Dimineața – Duminică- liniștea pe care o simt. Dincolo de hotarele gândului, amintirile puține petrecute cu tine  mă mai iscodesc ca un fulg de zăpadă. Se arată și pier odată cu răsăritul soarelui. Mă trezesc din vis, e real că tu nu ești lângă mine. Nu ai fost decât o poveste unde iubirile noastre s-au mistuit în foc, am trăit eterrn cele câteva clipe, timpul a fost prea scurt sau a dispărut odată cu ceața.Ne trezeau fluturii, ne culca iarba, amândoi mirosea a zăpadă. Nu știu dacă într-o zi mă vei striga. Stropi de zăpadă îmi curg prin degete. Tu ești cartea inimii mele pe care o scriu cu răbdarea de înger, de la miezul nopții. Între noi și cer stau stelele. Am vrut să te trezesc să ți le arăt, dar ochii tăi sunt tot mai departe. Poate cândva într-un târziu ne vom cuprinde în brațe ca într-o carte litere de foc.