Mâinile

Mâinile mele
Sunt acum şi ale tale.
Corpul se zbate
Precum o mănuşă bolnavă,
Iar degetele
Sunt precum franjurii de zăpadă.

Când ninge,
Mâinile roşii se apropie,
Precum iubiţii la lumina focului.

Palmele mele
Au săpat o groapă
În care îşi ţin misterul.

Mâinile mele
Sunt de sticlă
Şi vezi prin ele venele învârtind sângele.

 

 

 

 


Cruci plutitoare

Văd rugăciunile preotului,
Strecurându-se, prin ferestre,
Spre lumina Cerului.

Pe banca de lemn,
Stăm de vorbă la umbra nucului,
Doi prieteni, eu şi bătrânul tată.

Numărăm fuşteii vieţii,
De la scara cu gândurile mele
Ce se rezeamă de fruntea norilor.

Mă descalţ la poarta vieţii.
Bat cu mâinile în fierul rece.
Aştept iertarea timpului.

Cruci plutitoare, din pământ iertător,
Morminte călătoare, din cer strălucitor,
Inimi împietrite,
Din trup muritor.

 


Rădăcini în cer

O apă cât universul
Peste gândurile mele.
Inima e prinsă
În sertarul de sus.
Nici vântul nu mai bate
Prin patria mea.


Acolo, sub stânca roşie,
Stă sângele strămoşilor.
Rana de pe cuţit
Doineşte...

Păsări îşi caută cuibul
In pământul mamă.
Ramurile copacilor cresc în jos,
Rădăcinile prind viaţă spre cer.

 

 

 

 


Ruga

Am plâns
La stâlpul în formă de Cruce
Până sârmele i-au ruginit.

Când timpul s-a oprit,
Spaima a ticăit în locul lui.
M-am rugat din nou.

Când lumea a încetat să vorbească,
Devenind piatră de râu,
Din nou m-am rugat.

Ruga a încolţit.

 

 

 

Nu ne mai spunem nimic

Ne-am întâlnit pe puntea lacului.
Mi-ai dat apă şi un struţ de cireşe...
Acum, nu ne mai spunem nimic.

Ne-am întâlnit pe plaja tăcută.
Ne-am întins numele în roiul nisipului...
Acum, nu ne mai spunem nimic.

Ne-am întâlnit în sărut.
Mâna ta era prelungirea mâinii mele..
Acum, nu ne mai spunem nimic.

Ne-am întâlnit în amăruiul fiorilor.
Sub ochiul farului; şi se legăna trupul...
Acum, nu ne mai spunem nimic.

 

 


Singurătatea

Am privit, în ochi, singurătatea.
Era aşezată pe podeaua casei.
Ronţăia chipsuri.

Am invitat-o la masa mea.

De atunci, la cină,
Îi spun ce se întâmplă peste zi,
O întreb de unde vine noaptea
Şi îi mai spun că eu singur
Îmi sunt de ajuns.

 

 

 


Satul din ilustrată

Faceţi loc
În rândul din faţă!
Vin bătrânii mei,
simpli şi tăcuţi.

Chipul lor e brăzdat de sunetul anilor.
Hainele lor sunt din fân şi mere.
Ochii lor au intrat în nesfârşire.

Îi aştept ca pe sfinţi.

Sunt calea spre amintiri,
Ei, cei ai satului din ilustrată!

 

 

Albul vieţii
Zgarda roşie
Îmi ţine viaţa în frâu.
Liniştea se risipeşte
Pe drumul duhului.

Bătrâna moarte
Rânjeşte rezemată în cârjă.
Un bună-ziua
Şi-un joc al seducţiei.

Se aude noua lume,
Strigătul copiilor.
Viaţa va rodi iar.

Bradul morţii,
Sufletul pasăre,
Zbor spre înalt,
Necuprinse bucurii.


În joc
Ritmul ăsta e din strămoşi
Doi şi doi, pas cu pas,
Sub glasul ceterii.

Pe sub mână,
Ca mama bătrână,
Joc străbun
De la tata bătrân.

Cu paşi de păun,
Cu chip de păuniţă,
Se învârt în cercul nemuririi.

Aşa se joacă la noi,
De-a lungul,
De când e lumea- lume,
Pe ritmul gordunii.
Până şi îngerii
Joacă la Giug.


Flori de mac

Când iubeşti
Eşti rudă cu Dumnezeu.
Cobori în adânc de suflet,
Până la rădăcini.

Am căutat dragostea
În toate locurile noastre.
Dar n-am mai găsit-o.
Am pierdut pariul cu viaţa.

Stăteam ochi în ochi,
Ţinându-ne strâns de mâini,
Peste masa tăcerii.

Îţi simt prezenţa,
Dar nu te pot atinge.
Te simt pretutindeni,
Înăuntru meu şi afară.

În fumul de ţigară,
Lipeşte-şi obrazul de al meu,
Respirând acelaşi ritm.


Lacrima Lui

Când plânge Domnul,
Lumea spală păcatul.
Din casa Lui,
Din sufletul nostru,
Dă bineţe.

Gemând,
În mijlocul luminii,
Binecuvintează
Agale lumea.

Bătrânul pământului
Priveşte cu ochi de cer
Din icoana de lemn.
Sfinţii îşi arată frumuseţea dintâi.

Masa de piatră,
Spălată de heruvimi,
E gata de Răstignire.

Iisus coboară calm,
Din înaltul Cerului,
În potirul omenirii.

Holdele dau pâinea vieţii,
Strugurii - sângele,
Iar noi - credinţa.