Nevoia autodetrminării fiinţei este una binevenită şi poate fi luată drept automatism, iar de regulă se  manifestă prin raportarea la mediul uman imediat. Tendinţa acaparării înţelesului pentru noi înşine vine imediat după obiectualizarea eului strict singular condiţionat de cel complementar la rândul său ales din largul colectiv.
           Cu riscul de a sări barierele dex-ului, termenul de introviziune poate fi explicitat chiar dacă nu neapărat definit. Altfel, cum să-i califici mai bine subconştientului nativ atitudinea faţă de conştientul firesc. Şi mai mult, cum să realizezi introspecţia, când îţi trebuie mijloace pentru asta, pe care e de preferat să le găseşti în loc de a le intui după care inventa…

1.    A fost sau nu Brâncuşi un mare Iniţiat?
Personalitate culturală polivalentă, personaj de referinţă în varii domenii, energic şi sigur pe sine, scormonitor şi neastâmpărat reporter şi om de radio cvasi-total, cu o teză de doctorat pe cât de insolită, pe atât de incitantă; O istorie a literaturii române la microfon (1973, rod al bogatei activităţi de editor-coordonator al programelor şi emisiunilor culturale de la Radiodifuziunea Română) -, Victor Crăciun avea să se dedice, din anii ’75-’80, în paralel, carierei universitare (la Iaşi, Bucureşti, Bacău), dar şi unei admirabile, titanice munci de documentare, de analiză şi sinteză materializate în mai bine de 80 de lucrări cu profil ştiinţific, monografic, în albume, dar şi în sute de eseuri, studii şi articole, dedicate unor personalităţi aurorale ale spiritului românesc, european şi universal, precum Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Nicolae Titulescu, Aurel Vlaicu…

           Atunci când naturaleţea gândurilor se suprapune cu cea a simţurilor, în complexul fiinţei se întâmplă ca mult-aşteptata împlinire să fie în imediatul obiectualizării. Este nevoie desigur de un filtru care să facă posibilă transcrierea holografiei sufleteşti într-o stare de fapt. Materializarea vine de la sine, spaţiul şi timpul fiind gata pregătite pentru un ceremonial al minţii.
           Deciderea fără echivoc, împreună cu exprimarea relaxată după ce decriptată, a sinelui, constituie argumentarea scrierii la Viorica Toaca Osipova, care nu putea fi mai direct-expresivă de atât: „Eu sunt femeie”.

Cartea, nici nu am socotit a câta, ,,Împlinirea cuvintelor”, apărută în 2017 la Editura Grinta  Cluj- Napoca, sigur este alcătuită după concepţia poetului şi nu încerc a contesta structura şi tematica, tehnicile ei, dar observ o continuare a conceptelor ideatice din cărţile anterioare,  ceea ce înseamnă că poetul are multe de spus în acest proiect şi sursele rămân inepuizabile. Experienţa sa de viaţă, relaţiile interumane, capacitatea sa intelectuală permit  o activitate creativă specifică în jocul cuvintelor şi folosirea unor noţiuni ample pentru formarea de tablouri descriptive pline de metafore.

Mady Ivănescu – Pe aripile gândului, Ed. Grinta, 2017

Cu o carte vădit provocatoare păşeşte-n lumea bună a poeziei Mady Ivănescu, o carte care, dincolo de momentul debutului vorbeşte despre un condei deja aplecat asupra hârtiei, despre un îndelung exerciţiu, fapt ce nu explică şi nu justifică întârzierea pasului.
„Pe aripile gândului” este un titlu cât se poate de inspirat şi potrivit pentru un volum între coperţile căruia autoarea ne poartă dintr-o parte într-alta a lumii - o lume exterioară la care se raportează nemijlocit, cu care interacţionează constant, schimbând energii şi stări - dar şi prin tenebroasa sa lume interioară, una a extremelor, a furtunilor, a luptelor interioare.