Împerecheri de suflete flămânde,
Se cer ,acum ,când umbra a apus,
Când toate clipele s-au scurs,
La umbra ceasului apus.


La umbra ceasului apus,
Aștept nașterea de stele,
Să-nsuflețească iubirile de-o noapte,
Ce se preling până-n zori.




Aștept nașterea unei clipe,
Să-mperecheze sufletul flămând,
Să spele trupul frământat,
De urma dorului plecat.


Dar clipa abia născută,
A plecat nestingherită,
N-a furat nici dorul,nici framântarea;
A furat iubirea și-a întunecat sclipirea.


Speranța ca și hoața,
S-a furișat în suflet..
Și așteaptă înperecherea,
Flămândului suflet.
                          Suflet flămând
                                  




Sărută-mi sufletlul înfrigurat,
Ce zace-n arșița dorinței;
Sărută-mi inima zdrobită,
Adună-mi lacrima o clipă.


Sărută-mă ,nu mă lăsa
Să-ți fiu pe veci străină!
Lasă-mi aburul cald,
Să-mi fie leac statornic.


În vremuri de restriște,
Lasă-mi buza caldă:
Să tremure de dor,
Să-mi stâmpere durerea.


Să pot si eu să dorm,
Acum ,când vremea-mi trece
Și sufletul tânjește,
În zâmbet ca să plângă.


Să-mi fii nemărginirea...
Adună-mi lacrima o clipă
Cu sărutări de doruri calde,
Să nu-ți fiu străină.


Sărută-mă pe suflet,
Să-ți simt iubirea,
Să-mi fie inima iubită,
Să nu-ți fie străină.
                        Să nu-ți fiu străină
                                        




Iubirile se nasc, pe ritm de melodie,
Valsând trăiri de-o clipa,în ritm amețitor,
Mătasea se răsfrănge-n mii de culori
Și atingeri gingașe te-mbracă-n fiori


Îndrăgostită de viața,de-o zi,
Gingașa libelulă, curcubeul absoarbe,
Și-l poartă pe ape, valsând amețitor,
Iubirea și-o cheamă,din ape de dor.


Un ultim sărut, să-l poată îmbrățișa,
Să-l poarte în ființa sa,
Cănd curcubeul se stinge și soarele apune,
Iubirea de-o zi sărutul inalță.


Pe aripi de libelulă,iubirea te cheamă,
Și valsului frenetic...clipa-i apune,
Gingașa libelulă,trăită o zi,
Să-i fie povestea,izvor de iubire.
                                         Valsul de-o zi
                                      






Iubirea mea, cu chip ceresc,
Te las acum ,ramâi cu bine...
În palme îți vei ține leacul,
Hrănindu-se cu lacrimi reci.


Lacrimile dezmierdate
Vor înflori iar dorul,
Ce lin vibrează-n colț de inimi
Și se preling cu-atâta drag...


Te las ,rămâi cu bine,
Tu ,hrana mea din nopți cărunte
Când nici luna nu răzbea
Să îmi aline mie "of-ul"..


Într-un râu de suferință,
Mi-a dăruit căldura ei,
Buchet de stele căzătoare
Le-a revărsat la gemul meu.


Să-mi fie-n noapte alinare
Și dorul să nu mă omoare.
A mea taină am păstrat-o
Ca pe-o poruncă-nsângerată.


Te las acum ,rămâi cu bine,
Tu, iubire fără leac...
Ce-ai pecetluit în mine
Hazardul înfrigurat.
                          "Lacrima dorului cernit"
                                    




Se lasă seara-n asfințit,
Și revarsă doruri grele.
Luna cu sclipiri măiestre,
Lacrimile-mi oglindește.


Gândul meu ,la tine zboară,
Să-mi fii stapân în visul meu,
Să-mi fii și mire,să-mi fii și hrană,
În noaptea-n care se încinge.


Se-ncinge dorul meu de tine,
Minunea mea ,cu chip de dor,
Ce te-ai desprins din colț de rai,
Să-mi fii tu nufăr inflorit.


Din lacrimile ce-am vărsat,
Au înflorit nuferi-n noapte,
Și pat de dor ei mi-au facut,
Cu-a lor petale parfumate.


Se lasă seara-n colț de vise,
Minunea mea ,cu chip de dor!
Tu unde esti ,de nu mai vi?
Să stâmperi al meu dor.
                                 Nuferi din lacrimi
                                     




Azi ,m-am rătăcit în tine,
Și-am văzut atâta dor...
Dor de mine,dor de noi,
Peste tot în tine zace.


Zace-n minte și în trup,
Te frământă a mea iubire,
Și te frige-n carne vie,
O dorință atât de vie...


O dorinț-atât de vie,
Te cuprinde-n miez de noapte,
Și te lasă fără vlagă,
Dorul de mine,dorul de noi.


Ca să sting a ta dorință,
De iubire și de dor,,
Te voi saruta pe suflet
Să ramână-n carne vie...


A mea dulce sărutare,
În făptura minunată,
Ce mă-nvie și mă-nalță,
În frumoasa rătăcire.


De ești înger ,de esti om,
Nici nu știu,nici nu mai caut,
Voi rămâne-aici la tine,
În divina rătăcire.
                              Dor de noi
                                   




Azi e primăvară-n mine,
A-nflorit a mea iubire,
Are gust de rouă nouă,
Și se gusta ,dar din două...


Două lacrimi din iubire,
Primăvara inunda-n mine,
Mă dezmiardă cu tandrețe,
Și un freamat de dorinte.


Azi am dezlegat iubirea,
Din potop ,de doruri mute,
Care vor striga în ciruri,
Să se-audâ până-n ceruri.


Ca fecioara pământeană,
Cu un zâmbet ca o rază,
Și cu farmecul stângaci,
A dat primăverii vrajă.


Fecioara cu gust de rouă,
Azi a cunoscut iubirea,
Și-a vrăjit o nouă viață,
Cu parfum din rouă nouă.
                                Gust de rouă
                                      








Luna doar pe jumătate,
A-ndrăznit să calce-n noapte,
Și să nu se rușineze,
De cealalta jumatate,


Îmbrăcată-n doruri grele,
Goliciunea își ascunde,
Într-un colt gândind la Soare,
Și dorința o cuprinde.


Soarele : a ei pereche
Nu mai vine ca și mire,
A găsit o lună plină,
Ca să fie-a lui lumina.


Luna , doar pe jumătate,
A rămas in goliciunea
Unui dor ce rău o arde,
Și un mire ce nu vine...
         Să-ntregească jumătatea
                                




Am așteptat cu inima deschisa,
Să pot sa-ți dau a mea ființă,
Dar zarul a fost aruncat,
Și jocul tu l-ai castigat!


Am așteptat să fii tu Raiul,
În Iadul meu ce rau ma frige,
Dar tu ai fost străinul...
Străinul cel fără de suflet.


Am așteptat să-mi fii tu calea,
În sufletul meu inghețat,
Dar tu străinul blând si dulce,
Te-ai dovedit a fi chiar Iadul.


Am așteptat degeaba Raiul,
Crezând ca "înger" o să-ți fiu,
Dar după judecata ta...
Am devenit " frumoasa doamnă " .
                               Frumoasa doamnă
                                      




Fără tine vântul geme,
Geme de-a ta durere,
Și se-nvârte în neștire,
Istovit de-a mea iubire.


Urlă vântul cu putere,
Și se-nvârte sus la stele,
Să se roage și de ele,
Sa ma scape de durere.


Doar coboară pângărit,
Nici o stea nu i-a zâmbit,
L-a trimis iar pe pământ,
Să se-vârtă cu blândețe.


Să găsească alinarea,
Într-un suflet pustiit,
De-o iubire rătăcită,
Într-un suflet chinuit.


Dar ,durerea fu mai mare,
Căci pământul m-a-nghițit,
Și m-a dus la judecată,
Pentru păcatul isprăvit.
                                " O iubire ratacita"