Am încercat

Am încercat să-mi potrivesc altfel versul, să fie mai ușor de citit . În loc să las cuvintele să curgă cum vin, eram atentă la numărul de silabe, iritarea punea tot mai mult stăpânire pe mine. Nu pot!
Dacă eu nu pot să scriu pe silabe, cum poate altcineva să mi le numere și de ce ar face-o? E ca și cum mi-ar număra bătăile inimii. Chiar și aşa, cât ar avea răbdare să petreacă timp cu mine să nu-i scape vreo bătaie? Uneori am tahicardie...ce și cum mai numără?
Ba chiar mi se pare că-mi trage la răspundere sufletul. Cum să facă asta?...sufletul meu, ca și al tău, ca și al lui, își poartă propriile greșeli, propriile realizări, propriile iubiri...cum vrea... sau cum știe, pe treapta pe care se află acum.


M-am bucurat atât de mult că am scăpat de constrângerea cifrelor.. ca să ce? să mă cramponez iar de ele? A nu! Nu e important pentru mine nici numărul celor care citesc,... ci calitatea lor...iar eu scriu pentru oameni care înțeleg.... și știu că înțeleg pentru că nu au trăit degeaba și mai ales pentru că iubesc viața ca și mine...cu toate surprizele ei!

Mi-a luat ceva timp

Mi-a luat ceva timp să fac lucruri care să-mi folosească cam pe-acum. (cacofonie  intenţionatăa). De ce spun <mi-a luat ceva timp> ? Nu mi l-a luat nimeni, mi l-am dat singură. Da, e ceva mai bine..eu mi-am dat timp... cu nemiluita, să-mi umplu casa, biblioteca, dulapul, etc. Cu astea e simplu, le triez vara, le mai triez încă o dată iarna şi trece anul...că de la mine trece!
Mi-am făcut şi mai multe idei... despre viaţă, idei pe care a venit vremea să le des-fac. Cu astea nu mai e la fel de uşor. Nu-i ca şi cum dai cu aspiratorul prin cap, cureţi mintea de zumzet şi vai ce uşoară mi-e cutia craniană când o aşez noaptea pe pernă! Dar să zicem că ar fi aşa...numai că apare în scenă sufletul. Mi-a luat atâta timp să mă apropii de cineva, ca să-mi dau seama că da... mi-a luat timpul!

Mi-e dor...de oameni

Continui să-mi fie dor şi mi-e dor...de oameni pe care i-am întâlnit cândva şi cu care am mers o bucată de drum, atât cât avea nevoie careva dintre noi.
De oamenii pe care nu i-am întalnit niciodată dar ştiu că există undeva, cumva, mi-e un alt fel de dor...a taina...ce-mi stârneşte dorinţa de ducă prin lume!
Să aud, să miros, să simt viaţa, să cânt, să zâmbesc lunii şi să scriu ceva ce ai trăit şi tu, acum fiind însă momentul să înţelegem mai bine, cum şi pentru ce suntem făcuţi.
M-am decis să nu sting nici un dor pentru că e ca un val prin inima mea, tresalt, mă emoţionez, trăiesc! După ce am făcut curaţenie în sufletul meu, am atâta loc reavăn şi dornic de firi naturale, neprefacute, nepervertite de bani sau...inutile averi. Implacabil, vine un moment când aflăm fiecare..ce este cu adevărat important în această călătorie a sufletului!