p    Știm din Biblie că „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Genesa 2/7). Avem aici explicația simplă și clară a apariției omului în varianta creaționistă, după pregătirea Pământului pentru găzduirea, hrănirea și perpetuarea tuturor speciilor viului, lucru pe care evoluționismul încă îl mai caută cu disperare (Originea speciilor a apărut în anul 1859), căci – cu toate eforturile depuse de adepții lui în decursul timpului – n-au fost descoperite nici fosilele/verigile de legătură dintre marile registre ale regnului animal, nu s-a răspuns nici la întrebarea „Cum a intrat în existență forma cea mai simplă de viață, cea din care se presupune că ne tragem?” și nici nu s-au infirmat cele două mari adevăruri, care înclină balanța în favoarea creaționismului („Marile grupuri de plante și animale apar brusc în documentele fosile, fără nicio filiație evolutivă”) tocmai prin imposibilitatea dovedirii contrariului: (a)„Formele de viață se reproduc numai conform specie lor” (ceea ce a observat Charles Darwin la cintezoii din Galapagos era de fapt varietate, nicidecum evoluție!), deoarece „Nimic nu poate veni în existență de la sine” sau printr-o întâmplare „ieșită” din supa oceanico-organică primordială; (b)„Viața nu provine decât din viață preexistentă” (Louis Pasteur).

Încep cu clarificarea sintagmei „om modern”. Potrivit Dicționarului Explicativ, prin „modern” trebuie să înțelegem (printre alte conotații) în principal: care aparține epocii actuale; nou, recent; care este diferit de tradiție; conform cu moda zilei.

            Vasăzică, timpul este acela care asigură conținutul noțiunii „modern”, de unde concluzia intenționat înșelătoare că cineva este cu atâta mai modern cu cât se situează mai aproape de prezent, iar sfera (mai bine spus coaja) noțiunii își trage seva urât mirositoare din snobism (moda zilei) și din atitudinea disprețuitoare față de tradiții.

            Niciun cuvințel despre cultură și civilizație, fie că nu-i nevoie de așa ceva pentru condiția modernului ahtiat după postmodernismul găunos și nesimțit, fie că cele două componente esențiale pentru împlinirea omenescului sunt subînțelese à rebours de către vrednicul de milă om modern: cultura ca hrană modificată genetic pentru neobosiții aflători în treabă și ca rampă de lansare pentru falșii culți, civilizația ca esență a celor trei „c”-uri (consum-confort-comoditate) și ca formidabila rațiune sinucigașă a zilelor noastre (de la vlădică până la opincă), prin poluare și cruzime, alimente și medicamente contrafăcute, bagatele cu rol cârmuitor și cârmuiri ajunse de râsul lumii, credințe prefăcute în nimic și nimicuri ridicate la rangul de credințe obligatorii, astfel ca spusa eminesciană să fie astăzi mai actuală ca oricând: „Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic...”

s         Datorită activității instructiv-educative din grădiniță şi a educației din familie, majoritatea copiilor sunt apţi pentru integrarea în activitatea şcolară.
          Maturitatea şcolară este definită prin dezvoltarea fizică, psihică şi socială, care participă în egală măsură la integrarea uşoară şi cu succes în activitatea ciclului primar.
          Astfel, din punct de vedere fizic, corpul trebuie să fie armonios şi proporțional dezvoltat, mişcările sigure, armonioase şi coordonate, dând dovadă de suplețe în mişcările fine şi aşa mai departe. Copilul trebuie să fie capabil să-şi coordoneze mişcările, comportamentul şi nevoile în mod voluntar.
          Din punct de vedere psihic, copilul va dispune acum, este absolut necesar, de toate capacitățile intelectuale pentru a începe viața şcolară. Senzațiile, percepțiile şi reprezentările vor fi nuanțate. Pe lângă memoria involuntară apare acum şi memoria voluntară, precum şi memoria de lungă durată, accentuându-se reproducerea. Apare atenția voluntară şi capacitatea de concentrare pe o perioadă mai lungă de timp, trecându-se de la o gândire concret-intuitivă la o gândire abstractă, prin definirea noțiunilor elementare.

Motto:
În om murirea coexistă
cu-ndivinata nemurire,
ca după moarte s-aibă parte
de-a vieții dreaptă cumpănire.

    Întreaga dramă existențială a omului se derulează în trei mari acte, fiecare dintre ele cu întrebările specifice (întrebări rămase fără răspunsuri logic acceptabile, cu toate că sunt de-o vârstă cu omenirea rațională):
    1)Nașterea sau apariția existentului, implicit a vieții, cu sâcâitoarea și, aparent, interminabila dispută dintre creaționism și evoluționism este primul act al dramei. Cu următoarele trei precizări, adevărate pietre de moară, pe care și cu alte ocazii (vezi recentul articol Că este sau nu este omul de acord, Dumnezeu există la modul absolut!) le-am atârnat de gâtul evoluționismului:
        a)În urmă cu mai bine de un secol, chimistul și biologul francez Louis Pasteur a dovedit experimental că „viața nu poate să provină decât din viața preexistentă” și de-atunci, cu toate eforturile depuse de adversari, nimeni n-a putut să demonstreze că lucrurile stau altminteri.

Luându-ne după formă, respectiv după ritmul în care se construiesc lăcașurile de cult (cele 18 confesiuni dețin 27.384 de biserici, din care 8413 au apărut după Decembriadă, 1578 fiind în construcție la 31 decembrie 2015), noi, românii postdecembriști, am fi tentați să credem că n-avem motive să ne temem de catastrofalul proces al decreștinării, el deocamdată făcându-și de cap doar pe meleagurile apusene, motiv pentru care papa Francisc caută cu înfrigurare șocante formule de adaptare a catolicismului (viitori cardinali din rândul femeilor, credincioși homosexuali etc.) la profundele și ireversibilele schimbări moral-spirituale ale enoriașilor. Dar nici liniștit nu poți fi când ai în fața ochilor minții următorul triptic:            

1)Invazia, practic îngenuncherea Europei (până acuma doar a Europei occidentale) de către  mahomedanii fanatici și – potrivit sinistrului plan Kalergi – cota obligatorie de neomigratori  ce ne va fi în curând impusă și nouă, astfel ca locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei (SUE) să devină „o subumanitate bestializată de amestecul rasial”, altfel spus o turmă multietnică ușor de controlat și dominat de către păpușarii planetari.