spunea cineva că dragostea
există şi că moartea există
dar oamenii nu au putut atinge
nici măcar
viteza luminii

*
o plecare din tine
e un exil
într-un adăpost


din sârmă ghimpată
răsucită în moduri
imposibile
şi senzația
că oamenii
străzii
au început
toți odată
să plângă


*

la început era iarbă răsturnată
peste iarbă
au notat în calendar când începe
reconstrucția
melcii nici n-au fost întrebați
au modernizat toată parcela
cavouri turn cavouri cu sisteme complicate de alarmă
un exod
nu s-au mulțumit cu un singur etaj
cerul se îndepărta
au decorat zidurile cu fotografiile domnilor
ingineri constructori
grafitti
sticlă
o structură foarte solidă
o arhitectură extraordinară
pe acest pământ nelocuit
care la început
era numai iarbă










*
pădurile erau
pentru ceață şi foc
bunica trecea
pe poteca de la stejar
să ducă lapte nefiert
cucoanelor de la bucureşti
se lumina de ziuă la-ntoarcere

ca o ceață şi apa în care amesteca varul
pentru pereții de lut
frații tatei blonzii cei mai frumoşi
furau țigănci desculțe
auzeau ghionoaia
din luminişurile pe unde
trecea altădată povara maicii

s-au regăsit unii pe alții
două luni de la revoluție
cu certificat de nebuni
în aceeaşi negură de codru
singura bogată din neamul lor

mai trăieşte un unchi
cu pături în geam
cu porumbei
pescuieşte cu ochii albiți
ca ai peştilor morți
zâmbeşte mereu
la stejarul singur
de lângă lac
unde pădurile sunt
pentru ceață şi foc
















*
tot rătăcind drumurile
mă vei aduna într-o zi din praful
aşternut peste noi
mă vei privi în lumina lunii
şi-mi vei mângâia urmele
tatuate pe spate
mă vei coborî pe picioarele tale -
                                               o
                                         pie
                                                 le
                                            goa
                                           lă
                                                 de
                                                       şar
                                                  pe
                                                 ...
                                                   ..
                                                  .
*

nori conjunctivali
oamenii au ieşit să respire
poate de aceea aerul e mai puțin
peste pleoape curg aşchii lungi
de crengi înmugurite
primăvara e un copil mort
căruia i se mai aude râsul
în păsări


*
luna martie
ploaia
ca o rugăciune
biciuind pielea rece
a jachetei harley davidson
şantieriştii trec grăbiți cu o cafea
de la automat
aroma dimineții e împrăștiată
de nişte buldozere
paturile se mişcă
în eventualitatea unui cutremur




*
aerul se umple de vocale
în preajma ta
fereşte-te mai bine
despietreşte-ți umerii
întru înălțarea piramidelor
altfel
ce să-ți mai spun despre tine
te vei autodevora
neştiut
într-un tango
amenințător de singur


*
plouă noaptea
te rog
nu-mi spune că sunt frumoasă
nu mă simt tânără
fă-mă să râd
pot să gust râsul cum aş gusta
dintr-un parfum bun
care place oricui
unii mor
se clatină sub lună
amintirea unui curcubeu




*
clandestin
păsările chiar aveau de gând
să se întoarcă
furtunile veneau
din ce în ce mai adânc în aripile lor
până într-o zi
când au fost depuse
ca daruri de ospeție











*
nu era poezie când ana spunea
că ea e dumnezeul ei
astăzi am simțit-o după zâmbet că vrea să-mi spună ceva
ar vrea să-şi întemeieze un cult religios că ea e sigură -
şi enumeră pe degetele ei lungi, cu
unghii fine -
patru categorii: cei care cred în dumnezeu, dar
nu respectă legile şi sunt nebuni
cei care nu cred şi nu respectă
cei care cred şi respectă, dar
de aceştia spune că mai greşesc uneori -
e normal
şi cei care nu cred, dar respectă -
cum e ea
când o văd atât de frumoasă
cum să n-o cred?