Regăsirea

Am încercat să caut Primăvara,
Aflând că mi-a luat cu ea iubirea,
Dar m-a găsit, îngenuncheată, Vara,
Ce mi-a înseninat ,din nou, privirea!
Era frumoasă, blândă, iubitoare,
Și-n brațe m-a luat, intr-o clipită!


Sclipeau in plete picături de soare,
Si-n sân iubirea mea neîmplinită!
Am întrebat -o unde mi-a găsit-o,
Iar ea cu greu a îndrăznit a-mi spune
Că Primăvara-n vis a rătăcit-o,
Uitând-o în adâncuri de genune..
Mi-a dat apoi în grijă, ca un gir,
Iubirea regăsită, și-un fior
A înflorit, precum un trandafir,
În sufletu-mi uscat de-alean si dor!
De-atunci, seara cu stelele vorbesc,
Pe buze trandafirii-și storc savoarea,
Ochii-mi zâmbesc și-n smărăldiri lucesc,
Semn că Iubirea-și netezește calea!..




Era să uit!..

Era să uit că vorba nu e stâncă
Si că nu tot ce zboară se mănâncă!
Era să uit că "mâna -ntinsă" nu-i
Întotdeauna, cea a Domnului!
Era să uit că, oricine am fi,
Singuri ne naștem, singuri vom muri!
Că fiecare suflet strălucește
Numai atunci când geamănu-și găsește!
Era să uit cât sunt de mângâiată
De Soare, iar de stele răsfățată!
Era să uit că Luna-mi este soră,
Că un Luceafăr chipul mi-l adoră!
Era să uit să-ți mulțumesc, Preasfinte,
Că ai trimis îngerii să-mi recite
Versuri sfințite, dedicate mie,
Pe care să le-așez în poezie!
Era să uit!...




Pentru eternitate

Când doru-și sfărâma grele zăvoare,
Te-ai furișat, un hoț la drumul mare,
Pe ușa sufletului meu, uitată
În fiecare seară, descuiată!
Și ai furat, pentru eternitate,
Cu patimă și cu dexteritate,
Tot ce-ai găsit mai sfânt, mai prețios,
Lasand în el doar lucruri de prisos!
Pentru vecie pierdută de mine,
Îmi privesc umbra legată de tine,
Iar când amurgul peste noi se-așează,
Coboară luna și ne-mbrătișează!
Ne poartă-n brațele-i, până la stele,
Ne-așează, visătoare, printre ele,
Si ca o dăscălită ne învață
Să strălucim ,frumos,întreaga viață!




Visatorii

Prin odăile vieții cu pereții din cretă
Ne ascundem nefirea după uși de opal,
Aruncați, fără știre, intr-o lume concretă,
Ne ferim viețuirea de "urât"si "banal"!
Ghemuiti pe covorul de visuri ferice,
Evadăm prin fereastra deschisă spre cer,
Intr-un spatiu feeric, nefiresc de propice
Sufletelor ce vieții prea puține ii cer.
Potop de iubire ne plouă -n simțiri,
Când corul de îngeri un imn fredonează,
Iar luna exclamă, exaltand in trăiri:
"Ferice de-aceia ce încă visează!".
O cascadă de stele, scânteind de amor,
Ne poartă pe brațe departe,-n abis,
Iar visuri prind viață, în al nostru covor,
Si atunci mă intreb de-i aievea ori..vis.


Suflet de poet

Ne plouă-n gânduri slovele perene,
Fin poleite-n aurul poetic,
Amurgul cerne-n suflet praf de stele,
Să nu ne rătăcim prin întuneric!
Stoluri de poezie umplu zarea
De-a lungul și de-a latu-n Univers,
Mirajul lor însuflețește marea
Ce-i fredonează fiecare vers...
Până și luna cade în visare,
Lăsandu-se purtată de un nor,
Răsună -n cer aplauze stelare,
Slăvind poeții si menirea lor!
Spiritualitate, tu, regina vieții!
Izvor de sentimente și trăiri!
Te sorb din cupă, cu nesaț, poeții,
Si te preschimbă-n tainice iubiri!...


De va veni furtuna...

De va veni furtuna peste noi,
Iar cerul ne va risipi iubirea,
Din borangicul stropilor de ploi
Cu ochii tristi, voi țese Amintirea!
O voi zvânta în soarele de -apoi
Si mantie va fi de vremuri grele,
Vom încăpea sub ea numai noi doi,
Când vom zbura, de mână,printre stele...
Ne vom hrăni cu firele țesute,
Câte puțin în fiecare zi,
Iar ani ne-ar trebui cu sute
S-o desiram pe toată - n poezii!
Si le vom scrie pe frânturi de stele
Din Carul mare si din Carul mic,
Îndrăgostiții vor fura din ele
Versul țesut din fir de borangic .
Vor împleti alte povesti cu zâne,
Sclipi-vor stelele in ochii lor,
Iubirea noastra, astfel, va rămâne
Vie în amintirea tuturor!


Puterea dragostei

M-ai zidit infinitului, cu-n oftat,
M-ai desfășat, cu grijă, de trecut,
Si dureros de blând m-ai legănat
Pe clipa dintre-apus si început.
M-ai învățat să merg din nou, mai dreaptă,
Pășind mărunt si-atent in urma mea,
M-ai prins la timp, de fiecare dată,
Echilibrandu-mă cu dragostea..
Din flori de lamaita si bujori
Mi-ai impeltit veșminte de regină,
Mi-ai înălțat privirea către nori,
Vorbindu-mi de seninul ce-o să vină.
Mi-ai pus în șoaptă freamătul pădurii
Si în priviri mugurii cruzi de brad,
Ai furat taina forțelor naturii,
Ca primăvara să-mi aduci în prag.
Din tot ce-am fost, cu grijă ai păstrat
Doar inocenta si-un suflet de copil!
Cu forța unui leu le-ai apărat,
Iubindu-mă cu milă și abil!....


Iubite, zorii mă iubesc!

Iubite, zorii curg pe mine!
În plete-anină frunze argintii,
În ochi se sting luceferii de mâine,
Iar ceru-mi plouă gânduri plumburii!
Iubite, zorii curg pe mine!
Iubite, zorii ma-mpresoară!
Mă strâng în chingile muiate-n rouă,
Învârtejindu-mi sufletul, îl zboară
Spre-acele zări predestinate nouă!
Iubite, zorii mă-mpresoară!
Iubite, zorii mă iubesc!
Din plete-mi scutur frunzele-argintii,
În ochi luceferii viu strălucesc,
Iar ceru-mi plouă cu steluțe mii!
Iubite, zorii mă iubesc!




Luceafărul

Te pierde bolta-n zori, lucirea ti-o ascunzi,
Sau poate te-odihnesti pe flori de colț în munți;
Pe așternutul moale, ferit de stele mii,
Lași visele să zboare în fiecare zi.
Când mângâierea serii pe gene te alintă,
Te-aprinzi de dor, și aripi îți cresc într-o clipită;
Te-nalti din nou pe boltă, Luceafăr zămislit
Din patimi arzătoare, din ochi de-ndragostit!
Arunci săgeți cu viață, suflete dezmorțești,
Smulgi din Infern păcatul, si-n Rai îl preaslăvesti...
În cercul tău de foc durerile scufunzi,
Până când zorii -apar și chipul ti-l ascunzi..




Spune-mi, Ioane!

De ani și ani, văd ochi străin,
Străin e tot în casă!
Ioane,-ti scriu să îmi alin
Durerea ce m-apasă!
Spune-mi, bătrânii mei părinți
Iti povestesc de mine?
Le-am spus ades. strangand din dinți,
Că-s fericit, că-s bine!....
Spune-mi, Ioane, ce vesti ai
Despre orice, oricine,
Despre al nostru colt de rai!
Stinge focul din mine!
Ai auzit codrul, oftand,
Cum întreba de mine?
Dar glasuri de copii râzând
Pe verzile coline?
Râul în care ne scăldam
De mine-ti povestește?
Leagănu-n care ne dădeam
De mine-si amintește?
Spune-mi, prietenul meu bun,
De cumpăna fântânii,
Dacă mai scârțâie si-acum,
Dac-o mai latră câinii...
Mai e pădurea-mpădurită?
Izvorul susureste?
Dar grădinița mi-e-nflorită?
Si cine o- îngrijește?
Mai vine ciocârlia -n lan,
Cosasilor să cânte?
Mai știe Mierla, sus, pe ram,
Cu doina să mă-ncante?
Ioane, să mai scriu, mi-e greu!
Te rog, ia bine seama!
Sărută glia-n locul meu,
Si-mbrătisează-mi mama!




Îngerul meu

Am adunat toți norii, de cu seară,
Si am întins larg brațele spre ei;
Din firul gros al ploii mi-au trimis o scară
Pe ale cărei trepte urcat-au pașii mei.
Prin stropii reci și numai cu-o aripă,
Urcușul greu mi-era, dar mă veghea
Un chip de inger, si doar pentru o clipă
I-am zărit aura cum strălucea.
Cu cât înaintam spre galaxie,
Cu-atat mai clar chipu-i se contura;
Avea tot o aripă si stelute-o mie
Si-o aștepta pe-a mea, ca să putem zbura...


De ce iubirea?...

De ce iubirea nu naște tot iubire?
Iar când e semănată, de ce răsare ură?
De ce nu se găsește eternă fericire
În tărna pregătită pentru semănătură?!
De ce rănim, mințim si înșelăm
Si-n numele iubirii ne permitem
Cu ură și dispreț să îi tratăm
Pe cei pe care că -i iubim pretindem?
Pentru că nu cunoaștem ce e dragostea:
Este-ntelegere, respect și dăruire!
De-aceea ne tot facem viața grea
Si-alegem să trăim în amăgire!
De-ar fi iubirea din Cuvânt creată,
Pe limba mincinosului ar sta!
Iar dragostea s-ar naște si-n poiată!.
Însă pe cer n-ar mai luci vreo stea!....




Mireasa sufletului tău

Din murmurul zilelor mele
Ce își încep apusul lin,
Ca intr-un vis cu joc de iele,
Strabate-o șoaptă de alin
Ruptă din clasica poveste
C-un Făt-Frumos si-o Cosânzeană,
Desi-nvechită, nouă este,
Si-adorm cu ea seară de seară.
Pătrund în taina ei, vrăjită,
Si o ascult, ca prima oară,
Povestea vieții, inedită,
Venind pe strune de chitară .
Este povestea ta si-a mea,
Ce îmi va aminti mereu
Ca pururi voi rămâne -n ea
Mireasa sufletului tău
Privesc salcamii-nnebuniti
De mângâierea primăverii
Si teii, deja pregătiți
Să -mpodobeasca părul verii...
Si-astept cu ei, înfiorată,
Captivă-n candidu-mi amor,
Să-mi mai șoptești, ca altădată,
Poeme pline de-al tău dor!