiorii de Vede. La vremea aceea nu mai folosea aviației decât ca poligon de tragere pentru avioanele de pe alte aerodromuri din apropiere: Deveselu (lângă Caracal) sau Siliștea Gumești (Balaci). Ultimul a servit pentru o unitate militară de aviație care s-a desființat în anul 1960.
    De departe (2-3 km) vedeam cum avioanele cu reacție (cel mai probabil MIG-15, care au intrat în exploatare în anul 1962) coborau într-un unghi cam de 30-45 grade și la un moment dat, când se apropiau de pământ, vedeam câțiva colăcei de fum ce provenea de la tunurile de calibru mic de pe avioane.

cmp3    Câteva berze stau aliniate pe o biserică privind în zare de parcă și-ar pregăti itinerariul, cerul trece de la agonie la extaz, pe bolta senină e un continuu război între  soare și nori, la fiecare casă există un câine, care fie dă din coadă a bucurie, fie latră la câte vreo arătare, fie stă tolănit în pietriș, dar oamenii pe la case sunt tot mai rari, au rămas bătrânii, pe unde mai există în viață și vezi la câte o poartă stând la vorbă câte doi sau maxim trei oameni trecuți de tinerețe.
    În rest câmpuri pline de iarbă necosită și înnegrită de ploaie, câteva căpițe înnegrite și ele, porumbul nu mai șade în lanuri ci doar în câte un ogoraș pe unde a mai avut cine-l îngriji, pomi grei de rod, stingheri și neculeși mi se arată privirii în goana mea după răspunsul la întrebarea: ce a mai rămas din satul românesc?
    A rămas multă tristețe, mult dor și nu știu dacă doar mi se pare sau e aevea, dar satului românesc i s-au amputat ambele brațe, a rămas în el doar inima care încă mai bate și chiar dacă m-au înduioșat casele rămase pustii, câmpurile necosite și pomii neculeși nu vreau să vorbesc despre brațele amputate ale satului românesc ci aleg să vorbesc despre apatica bătaie de inimă ce-a mai rămas în el.

dula     Câmpina a avut o istorie aparte în al Doilea Război Mondial și de aceea am considerat că e bine să aduc în fața cititorilor informații mai puțin cunoscute. Frontul era departe pentru câmpineni, iar viața socială și cea culturală se desfășura aproape ca înainte de război.
Afectată de conflagraţia mondială, moda a căutat soluţii de supravieţuire. În 1941, acestea au fost găsite nu în croieli inedite ale hainelor, ci în combinaţii de materiale diferite, de care nu era nevoie pe front.
 
Creaţiile vestimentare din primăvara lui 1941 nu diferă deloc de cele din 1940, ci păstrează aceeaşi linie. Câmpinencele au fost în pas cu moda, ținând cont că războiul era ceva îndepărtat. Rochiile sunt scurte şi largi, au cute sau pliuri şi talia foarte bine marcată. Buzunarele abundă la orice tip de rochie. Jachetele şi taioarele sunt lungi, cambrate pe talie şi încheiate în faţă cu nasturi. Fusta de la taior este dreaptă, aproape strâmtă sau foarte puţin evazată. Se poartă jachetele în culori vii – roz ridiche, verde bob de mazăre sau galben lămâie – care să înveselească rochiile din anul precedent. Pardesiele rămân identice cu cele din perioada anterioară: lungi, fără guler şi, adesea, din stofă ecosez, prinse uneori în cordoane pe talie.

cmp2Dragostea vine uneori brusc, brutal, irezistibil, vezi în ființa din fața ochilor tăi întreaga lume, Edenul deschis, începutul fericirii tale și deodată ca la un semn prioritățile se schimbă. Și atunci există două posibilități: fie sentimentele sunt reciproce și cu fiecare clipă care trece cei doi se îndrăgostesc tot mai mult trăind fericiți până la adânci bătrâneți, fie descoperi că a fost doar o atracție fizică și dincolo de aceasta nu mai e nimic, nu împărtășiți aceleași idealuri, nu aveți comun altceva decât acest magnetism care nu știe să se transforme în iubire, ci se stinge încet, încet, încet.
            Alteori dragostea vine domol, într-o relație în care nu credeai că poate exista altceva în afara prieteniei, neexistând din prima clipă flacăra atracției fizice, dar descoperi în celălalt calități care știu să transforme prietenia în dragoste. Atitudinea lui(ei), bunătatea, altruismul, răbdarea, blândețea, acestea și altele asemenea lor pot face dintr-o prietenie lungă și frumoasă o adevărată relație de dragoste, iubire până când moartea îi va despărți. Dar și în acest caz există două posibilități: fie prietenia se schimbă în dragoste, fie rămâne la stadiul de prietenie.
            Iar alteori dragostea nu vine niciodată și atunci nu mai ai nici o posibilitate decât să trăiești din vise.

cmp1Nebunia lumii a ajuns dincolo de marginile imaginabilului și asta doar pentru că unii au ajuns atât de bogați încât au început să creadă că se pot simți dumnezei. Nebunia lumii a început prima oară de la dorința nesăbuită a înavuțirii, așa s-a înlocuit Dumnezeul cel adevărat  cu materialul și atunci s-a produs declicul între normal și anormal.
Am trăit să gust o lacrimă din cascada nebuniei lumii, să cunosc oameni vânduți averii!!!!
Este cumplit de dureros pentru un om al iubirii să fie nevoit să cunoască, să guste, să îndure fie și o clipă viața lângă cei vânduți trup și suflet materialului. Este cumplit de dureros să ai un suflet de dăruit, înnobilat de iubire și să ți se ceară țărână!