O nouă zi –vineri- o zi în care am învățat să trăiesc ca un lup singuratic. Deși mă obișnuisem cu dragostea prin telefon, cred că nu ar fi fost infinită. E o zicală care zice că ”ochii care nu se văîd se uită”, e perfect valabilă. Mi-am propus să scriu în fiecare zi, să scriu pentru a-mi opri îngerul din zbor, până ce se va așterne uitarea. Un nou început nu va mai fi- energia eternă îmi acoperă spațiile și timpul rămas. Mă dăruiesc într-un totul versurilor și orice amintire pătrecută cu tine a trecut la minus infinit. Pentru că timpul are infinitate și lumina îmi dă șansa să zbor unde pătrunde lumina. Acolo e și dragostea și arta și cântecul . Pe tine - fata poezie-  cu ochii mari și mâini albe am să te scot din vis, din nopțile mele, cu tot cu flori și păduri. Inima mea e o esență de lemn verde când plouă și ninge rămâne tot verde ca o fereastră deschisă.Rămâi cu bine, în albul zării ninge, ninge frumos o poveste.