În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...
Continuare
La Filarmonica Pitești, of course. De astă dată, semicronologic. Așa că-ncep cu Silviu Deaconescu și Mihai Pintenaru. Primu`, consultant artistic al colectivului argeșean, e specializat și în dirijat. Și...
ContinuareLa origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală...
Continuare
Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să...
ContinuareMARIA MIRELA PODUŢ
Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
ContinuareProf. Dr. Mihai Dăncuş
„Maramureşul – situat în cursul superior al râului Tisa – formează în privinţa topo-hidrografică un...
Continuare
- Suntem în cel mai reprezentativ local al Șomcutei Mari, orașul emblemă al Țării Chioarului și poate cu cel mai demn și longeviv profesor de Limba Română pe care eu...
Continuare
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...
Continuare
Cum ajung la Parlament, dau nas în nas cu Cătălin Drulă, cu Rareș Bogdan, cu George Simion, cu Theodor Stolojan, cu Ludovic Orban, mă rog, cu multă lume. Dar ce zice Dacian Cioloș, întreb, a...
Continuare
Era 30 Decembrie 2023 și ne îndreptam spre New York pentru a sărbători două evenimente majore, revelionul și ziua de naștere a prietenului nostru de suflet, maestrul Gheorghe Gheorghiu trubadurul melodiilor de dragoste. Gigi, așa...
Continuare
Echipa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, are plăcerea să vă invite la prezentarea intitulată „Israelul și Algoritmul Holocaustului” susţinută de prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy...
ContinuareGelu Dragos
Nu mă mai surprinde faptul că scriitorul (prozator, poet, pamfletar, filosof) George Petrovai din Sighetu Marmației este atât de prolific, fiindcă trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Altă calitate ar fi conștiința de care dă dovadă în fiecare moment, el scriind articole și eseuri cu tarele societății în care trăim, în care clasa politică atât de imbecilă, insensibilă, hăbăucă și-a adus contribuția covârșitoare la situaţia socială şi politică a României de azi.
Volumul de poezii „Iluminări perene” este tipărit la Editura „Valea Verde” Sighetu Marmației, director Ion Mariș și are trei părți: „Poemele peregrinării”, „Regatul amintirilor” și „Poemele dezmărginirii”.
Fiind la a 29 carte de autor, vă dați seama că George Petrovai, economist la bază, stăpânește cu acuratețe limba română și reușește să capteze atenția cititorului prin versuri melodioase, simple, dar tăioase ca un bisturiu!
George Petrovai face un lucru firesc dacă ne gândim la modul cum gândește viața știind că suntem trecători pe acest pământ: „Suntem cu toții călători/ pe-acest pământ batjocorit/ și doar sfârșitul iminent/ ne pune-n față ce-am greșit.// „Atunci cu toții devenim/ mai înțelepți ca niciodată,/ căci viața ni se-nfățișează/ absurdă și-n greșeli bogată” („Suntem cu toții călători”).
Valentin Lupea
"Bună ziua dragoste,
Ți-am mai scris şi ieri spre seară
Cum făceam odinioară
Să mai stăm la o poveste..."
(Daria Hristina – SALUTARI DRAGOSTE)
Încă o carte de debut la Editura eCREATOR din Baia Mare, CALEA TRANDAFIRILOR Vİİ, cartea tinerei scriitoare Daria HRISTINA, (pseudonimul literar al poetei Hristina Daria Rojea), din Satu Mare, județul Satu Mare.
Ca orice începător în ale scrisului, Daria HRISTINA a început cu începutul, publicând poezii în revistele şcolare (a studiat la Colegiul Economic GHEORGHE DRAGOŞ din Satu Mare), în anii şcolari 2020- 2021, respectiv 2021-2022, apărând apoi în două dintre antologiile Editurii eCREATOR: UNIRE ŞI CUVÂNT; IUBIRE DIN IUBIRE, cu grupaje de poezie, sosind, iată, şi momentul, cu drag aşteptat, în care Daria Hristina îşi strânge cele 71 poeme ale sale între coperțile primei cărți, CALEA TRANDAFIRILOR Vİİ, Editura eCREATOR, Colecția DEBUT, 2024.
Nicolae Nistor
În volumul de versuri "Panahida poeziei", Alin Aurelian Vasilie scrie o poezie a eului critic!
Scrie într-o lume care "cade", poetul are răbdarea să filozofeze, preocupat de temele fundamentale.
Uneori autorul devine cinic, zeflemitor, sau are umor de calitate.
El este un observator implicat în evenimentele cetății.
Poetul operează cu teme consacrate, dar în stilul lui.
Uneori poemele au repetiții de cuvinte, care mă duce cu gândul la poetul canadian John Robert Colombo.
Gabriela Dimitriu
DARIA HRISTINA este pseudonimul poetei HRISTINA DARIA ROJEA, născută în orașul Satu Mare, județul Satu Mare, în data de 13 ianuarie 2005.
A studiat la Colegiul Economic „Gheorghe Dragoș” din Satu Mare, publicând poezii în revistele școlii, în anul școlar 2020-2021, respectiv anul școlar 2021-2022.
A apărut în antologiile:
- UNIRE și CUVÂNT, editura eCreator Maramureș
- Iubire din IUBIRE, editura eCreator, Maramureș
”Calea trandafirilor vii” este volumul de debut al tinerei poete și totodată, rampa de lansare în fascinanta lume a poeziei.
În aceeași măsură, acest volum poate fi evidențiat ca fiind și un punct de cotitură din viața sa, poeta împărtășind prin arta cuvântului, sensibilitatea și profunzimea regăsite în fiecare poem.
”Calea trandafirilor vii” face parte din Colecția Debut a Editurii eCreator din Baia Mare, condusă de domnul Ioan Romeo Roșiianu și conține un număr de șaptezeci de poezii.
Referindu-ne la semnificația titlului acestei cărți, descoperim în fragilitatea trandafirilor, simbolul eleganței și al frumuseții, însă în diverse interpretări legendare, regăsim în aceste flori și un îndemn la luptă, o declarație de război.
Liliana Moldovan
Povestea cărții de debut a lui Alin Aurelian Vasilie începe cu o constatare de factură nietzsche-niană: „Poezia a murit”.
Intitulându-și astfel primul poem din volumul apărut în colecția „Debut”a Editurii eCreator, tânărul scriitor ne transmite venisoasa idee că destinul poeziei se află într-o vizibilă agonie.
Trist este că, o dată cu ea, ne mor cititorii și se însingurează poeții iar sufletele care ar trebui să se apropie de arta poetică se dezumanizează, se pierd în negura unor preocupări primitive în contextul cărora până și termenul „intelectual” pare desuet și alienat. Din postura unui eu liric revoltat și stingher, „crainicul cuvintelor” se vrea un avangardist sever, un glas aproape prometeic, extrem de sincer, care își transmite „salutul liric” închistat în clepsidra unor versuri nonconformist, actuale și tari.
„Pixul scriitorului nu mai are venin, iar lumea merge din rău în mai rău” – scrie poetul. („Poezia a murit”)
Încă de la primele versuri observăm, că Alin Aurelian Vasilie preferă discursurile poetice zgomotoase și fățișe.
Dana Zen
,,În spatele fiecărui teanc de cărți , este un potop de cunoaștere” Jacek Yerka.
Ar fi bine să scriem poezie trăind prin ea. Imaginând o lume mai bună, nouă, specială. Cu mai multă măiestrie tehnică. Având mai mult gust poetic, instinct liric. Ca o nouă călătorie, ca o adevărată suferință pentru frumos, pentru lumină, pentru cunoaștere.
Avem în fața noastră o tânără care încearcă să înțeleagă poezia în întregul ei. Care vrea să scrie poezie. Un lucru demn de luat în seamă și de încurajat. Daria Hristina, elevă în clasa a- XII-a la Colegiul Economic ,,Gheorghe Dragoș” din Satu Mare, vine în fața publicului larg cu prima sa carte de poezie. După ce între anii 2020- 2021, respectiv 2021-2022, a publicat în revista școlii grupaje de poezii. Fiind de asemenea antologată în : ,,Unire și Cuvânt” anul 2023 , respectiv ,,Iubire din iubire”, anul 2024. Antologii apărute sub sigla editurii ,,eCreator”-Baia Mare.
Gelu Dragoș
Am stat și m-am gândit de ce a ales poetul Alin Aurelian Vasilie acest titlu.
Apoi, citindu-i poeziile am constatat că este o subtilitate a poetului, un îndemn să-l citim, dar în același timp și un titlu ermetic pentru că nu toată lumea citește cu dicționarul în mână.
Revenind la „panahidă”, conform DEX-ului este „parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă dar poate fi și o slujbă religioasă, cu cântări dedicate în Vinerea Paștilor morții lui Iisus Hristos”.
Poetul Alin Aurelian Vasilie debutează la 30 de ani, o vârstă poetică ideală. Este absolvent al Facultății de Litere și Arte Sibiu și are poezii și studii publicate în mai multe reviste prestigioase.
Poezii în Antologia „Unire și Cuvânt”, editura „eCreator” Baia Mare, în revista „Republica”, în revista „Vâlcea Literară”, în „Studii eminesciene” și foarte multe studii și eseuri la revista lui Ioan Romeo Roșiianu, „eCreator”.
Poetul din orașul Unirii, Alba Iulia, începe abrupt cu poemul „Poezia a murit!”, în care poetul spune direct starea de fapt a poeziei românești, despre „mucegaiul arghezian” care se întinde cu repeziciune în lumea literară și tot ce înseamnă poezie contemporană, de unde și titlul atât de dur:...
Cristina Elena Stoica
Gânduri de primăvară
În liniștea mea, adesea, mă împiedic de gânduri,
Gânduri pe care le adun,
Fiecare în colțul lor,
Atât cât să încapă
În străfundul minții mele neodihnite.
Soarele îndrăgostit de pământ
îmi smulge aerul din plămâni,
dogorind a victorie.
Oamenii vin și pleacă asemeni ploilor de primăvară capricioasă.
Nimic nu se compară cu răcoarea dimineții
când îmi beau cafeaua și viața mă resetează la o nouă zi.
O altă zi plină de întrebări,
Unele îşi găsesc răspuns,
Altele se rătăcesc către apus.
Ana Florian
Descânt de margaretă
Mi-am pierdut iubirea, margaretă floare!
Unde-ți este oare, taina din petale?
N-o mai vede ochiul obosit de lume,
Margaretă floare, de iubire, spune-mi!
Păstrează apoi taina în corola albă
Pune-o tinereții ca eternă salbă,
Risipeșate-o toată pe câmp, pe răzor,
Margaretă floare, spune-i că mi-e dor!
Las-o, să-nflorească-n albele-ți petale,
Vântul serii tainic să te împresoare!
Cristian Meleșteu
Deznodământul Ploii
Pe pământul arid, ploaia scrie capitole uitate,
șoapte de apă nasc cuneiforme în pământul setos,
cu fulgerul daltă și tunet ciocan,
pământu e doar o nesfârșită tăbliță de lut,
fiecare strop oglindește elefanți cărând
vise sculptate de zeii stângaci.
Orașele își curăță fațadele, străzile își spală amintirile,
Vechiul Babilon mătură ruinele,
iar grădinile însetate sorb cu lăcomie,
acolo sus nu s-au inventat apometre,
poți curge liber, nemăsurat de rotiri de contoare...
Adina Popescu
Identitate de copil
Ce ne aducea pātulul?
Identitate de pātul, categoric nu. Și nici de ulucā. Nici măcar de neam, deși am fi avut destule premise să credem că da, căci rudele încă știau unele de altele, se vizitau, se ajutau. Și mai aveam să auzim chiar și peste ani expresia binecunoscută: "E de neam bun. E de-al lu' cutare". Dar... nu știai unde începe unul și unde se termină altul, ce era al tău și ce adusese vecinul, care boroboaţā era făcută de vreun băiat și care ştrengārie, de-o fatā. Căci nici cele mai amenințătoare anchete ale părinților...
Dan Mitrache
(des)cântec
zi de zi
de te-aş putea
îmbrăţişa
cu toate florile de măr
din mintea mea
de mi-ai zâmbi
ferice-aş fi
vătaf m-aş face pe secunde
zi de zi
iar şi iar
un nou hotar
cuceri-voi pentru tine
Violeta CÎMPAN
Câteva berze stau aliniate pe o biserică privind în zare de parcă și-ar pregăti itinerariul, cerul trece de la agonie la extaz, pe bolta senină e un continuu război între soare și nori, la fiecare casă există un câine, care fie dă din coadă a bucurie, fie latră la câte vreo arătare, fie stă tolănit în pietriș, dar oamenii pe la case sunt tot mai rari, au rămas bătrânii, pe unde mai există în viață și vezi la câte o poartă stând la vorbă câte doi sau maxim trei oameni trecuți de tinerețe.
În rest câmpuri pline de iarbă necosită și înnegrită de ploaie, câteva căpițe înnegrite și ele, porumbul nu mai șade în lanuri ci doar în câte un ogoraș pe unde a mai avut cine-l îngriji, pomi grei de rod, stingheri și neculeși mi se arată privirii în goana mea după răspunsul la întrebarea: ce a mai rămas din satul românesc?
A rămas multă tristețe, mult dor și nu știu dacă doar mi se pare sau e aevea, dar satului românesc i s-au amputat ambele brațe, a rămas în el doar inima care încă mai bate și chiar dacă m-au înduioșat casele rămase pustii, câmpurile necosite și pomii neculeși nu vreau să vorbesc despre brațele amputate ale satului românesc ci aleg să vorbesc despre apatica bătaie de inimă ce-a mai rămas în el.
Marian Dulă
Câmpina a avut o istorie aparte în al Doilea Război Mondial și de aceea am considerat că e bine să aduc în fața cititorilor informații mai puțin cunoscute. Frontul era departe pentru câmpineni, iar viața socială și cea culturală se desfășura aproape ca înainte de război.
Afectată de conflagraţia mondială, moda a căutat soluţii de supravieţuire. În 1941, acestea au fost găsite nu în croieli inedite ale hainelor, ci în combinaţii de materiale diferite, de care nu era nevoie pe front.
Creaţiile vestimentare din primăvara lui 1941 nu diferă deloc de cele din 1940, ci păstrează aceeaşi linie. Câmpinencele au fost în pas cu moda, ținând cont că războiul era ceva îndepărtat. Rochiile sunt scurte şi largi, au cute sau pliuri şi talia foarte bine marcată. Buzunarele abundă la orice tip de rochie. Jachetele şi taioarele sunt lungi, cambrate pe talie şi încheiate în faţă cu nasturi. Fusta de la taior este dreaptă, aproape strâmtă sau foarte puţin evazată. Se poartă jachetele în culori vii – roz ridiche, verde bob de mazăre sau galben lămâie – care să înveselească rochiile din anul precedent. Pardesiele rămân identice cu cele din perioada anterioară: lungi, fără guler şi, adesea, din stofă ecosez, prinse uneori în cordoane pe talie.
Violeta CÎMPAN
Dragostea vine uneori brusc, brutal, irezistibil, vezi în ființa din fața ochilor tăi întreaga lume, Edenul deschis, începutul fericirii tale și deodată ca la un semn prioritățile se schimbă. Și atunci există două posibilități: fie sentimentele sunt reciproce și cu fiecare clipă care trece cei doi se îndrăgostesc tot mai mult trăind fericiți până la adânci bătrâneți, fie descoperi că a fost doar o atracție fizică și dincolo de aceasta nu mai e nimic, nu împărtășiți aceleași idealuri, nu aveți comun altceva decât acest magnetism care nu știe să se transforme în iubire, ci se stinge încet, încet, încet.
Alteori dragostea vine domol, într-o relație în care nu credeai că poate exista altceva în afara prieteniei, neexistând din prima clipă flacăra atracției fizice, dar descoperi în celălalt calități care știu să transforme prietenia în dragoste. Atitudinea lui(ei), bunătatea, altruismul, răbdarea, blândețea, acestea și altele asemenea lor pot face dintr-o prietenie lungă și frumoasă o adevărată relație de dragoste, iubire până când moartea îi va despărți. Dar și în acest caz există două posibilități: fie prietenia se schimbă în dragoste, fie rămâne la stadiul de prietenie.
Iar alteori dragostea nu vine niciodată și atunci nu mai ai nici o posibilitate decât să trăiești din vise.
Violeta CÎMPAN
Nebunia lumii a ajuns dincolo de marginile imaginabilului și asta doar pentru că unii au ajuns atât de bogați încât au început să creadă că se pot simți dumnezei. Nebunia lumii a început prima oară de la dorința nesăbuită a înavuțirii, așa s-a înlocuit Dumnezeul cel adevărat cu materialul și atunci s-a produs declicul între normal și anormal.
Am trăit să gust o lacrimă din cascada nebuniei lumii, să cunosc oameni vânduți averii!!!!
Este cumplit de dureros pentru un om al iubirii să fie nevoit să cunoască, să guste, să îndure fie și o clipă viața lângă cei vânduți trup și suflet materialului. Este cumplit de dureros să ai un suflet de dăruit, înnobilat de iubire și să ți se ceară țărână!
Violeta CÎMPAN
Se discută mult, se scrie mult, se despică firul în patru despre toate subiectele posibile, dar mai cu seamă despre dragoste, despre suferința pentru aceasta și despre relațiile bărbat femeie.
Găsești la tot pasul tabloul bărbatului adevărat, imaginea femeii perfecte, găsești peste tot bloguri cu și despre femei și bărbați, găsești explicații date de psihologi și alți asemenea specialiști despre comportamentele oamenilor puși în diverse situații, găsești sfaturi de la persoane abilitate să le dea, în cazuri de dezamăgire, de infidelitate, de zbucium sufletesc de tot soiul. Găsești povești de dragoste imaginate de scriitori, romancieri, poeți, găsești povestiri ale unor destine trăite pe lamă de cuțit, găsești vieți trăite mai intens decât în filme, găsești în fiecare sat câte o persoană care știe istoria celorlalți oameni, găsești la scara blocului câteva femei care cunosc ce face fiecare fată sau femeie tânără din blocul respectiv, ba chiar și din blocurile vecine.
Găsești de toate, vorbe purtate de la om la om, bârfe duse de vânt ici și colo, înflorite cu câte o mică poveste de toți care le transmit, găsești ochi invidioși și răi ațintiți asupra celor care par a fi fericiți doar pentru că ei sunt buni și emană bunătate și lumină prin privire, prin gesturi, prin atitudinea lor, găsești oameni falși, purtând multe și diverse măști, găsești lume multă și Oameni tot mai puțini.
Simona Mihuțiu
Muzeograf - Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 - Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!
Nina Gonța
- comedie… de Bahlui într-un act -
Personaje:
2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) – critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza
Vlad Grecu
Scena 7
Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.
NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.
Valentin Lupea
Neîcrederea lui Platon în arta imitativă a poeților, precum şi în cea a pictorilor, pe care, din acest punct de vedere îi plasează în aceeaşi categorie cu poeții, îl face să compare operele lor cu reflexele unei oglinzi, ale unei oglinzi rotunde, cu ajutorul căreia, "rotind-o în toate părţile, vom putea crea atunci degrabă soarele şi pe cele din cer, tot degrabă pământul, după cum pe dată te vei produce pe tine (n.n. ne vom produce pe noi) şi toate celelalte viețuitoare, mobilele, plantele şi cele de care era vorba"(STATULUI, X, 596e. Traducere fragmentară de C. Noica în ARTE POETICE). "Iată dar ce fel de creator sau imitator e pictorul. E într-adevăr de tot hazul să încerci măcar a-l numi creator pe un asemenea artist-oglindă"(SOFISTUL, 234).
Simbolul oglinzii rotitoare reprezintă aşadar inconsecvența şi iraționalitatea lipsită de sens a poeziei ṣi a picturii prin numărul şi varietatea infinită a lucrurilor pe care le pot imita, deoarece, aşa cum toate lucrurile sunt dedublate nediferențiat de oglindă, la fel şi artistul imitator este un individ versatil care-şi poate schimba cu uşurință părerea, transpunând înfățişarea exteriorului oricărui lucru, pentru că nu înțelege nimic din rigorile ideii sau definiției lui stabilizatoare. Astfel, cu cât profunzimea este mai puțină, cu atât va fi mai multă lărgime.
Florin Dragoș
„Violența împotriva femeilor și a fetelor este una dintre cele mai sistematice și mai frecvente încălcări ale drepturilor omului la nivel mondial. Țările UE nu fac excepție. Din păcate, o femeie din trei a fost victima unor violențe fizice sau sexuale.” (Consiliul Europei, 4 martie 2024)
Acest fenomen social global are impact major asupra bunăstării și sănătății fizice și mintale a mamelor care ne-au dat naștere, ne-au îngrijit și ne-au crescut. Motiv pentru care multe instituții legislative internaționale au dezvoltat în ultimele decenii un cadru juridic menit să prevină și să combată agresiunile, să pedepsească agresorii și să ocrotească, să consilieze și să sprijine victimele.
Uniunea Europeană
La 1 octombrie 2023, Consiliul Europei a aderat în bloc la Convenția privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, formulată în 2011, la Istanbul, aceasta intrând automat în vigoare în toate țările ce fac parte din acest organism european.
N. Grigorie Lăcrița
„Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria”. (Petre Ţuţea)
Rezumat.
Creștinismul este totalitatea formelor de credință în persoana și în scrierile care conțin cuvintele și învățăturile lui Iisus Hristos, fiind, în lume, religia cea mai importantă din punct de vedere numeric, cu peste 2,4 miliarde de adepți.
Nașterea, viața, moartea și învierea Mântuitorului Iisus Hristos (1) sunt considerate cele mai important eveniment din istoria creștinismului, (2) au rămas și vor rămâne, pentru veșnicie, pline de mister și (3) au produs schimbări majore în viața unei mari părți din omenire.
În lumea creștină nu există persoană care, indiferent de credința sa, să nu-și pună probleme și cu privire de evenimentele pline de mister ale nașterii, vieții, morții și învierii Mântuitorului Iisus Hristos, de la care a luat naștere creștinismul.