În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...
Continuare
La origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală...
Continuare
Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să...
ContinuareTare plângăcioși au ajuns românii. Îndeosebi de la Decembriadă încoace, de când toate s-au dus pe sfârlă și de muncitori și țărani nu mai are nimeni trebuință după ce...
ContinuareVasilie Aurelian Alin
Biserica învață un lucru cât se poate de adevărat atunci când spune că, în cazul...
ContinuareMARIA MIRELA PODUŢ
Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
Continuare
- Suntem în cel mai reprezentativ local al Șomcutei Mari, orașul emblemă al Țării Chioarului și poate cu cel mai demn și longeviv profesor de Limba Română pe care eu...
Continuare
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...
Continuare
Era 30 Decembrie 2023 și ne îndreptam spre New York pentru a sărbători două evenimente majore, revelionul și ziua de naștere a prietenului nostru de suflet, maestrul Gheorghe Gheorghiu trubadurul melodiilor de dragoste. Gigi, așa...
Continuare
Echipa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, are plăcerea să vă invite la prezentarea intitulată „Israelul și Algoritmul Holocaustului” susţinută de prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy...
Continuare
Avram Iancu, bibliotecarul şi sportivul de anduranţă din Petroşani, a lansat, și la București, la sfârșitul săptămânii trecute, cartea „PROVOCAREA RINULUI”.
El a ales să își lanseze oficial volumul, ÎN PREMIERĂ ȘI ÎN EXCLUSIVITATE...
Ioan Romeo Roşiianu
Propunând încă de la debut teme și viziuni menite semnalării declinului valorilor poetice de azi, Alin Aurelian Vasilie se delimitează clar de curentele și experimentele în dosul cărora se ascund cei cu posibilități limitate de exprimare artistică.
Mănușa aruncată e și mare și grea, abordarea sentențioasă și filosofică adâncește imagini de spectaculoasă prospețime, tăietura fină în vers trădează un rafinat, inspirat și înzestrat condeier, iată scena unei bătălii spirituale asumate.
Tânărul poet nu face asta din dorința de a epata cu orice preț, nu din teribilism reclamă-n toate vânturile degradarea celei mai nobile arte.
Alin Aurelian Vasilie și-a îmbrăcat trena de martir cu prețul asumării indiferenței congenerilor, însă ușa deschisă acum va netezi un drum pe care poate păși cu ușurința pentru că e cel îngust și al puținilor care-au schimbat, influențat sau zguduit din temelii conveniențe artistice, idei preconcepute ori (de)dublări atitudinale în actul creației (ne)asumate.
Liliana Moldovan
„Litanii pentru sufletul gol” este un volum de versuri expresive și profunde referitoare îngenuncheatul destin al creatorului de literatură, al mânuitorului de penel înfiorat, care, atunci când scrie și suspină, cu tâmple prinse între metafore, își deșartă tainic sufletul și se descarcă de neiubirea și indiferența lumii, pe care o împodobește, în schimb, cu emoționante bijuterii testamentare, turnate în versuri incredibil de reușite.
Ivit dintr-o poveste de viață epuizantă, sufletul scriitorului își află mântuirea în infinitatea poeziei. Atunci când scrie, acesta se iartă și își iartă destinul. Atunci când își adună lacrimile din „colțuri de privire”, poetul se înnobilează sufletește iar privirile i se odihnesc nestigherite „în apa liniștii”. Atunci, și numa atunci, acesta renunță la masca „drumețului fără rost”, uită de „făptura-i viscolită” și își ghidează spre lumină „sufletul greu înveșmântat”.
De fapt, când îi citim confesiunile lirice, întreg „cerul se înclină până la pământ” iar cititorii fac reverențe, înțelegând că omul și poetul Ioan Romeo Roșiianu nu va mai fi niciodată „o umbră pusă la uscat”. Preocupat de trecerea implacabilă a vieții, acesta va rămâne poetul ce se îmbălsămează în versuri și își șlefuiește colțurile tristeții cu ajutorul unor inefabile expresii poetice.
Valentin Lupea
Pornind de la ideea că dragostea, iubirea este un sentiment deosebit de complex, manifestându-se printr-o afecțiune puternică, definirea ei se transformă intr-un demers deosebit de dificil, din cauza complexității manifestărilor sale, precum şi a diversității legăturilor afective pe care acest cuvânt le cuprinde. Dacă după Albert Einstein, " Iubirea este lumina care iluminează pe cei ce o oferă şi o primesc ", fiind garanția care-i face pe oameni să fie atraşi unii de alții, şi dacă pentru iubire, noi trăim şi murim, iubirea fiind însuşi Dumnezeu, iar Dumnezeu fiind iubirea, adică o forță care explică totul şi care oferă sens vieții, iar atunci când vom învăța să oferim şi să primim această energie universală vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transmite totul şi orice, deoarece iubirea este " chintesența vieții "(Albert Einstein), iar Lev Tolstoi, bunăoară afirma că iubirea, dragostea este cea care stă în calea morții, fiind viața însăşi, " Tot ce înțeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul este legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor (Lev Tolstoi), pentru distinsul...
ContinuareDana Zen
„Nu uitați, copii, când tăiați pâinea, o firimitură poate fi o coajă de iubire pentru masa vrabiei.” Emily Dickinson
,,Stelele au venit să plângă pe umărul meu/ ele care nu iubesc printre oameni decât artiștii și sfinții/au auzit melancolia din poezia mea/ și au venit să îmi aducă în dar lacrimile lor…” se confesează poetul debutant Alin Aurel Vasilie, în volumul său de poezie ,,Panahidă Poeziei” apărut în anul 2024, la Editura ,,Ecreator” - Baia Mare.
,,Adevărul este că cei îmbâcsiți de numere formule și algoritmi/ nu au cum să înțeleagă/ că sunt lucruri în lumea aceasta/ ce atunci când sunt atinse de mâini impure de om/ mor”, grea dilemă… Mai spune el : ,,Stelele ar prefera toate să cadă de pe firmament/ decât să fie atinse de cangrena omenească/ Am încercat să le liniștesc și să le spun/ că oamenii au fost izgoniți aici jos/ că suntem țintuiți de sfere/ și că prin numere nu se poate ridica nimeni de aici/ ci numai prin muzică/ sau prin har… (Plâns de stele).
Adevărata artă este locul în care cultura se întâlnește cu înțelepciunea.
Iulia-Maria Ciherean
Scriitorul George Bănățeanu ne propune un interesant volum de poeme, ce face parte din colecția ,,POESIS” a Editurii eCreator din Baia Mare, apărut în anul 2022.
Volumul debutează cu o dedicație pentru mult iubiții părinți ai scriitorului, ce, din păcate, au părăsit lumea aceasta, dar și cu un ,,Cuvânt-înainte”, unde acesta își deschide sufletul în fața tuturor cititorilor săi și-și manifestă cel mai nobil, puternic și de neînlocuit sentiment, Iubirea.
Întreaga scriere este sinceră, autentică și presărată de sentimente dintre cele mai diverse: de la iubire, admirație, bucurie și ajungând până la tristețe, melancolie sau chiar neputință. Volumul ne poartă și ne încântă cu sensibilitate, dar și cu o profunzime desăvârșită.
Titlul este unul simbolic, interesant și e construit ca un îndemn pentru fiecare dintre noi - ,,Rămâi în suflet” – o invitație vie să nu ne uităm niciodată iubirile, părinții, viața și amintirile să nu le abandonăm, chiar dacă unele dintre acestea ar merita șterse din sufletul și mintea noastră. Acest verb la modul imperativ, ,,rămâi” e unul dintre cele mai intense și înflăcărate din câte există.
Dana Zen
Ce inteligent este timpul ! Știe să tacă, știe să treacă, știe să muște lacom din zădărnicia noastră . Durere, furie, teamă, inima intră în galop. Liniștește-o. Este timpul să te oprești din suferință și să faci ceva pentru sufletul tău. Scrie !
Să scrii poate fi banal pentru unii oameni, sau imposibil pentru alții, dar toți punem beneficia de vindecarea prin scris. Așadar... descarcă-ți inima prin scris în mod constant. Scrie des și astfel vei scăpa de griji, temeri, gânduri negative...depresiile vor sta departe de tine. Găsește alinare pentru suflet. Asta face și autorul nostru George Bănățeanu în volumul de debut intitulat ,,Rămâi în suflet”, apărut la Editura ,,e Creator” Baia Mare, în anul 2022.
Scrisul sincer poate fi o adevărată terapie pentru oricare dintre noi. Dar trebuie să fim sinceri cu noi înșine. Să nu ne mințim. Acest lucru îl mărturisește și George Bănăteanu în versurile sale : / ,, Scriind aceste versuri/ un vânt de alinare/ ajunge-n al meu suflet/ ce odihnă nu are.”/ Cât de adevărat !
Fiind extrem de sincer cu el însuși, nu-și alege cuvintele, scrie exact așa cum îi vin gândurile în minte chiar dacă pare , uneori, că nu au sens. Le...
Valentin Lupea
"Eu cred că bogăția unui om nu se găseşte în achiziții ci în frumusețea sufletului său. În lume există multă lăcomie, nedreptate şi despotism, lucru ce trebuie învins dacă vrem să fie pace, linişte şi cer senin în univers",(MĂRTURISIRE), spune Iris HALL (pseudonimul literar al Sofiei Codin) în INTRODUCEREA minunatei sale cărți de versuri, SITA TIMPULUI, apărută la Editura EUROSTAMPA din Timişoara, 2021, ultima, se pare, din seria celor şase cărți ale sale: CURCUBEUL IUBIRII, Editura EUROSTAMPA, Timişoara, 2018; LUMINA DIN NOI, Editura EUROSTAMPA, Timişoara, 2018; PICĂTURA DE PARFUM A MINȚII, Editura EUROSTAMPA, Timişoara, 2019; PUTEREA INTERIOARĂ, Editura EUROSTAMPA, Timişoara, 2020; GRĂDINA CU GÂNDURI, Editura EUROSTAMPA, Timişoara 2020 şi SITA TIMPULUI, aceeaşi editură, EUROSTAMPA din Timişoara 2021.
Răsfoind şi câteva dintre cărțile anterioare ale domniei sale, mi-am putut da seama cu uşurință de frumusețea care sălăşluieşte-n sufletul poetei Iris Hall, pentru care misterul poeziei nu este altceva decât dorința fiecăruia dintre noi de a înțelege fascinația acestui mister şi de a încerca să creăm la rându-ne fascinație, dar şi de a încerca să trăim acest mister, oriunde am fi, importantă fiind intensitatea cu care-l trăim, deoarece el, misterul poeziei poate fi "... o aventură îndrăzneață, un miracol...
Camelia Vlăsceanu
Aș fi dorit să îți fiu....
Tu chiar mă dori si-atunci când mă dorești
Și m-atragi atât de mult când mă respingi
Chiar îți place să mă perpelești
Dar într-o zi, pe nume, ai să mă strigi!
Maine nu va fi momentul nostru,
Târziu va fi să mai iubim, vom zice noi...
Când vieții ai sa-i întelegi , mesajul, rostul,
Vom plânge-n barbă rătăciți, prin ploi.
Victor Sava
SIRENA BLONDĂ
În noaptea mea de naufragiu
Stăteam cu câinele Bobică
După ce-am suferit acel carnagiu
Și eram încă morți de frică.
Pe țărm, corabia distrusă,
Leșuri de marinari încă în valuri,
O lună parcă tot de moarte pusă
Să lumineze ale nopții maluri.
Daria Hristina
Cuvântul
Ți-am ascultat cuvântul
și ți l-am înțeles.
Te-am urmat în credință
și-n al tău bun mers.
Ți-am regândit povața
ce tu mi-o tâlcuiai
în serile de mai.
Tu mi-ai creat cuvântul
puterea mea
și gândul.
Georgiana-Laura Gheorghe
Sfinte Gheorghe (2)
Cavaler cu inimă de leu,
Soldatul lui Dumnezeu,
Nu ne părăsi în situații grele,
Întărește-ne să înfruntăm relele.
Credința ai păstrat-o neclintit,
Deși umbrele te-au chinuit.
Multă suferință ai îndurat,
Pe Domnul în suflet l-ai păstrat.
Ghidează-ne pe calea cea dreaptă,
Să ne devină mintea mai înțeleaptă,
Vederea cândva încețoșată mai clară,
Relația rațiune – emoție armonioasă.
Daria Hristina
Timp
Tic...tac...
Ăsta-i graiul unui timp grăbit
Să înconjoare circumferința ceasului de mână.
Citeam cuvinte răstălmăcite într-un volum
Uitat în umila mea bibliotecă.
Câte cuvinte să mai tot scriem?
Noi ăștia care pretindem că suntem poeți
Nu ne înțelege nimeni suferința
Înțelesul
Subînțelesul.
Violeta CÎMPAN
Doar imaginându-te aici, acum, nu pot face altceva decât să-mi slobod privirea ochilor tăi, încercând să transmit bucuria imensă pe care mi-ai dăruit-o venind.
Mă și văd docilă și sugrumată de emoție, cu irișii radiind de fericire, cu brațele moi și lipsite de putere, de puterea de a ți se împotrivi în vreun fel, neștiind cum să-ți mulțumesc pentru curajul de a sparge zidul întins de destin între viețile noastre.
Mă și văd pregătind cina și împleticindu-mi pașii între bucătărie și salon, purtând în mâini farfurii și pahare, sticle cu licori bahice, încercând să aprind lumânarea cu flacăra tremurată a unui nevinovat chibrit, mă simt privită și analizată până în cele mai mici detalii și mă simt ca o școlăriță emotivă la primul ei examen practic.
Mă și văd răspunzându-ți la întrebarile toate, care vin ca o cascadă peste mine, apoi mă văd cuprinsă în privirea ta pătrunzătoare care mă înfioară, mă supune definitiv, făcându-mă să mă simt tot mai a ta!
Mă și văd arcuindu-mi privirea între ochii tăi și pământ, mă văd îmbujorată ca o fată mare la primul ei bal, mă văd slabă în voință, în putere, în a rosti tot ce trăiesc, mă văd pentru întâia dată, fericită!
Marius DOBRESCU
În clipa în care a văzut pachetul, mama a scos un ţipăt, a şovăit o clipă, gata să se prăbuşească, apoi s-a lăsat încet pe banca de lemn din sala poştei. Alarmate, fetele de la ghişeu au venit lângă noi cu o cană cu apă, au stropit-o pe faţă şi i-au dat să bea. Ea şi-a revenit cu greu (am stat de m-am plictisit pe bancă lângă ea), s-a ridicat de pe scândura şlefuită de mii de pantaloni şi fuste, m-a luat de mână şi m-a tras afară din clădire. Era palidă şi atât de nervoasă, încât m-am temut tot drumul că o să mă plesnească din senin.
Abia atunci când mi s-a părut că s-a mai calmat puţin, aproape de casă, am îndrăznit şi eu s-o întreb:
- Ce ai, mamă?
Ea a icnit scurt, ca şi când s-ar fi pregătit să vomite, şi mi-a spus:
- Taică-tu.
Doar atât.
Constatin Tiron
În biroul secretarului de partid cu propaganda dă buzna Bazil Cufureac, directorul Căminului Cultural, frământând pălăria în mîini și zâmbind nenorocit:
- Săru'mâna, stimată tovarășă secretară!
Tovarășa Lenuș, nou unsă pe funcția de secretar cu propaganda din comună, o tovarășă cu har, blândă ca un amurg de lună mai, dar și dură ca un retefei de ulm, suferind uneori de gingașe complexe, roșind ușor și neprevăzut, își ridică ochii din documente, întrebând:
- Ce s-a întâmplat, Bazil, dau turcii?
- Nu dau turcii. Dau cei de la Comitetul Județean de Cultură peste noi!
- În ce problemă?
- În legătură cu formațiile artistice care vor participa în actuala ediție a Festivalului Național Cântarea României.
- Foarte bine.
- Cum foarte bine, că nu avem nimic?!
- Cum nu avem nimic? Păi, ce faci acolo la Căminul Cultural, dormi pe tine? Cheia succesului stă într-o bună organizare
Constatin Tiron
Pe vremuri, ori de câte ori treceam prin Vama, o pitorească localitate așezată de Dumnezeu în vecinătatea Câmpulungului Moldovenesc, cu oameni frumoși la chip și la suflet, gospodari și ospitalieri, însușiri caracteristice bucovineanului, dacă dispuneam de ceva timp, nu ezitam să urmez drumul care șerpuia cățărându-se pe muntele Bărbușca, munte în vârful căruia străjuia cabana Vama. Era o adevărată plăcere să mă întâlnesc cu cabanierul Liviu și mai ales cu cele două Stele, Stela Pripon și Stela Prepeleac, două frumuseți locale, ospitaliere, îmbrăcate în fustițe scurte și în ii cu decolteuri generoase care mai mult descopereau decât acopereau, menite să-ți clătească privirea și să-ți fugărească gândul înspre ispite care nu prea erau în conformitate cu așa-zisa moralitate a acelor vremuri.
Liviu, un om trecut prin greutățile vieții, fost copil de trupă, îmbrățișând pentru o bucată de vreme cariera militară, dar renunțând la aceasta datorită spiritului său libertin – aventuros, spirit care avea să-i determine și plecarea prematură din această lume, și-a însușit meseria de cabanier din mers și cum necum a reușit să fie căutat de iubitorii de frumos și de un strop de liniște.
Constatin Tiron
Nu cred ca în zona Bucovinei să existe cineva care să nu-l fi cunoscut sau cel puțin să nu fi auzit de nea Andrei, cabanierul de la Deia, arhicunoscuta cabană așezată pe malul stâng al pârâului cu același nume, foarte aproape de municipiul Câmpulung Moldovenesc, cabanier renumit mai ales prin modul cum știa să îmbrace o deservire exemplară în haina povestirilor amuzante, povestiri cu tâlc și din care se puteau trage multe învățăminte. Orice supărare sau necaz ai fi avut, îți trecea ca prin farmec dacă aveai inspirația să te afli în preajma lui nea Andrei, măcar jumătate de oră. Îl blagoslovise Dumnezeu cu harul mângâierii sufletului prin cuvântul rostit și dacă ar fi avut și harul cuvântului scris, mai mult ca sigur și-ar fi aflat locul în elita scriitorilor de umor de bună calitate. Unii spun că ar fi fost cunoscut și recunoscut în întreaga țară și eu tind să-i cred, pentru că nea Andrei, era subiectul multor articole care apăreau destul de des în revistele și ziarele vremii, mai ales în revista de turism România Pitorească. Era omul care știa să se descurce, cabana lui fiind aprovizionată cu tot ce îți dorea sufletul în pofida vicisitudinelor din acele vremuri. Nu de puține ori, atunci când primeam câte o vizită mai simandicoasă de pe la București, apelam cu încredere la nea Andrei și cei pe care i-am dus la el, niciodată nu au plecat decepționați.
Continuare
Simona Mihuțiu
Muzeograf - Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 - Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!
Nina Gonța
- comedie… de Bahlui într-un act -
Personaje:
2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) – critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza
Vlad Grecu
Scena 7
Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.
NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.
Vasilie Aurelian Alin
Cel mai adesea, critica literară a văzut în Mara un personaj pozitiv, un model demn de a fi urmat. Femeie descurcăreață, strângătoare, cumpătată, iubindu-și peste măsură copiii și căutând mereu spre fericirea lor. Însă, dacă cineva citește cu atenție textul, va descoperi cu destul de multă uimire că toate cele menționate mai sus sunt cât se poate de false, iar Mara este departe de a fi un personaj pozitiv, și cu atât mai puțin un model demn de a fi urmat.
Caracteristica de bază a Marei, ce le subordonează pe toate celelalte, este iubirea de bani, dorința nesățioasă de înavuțire. Mercantilismul de care dă dovadă Mara pe tot parcursul romanului este cât se poate de vădit și de indubitabil. Mai mult decât atât, Mara consideră că banul este valoarea supremă, că totul pe lumea aceasta se învârte în jurul banilor și că aceștia sunt lucrul cel mai dezirabil pentru om. Filozofia de viață a Marei e una profund mercantilă. Banul este considerat etalonul puterii în societate: ,,Banul, draga mamii - urmă ea - banul e mare putere, el deschide toate ușile și strică toate legile, iar tu ai bani, destui bani, mulți bani”.
Vasilie Aurelian Alin
Lumea aceasta este făcută pe baza Legii. Atâta timp cât există Legea(Tora) și ea nu este împlinită în toate cerințele ei, pământul acesta va dăinui și el. Mântuitorul ne spune lucrul acesta în Evanghelia după Matei: ,,Căci adevarat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul si pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, Înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile''(Matei5:17-18). Din ceea ce spune Mântuitorul se înțelege, pe de-o parte, că pentru a trece sau pentru a fi desființată, Legea trebuie împlinită toată, iar pe de altă parte, odată cu împlinirea și desființarea Legii, va fi desființată și lumea aceasta. Că Legea și Pământul acesta vor fi desființate și nu se vor mai găsi ne-o spune cât se poate de clar tot Mântuitorul care se delimitează total de cuvintele Legii care trec, pe când cuvintele Sale nu trec: ,,Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece''(Matei24:35). Cuvintele Mântuitorului nu trec, Legea și Pământul vor trece pentru că nu sunt făcute prin cuvintele Sale.
ContinuareOlimpia Mureșan
MOTTO: „Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist, exist, deci, Dumnezeu este! ”-Rene Descartes
*Cărțile au o energie a lor aparte, citind o carte te energizezi de energia dintre rânduri; cartea vine la cititor când acesta e pregătit, ele vin spre noi-nu noi le alegem!
*O stea când se stinge, lasă un praf în urma ei, noi suntem formați în Univers din praful ultim în urma stelelor care au dispărut, un om e o stea la scară mică, de la plus infinit la minus infinit, suntem o scânteie de dumnezeire, de lumină din lumina necreată.
*De ce la mormântul părintelui Arsenie Boca se vede deasupra o sferă mare luminoasă? Părintele Arsenie Boca zicea:
„-Eu am fost pictat din pântecele mamei mele.”
A tradus împreună cu părintele Stăniloaie din manuscrisele Filocalia aduse de la Muntele Athos.
Zicea:„-România e singura țară în care succesul nu are succes!!?”