P O E M

           Copacul-nu era nimeni
            Doar scorbura lui era,de fapt,scorbura mea
              În care se-mpuiase luna și în care
              Uneori doar crivățul se cuibărea.
               La-ncheietura mâinii-urma altei mâini

AICI

La mine vine, vrea să stea aici
În viața mea un loc să-și facă
Frumos iubire ei o să-i dedici
Și viața-n doi stă să înceapă !

PENTRU TINE..

Pentru zâmbetul tău dulce aș străbate tot pământul
Pentru gura ta și trupu-ți aș întemnița dorința
Ți-aș clădi un templu-n mine și te-aș venera cu gândul
Să-mi fii între toți și toate..cel ce-mi zdruncină ființa!

anotimp al Apocalipsei, femeie

se dedică poetului Ciprian Chirvasiu

eram un om viu la marginea femeii îndrăgostite,

la praznicul trupului

îmbătat de lenjeriile rostogolite prin vinile mele

 1.Însingurare de maidan îngeresc.

    Puii de floare pâlpâie-ncet, vene confuze la răstimpuri pocnesc.
    Puii de floare scriu un sonet.
    Cerul e mare, sonetul e mic.