Edi(c)torial

DESPRE ATUNCI CÂND LITERATURA SE FACE ÎN…

DESPRE ATUNCI CÂND LITERATURA SE FACE ÎN PAT

Mare e grădina Ta, Doamne!
Citesc, mă uit şi mă crucesc!
Numita Daniela Toma, director...

Continuare

Opiniuni

“Casa Poeziei “ – o trăir…

“Casa Poeziei “ – o trăire, nu o clădire!

Salut! Mă numesc Irina Staver. “Fata din lumină”, așa cum obișnuiau să îmi mai spună...

Continuare

Academia Română şi ICR co…

Academia Română şi ICR colaborează pentru promovarea creaţiei culturale şi ştiinţifice în lume

 Academia Română şi Institutul Cultural Român (ICR) vor semna joi, la ora 12.30, în prezenţa...

Continuare

FARA TITLU

FARA TITLU

Eu sunt bucuros că am avut fericirea să-mi petrec copilăria într-un sat, lângă un mic...

Continuare

Traditii

Câteva considerații …

Corina Isabella Csiszár

Câteva considerații cu privire la obiceiurile nașterii de odinioară și de azi

Viaţa evoluează cu paşi repezi pierzându-se obiceiurile vechi în locul cărora apar altele noi. Vechile...

Continuare

Obiceiuri nupțiale d…

Corina Isabella Csiszár

Obiceiuri nupțiale din Prislop, comuna Boiu Mare

Ocaziile tinerilor de a se cunoaște

    Mai demult, cuplurile de căsătoriți erau alcătuite...

Continuare

Tradiții din Coruia

Corina Isabella Csiszár

Tradiții din Coruia

Dansurile și Vergelul

    Nu era slobod să  intre fata în dans până nu...

Continuare

Interviu

Interviu cu poeta Valenti…

Interviu cu poeta Valentina Becart, interviu realizat de poeta Lenuș Lungu

Lenuș lungu ( L.L.): Ce ne puteți spune despre d-voastră?

       Valentina Becart( V.B.): O întrebare, în aparență simplă, dar care devine mai complexă atunci când trebuie să faci mărturisiri. Arunci...

Continuare

Eminescu a fost victimă p…

Eminescu a fost victimă politică. Interviu cu Profesorul Nae Georgescu

In preajma zilei simbolice de nastere a lui Mihai Eminescu (cea reala fiind 20 decembrie anul precedent, dar a fost trecut in acte la 15 ianuarie), profesorul eminescolog Nicolae Georgescu...

Continuare

Poeta Medeea Iancu: „Sunt…

Poeta Medeea Iancu: „Suntem încă o societate care întreţine tabuul“

Poeta Medeea Iancu spune că a ales să citească un poem-manifest, de Ziua Culturii Naţionale, pentru a atrage atenţia asupra violenţei făcută de bărbaţi asupra femeilor, asupra abuzului şi hărţuirii...

Continuare

Posta redactiei

Festivalul-concurs de cre…

Festivalul-concurs de creație și interpretare a romanței românești „Crizantema de Argint” revine cu o nouă ediție la Chișinău

Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni și Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova, alături de Uniunea Muzicienilor din Moldova și Primăria Municipiului...

Continuare

ARLECHIN Botosani impline…

ARLECHIN Botosani implineste un sfert de secol de educatie alternativa

In anul Centenarului Marii Uniri, Asociatia Culturala ARLECHIN Botosani are un motiv dublu de sarbatoare: implineste 25 de ani de existenta pe scena cultural-educativa a...

Continuare

Mircea Cărtărescu a primi…

Mircea Cărtărescu a primit prestigiosul premiu Thomas Mann pentru literatură pe 2018

Mircea Cărtărescu a primit premiul Thomas Mann pentru literatură, una dintre cele mai prestigioase distincţii acordate în acest domeniu în Germania, iar scriitorul spune că...

Continuare

Critică literară

Prev Next

NADIA URIAN LINUL şi mirajul satului

Ioan Romeo Roşiianu

NADIA URIAN LINUL şi mirajul satului

După ce cu anteriorul volum de proze scurte, „Poveşti din sate” a cunoscut repede succesul, prima ediţie epuizându-se repede, scriitoarea bistriţeană Nadia Urian Linul ne provoacă acum cu o alta, în aceeaşi notă generoasă de cântare şi descântare a satului românesc.
„Satul cu poveşti” tinde să aducă o aplecare-n plus asupra amănuntului, satul arhetipal fiind mai bine oglindit în scrierile adunate-ntre coperţi, mai toate publicate deja în presa din Bistriţa - Năsăud, un botez menit să pregătească lectorul pentru o viziune întreagă.
Ideea de foileton prinde perfect în acest caz, existând toate premizele unei instruiri prealabile a cititorului, iar linia de aşteptare a rubricii „cu poveşti” explică rapida epuizare a exemplarelor tipărite şi faptul că toate cărţile ei de până acum au cunoscut mai multe ediţii.

Continuare

Valeriu Valegvi | Ceea ce face poetul atunci când lumea se clatină

Daniel Marian

Valeriu Valegvi | Ceea ce face poetul atunci când lumea se clatină

E aglomeraţie de semne discrete contrapuse cu rostiri răspicate. Fericirile şi nefericirile se străduiesc să intre pe limba salvatoare ce se zbate să scape din colţii destinului. Indiferent cât de benefic sau potrivnic se arată acest destin, el e unul hulpav care nici gând să lase loc unei evoluţii fireşti a lucrurilor. De aceea îmi pare justificată soluţia ideatică aleasă de Valeriu Valegvi atunci când instituie clar-limpede necesitatea de „Arcă’n vremi de mătase”. Din pricină de perspectivă fină literară, nu avem de-a face de-a dreptul cu un cargobot precum nici cu împrejurări de zgură, prezentul registru fiindu-i de altfel caracteristic autorului. Despre aspectele tehnice, ce ţin de soluţia poetică, tocmai ce vom face referire.
             Lucrarea la care porneşte poetul, se arată una programatică, fără a fi însă dogmatică şi este axată în dublu  plan, atât logic cât şi senzitiv. Elementele preferate sunt cele discutabile şi chiar incomode… „Nu crezi în gardurile ridicate pe fugă/ mai mult verzi decât drepte/ cu muşcături de câine pe ele/ lor nu le pasă dacă se vor nărui/ la prima bătaie de vânt/ vor fi ridicate după acelaşi tipic/

Continuare

Din Caransebeş Ana-Cristina Popescu ne trimite „cristale” purificatoare!

Gelu DRAGOŞ

Din Caransebeş Ana-Cristina Popescu ne trimite „cristale” purificatoare!

Am primit, cu oarecare timp în urmă, în format pdf, volumul „Cristal” al cunoscutei scriitoare Ana-Cristina Popescu, apărut la finalul anului 2017 la Editura InfoRapArt din Galaţi.
Din nota autorului, aflăm că volumul „Cristal” este cel de-al doilea de proză scurtă, eseu şi critică literară pe care Ana-Cristina Popescu îl publică. Este un volum de texte publicistice (eseuri, meditaţii, articole de opinie, recenzii etc.) apărute de-a lungul timpului în ziare şi reviste literare.
Mi se pare un titlu reuşit „Cristal”, cristalul fiind un mineral cu o structură internă tridimensională, tot într-un fel de „3D” fiind structurate cronicile literare sau eseurile Domniei sale.
În rezumat, în eseul „Printre pietre”, autoarea încearcă să surprindă „trăirile apei, vaietul ei atunci când se izbea de pietre” şi consideră că „Nu poţi gusta oricum eternitatea. Trebuie să alergi printre pietre şi să înveţi din durerile şi înţelepciunea lumii, pe urmă să te laşi lustruit de vânturi şi ploi, observând în tăcere muguri, frunze, flori, ierburi uscate, spini, terenuri aride sau îngheţate”.

Continuare

Simion Cozmescu | Poemele unei dimensiuni aparte

Daniel Marian

Simion Cozmescu | Poemele unei dimensiuni aparte

Respirarea prin lucruri urmând însufleţirii lor pentru a fi aidoma fiinţelor cu care îşi împărtăşesc existenţa. O lume descusută la margini pentru a lăsa să intre mereu alte lumi care aşteaptă înainte şi după potop. Pornesc de aici şuierând înţelesurile pregătite în depou pentru marea paradă cu aburi, cu scântei, cu fulgere. Se fac şi se defac forme care nu apucă niciun fir de odihnă în goana spre potrivirea dorită. Pretutindeni se simte aerul tare în care este sculptat cuvântul cel ce urmează hotărât ca un sigiliu menit să consfinţească alegerea.
            Ai senzaţia că toate au fost aranjate la îndemână, deşi nefiind deloc astfel, înainte de a se prefigura statura maiestuoasă a poemului. Care să se înscrie între acele „Poeme mai lungi decât numele tău” aduse de către Simion Cozmescu la suprafaţa unei epopei menite să-şi împărtăşească personalitatea mai amplelor accepţiuni existenţiale.

Continuare

Călătorie în interiorul sinelui

Ana Dobre

Călătorie în interiorul sinelui

În poezia De noima lui Rodian, poetul Ion Gheorghe alcătuia o noimă pentru Rodian Drăgoi: „...în zilele când/ s-au întors acasă, la români, să mai/ poată un tânăr să cânte”, desenând în cuvânt un portret liric-filosofic în spiritul noimei, al unui sens ezoteric, revelând simbolismul numelui, pus în relație cu rodul pământului, cu un dragon/zeu al „umedului subteran”, menit să rodească perpetuu „în an și peste an”. Da, poetul Rodian Drăgoi are un nume predestinat rodului și dragostei de a rodi, de a plăsmui frumuseți, fiind, deopotrivă, ca orice mare poet, om și zeu, stăpânind ținuturi doar de el știute, peste care este unic proprietar. În peisajul literar contemporan, Rodian Drăgoi este o prezență discretă. Într-o activitate literară de peste 30 de ani, el a publicat câteva volume de poezie: Tulbure ninsoare (inclusă în Caietul debutanților, 1979, și în volum în 1981), Către iarnă (1984), Fotografia absenței mele (2001), Poeme de trecere (2006), Lumină de mireasă (2007), dovedind un scrupul extrem de parcimonios față de cuvânt, față de el însuși, această zgârcenie, ca exigență extremă, fiind expresia nu atât a neîncrederii față de posibilitățile sale de expresie și de expresivitate, cât, probabil, față de capricioasa inspirație.

Continuare

Constantin Roman şi poezia confesiunii

Ioan Romeo Roşiianu

Constantin Roman şi poezia confesiunii

Intitulat simplu „Poeme”, volumul americanului de origine română Constantin Roman este unul al confesiunii, o incantaţie în acelaşi timp, dar şi o cântare şi descântare a relaţiei cu Dumnezeu.
Autorul vorbeşte despre tot şi toate, fiecare în parte fiind văzut ca un rod al facerii mâinilor lui Dumnezeu, senzaţia că asişti la adevărate tălmăciri biblice urmărindu-te din ce în ce mai tare, cu fiecare pagină dată.
Adevărate stampe ale evoluţiei şi evoluării unei relaţii cu Dumnezeu sunt perindate sub ochii lectorului, multă filosofie existenţială, o poveste de viaţă dacă vreţi, totul fiind abordat din perspectiva celui aflat înspre apusul vieţii.
De altfel, firul roşu al cărţii este marcat tocmai de zbuciumul dat de căutarea, apoi de găsirea şi de apropierea de divinitate, stările prin care trece poetul fiind bine subliniate, bine strunite şi reliefate, evidenţiate într-un adevărat bilanţ fiinţial.
Autorul pune-n balanţă aceste trăiri şi emoţii, le aprofundează pe rând, iar concluzia e dată de fiecare dată aceeaşi: e mult mai bine sub aripa divină!

Continuare

Ioan Potop | Tărâmuri sufleteşti

Ioan Andreica

Ioan Potop | Tărâmuri sufleteşti

Citind despre scrierile autorului prezentate la rubrica ,,De acelaşi autor”, până la data apariţiei volumului de poezie ,,Tărâmuri sufleteşti”, cunoaştem profilul scriitorului Ioan Potop. De acelaşi autor: … Factori abiotici şi biodiversitatea Munceilor Băii Mari, … Povestiri adevărate şi ritmate, …Căutări,  …Priviri în interior,  …Priviri în împrejurimi şi spre înălţimi,  … Curgerea simţiri în firea trăirii, …Tărâmuri sufleteşti 2017. Toate editate la aceeaşi editură ENESIS Baia Mare, ceea ce denotă un spirit local şi o constanţă conservatoare. Volumul a fost conceput ca unul general, care să prezinte diversitate pentru cititor, curiozitate şi alergarea după imagini totalitare ale creaţiei şi nu neaparat al unei poezii, pentru a-l purta în spaţii diferite şi printre idei multiple spre înţelegerea interiorului poetului  şi a mesajului său. Cred că poetul a considerat că această diversitate este mai benefică pentru prezentarea sa în faţa unui cititor pretenţios, căutător de imagini şi idei. Pluritatea tematică şi diversificată printre poezii, aduce mulţumirea căutătorului de comori. Aici pătrundem în viziunea autorului.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Emilian Marcu

Emilian Marcu

Poezii de Emilian Marcu

Prin virginale sensuri…

Prin virginale sensuri călătoream o vreme
Doi îngeri de lumină în tainicul decor
Purtăm pe buze sarea sărutului, pe steme:
De-atâta disperare tăcerile ne dor.

Vezi, sensurile toate surpate-n împlinire

Continuare

Poezii de Cristi Petrovan

Cristi Petrovan

Poezii de Cristi Petrovan

Luna

  Razele lunii plutesc pe pământul sclipitor,
 În jur liniște, doar arareori pică câte un frunzor,
  Eu privesc spre luna zglobie,
  În timp ce-mi potrivesc pe mine o ie.
  Razele lunii se retrag în zare,

Continuare

Poezii de Vasile Mic

Vasile Mic

Poezii de Vasile Mic

Aud râul

Aud râul
Şi vântul…
Şi patul meu
Parcă
E un drumeţ
În noapte.

Continuare

Poezii de Emilian Marcu

Emilian Marcu

Poezii de Emilian Marcu

Atât de-aproape

Atât de-aproape şi tăcerea toată
Pereţi de rouă înălţaţi la cer
E umbra ta şi eşti aşa curată
Că m-aş întoarce-n pântec a mister.

Aş locui acolo veşnic, să se ştie
Că nu te pierd din suflet şi din gând.

Continuare

Poezii de Ana Hâncu

Ana Hâncu

Poezii de Ana Hâncu

anticipaţie

ce mai pot fi după plecarea ta:
seva din zvelteţea pasului,
nectarul din dulceaţa somnului,
zbuciumul din şoapta tihnei?
iluzia pierdută în fâneaţa secerată,
şuvoi de lavă sub stâncă ferecată,
fum, vifor, patimă, regret?

Continuare

 

Proză

Prev Next

Dumitru Augustin Doman | Scris undeva, covorul de zăpadă din zori

Augustin Doman

Dumitru Augustin Doman | Scris undeva, covorul de zăpadă din zori

Beţia a fost lină, frumoasă, plutirea de la conştient la inconştient şi înapoi era plăcută în abia perceptibila ei conturare. Vorbeai mult, cu o anume aplicaţie, te mirai să descoperi că nu te mai bâlbâi – iată ce înseamnă un vin negru, bun! îţi ziceai -, simţeai că ai ochii înceţoşaţi, dar Valeriu şi Mihai te ascultau minute întregi fără să te întrerupă, cum o făceau de obicei. În tot ce povesteai intercalai paranteze ample, cu scene din Cehov sau Dostoievski. Alte motive de uimire: memoria nu-ţi mai juca feste; nume, amănunte – semnificative sau perfect inutile în context – venindu-ţi cursiv ca-ntr-un film, fără poticneli. Ce forţă regeneratoare are vinul roşu spre negru! îţi ziceai admirativ sau poate o spuneai chiar cu voce tare celor doi prieteni, asta n-ai cum s-o mai ştii acum. Îţi umpleai pipa, îndesai tutunul cu futacul, făceai pauze în îndeletnicirea asta, încercai mahorca să...

Continuare

JUPA JUCĂUŞĂ

Ana Hancu

JUPA  JUCĂUŞĂ

    Pentru mine cele mai frumoase anotimpuri sunt primăvara şi toamna. Culorile arămii, în degrade, grena, verde, oranj, galbenul dulce, maroniu sau ocru în care se îmbracă natura în octombrie, tablourile pe care le creează fiecare colţişor sunt inexprimabil de frumoase, sunt sublime. În timp ce în aprilie-mai, verdele crud, culorile pastelate ale florilor care-şi etalează cele mai neaşteptate forme şi culori, pur şi simplu te face să tresari, să speri, să simţi că renaşti odată cu natura, cele ale toamnei îţi amintesc de belşugul ce trebuie cules şi păstrat pentru iarnă, de tinereţea trecătoare, de perpetuare şi schimbare...
    Nostalgia singurătăţii mă apăsa, îmi dădea dureri de cap şi o apatie bolnăvicioasă, pentru orice aş fi încercat să fac îmi pierea iute cheful, aşa că m-am hotărât să ies afară, să mă contopesc cu noua schimbare de atitudine, de viaţă. M-am îmbrăcat ca într-o zi de sărbătoare, deşi era...

Continuare

OBORUL

Ana Hancu

OBORUL

    Cred că fiecare român, măcar după revoluţie încoace, a avut curiozitatea să meargă la tîrg - aşa numitul OBOR - existent aproape în toate oraşele, undeva la periferie - ca să  poată ajunge şi ţăranul cu căruţa dar şi orăşeanul cu limuzina.Găseşti aici lucruri la care poate niciodată nu te-ai gândit că s-ar putea aduce la vânzare.Mai întîi, pe aleile croite de trecători prin “filiformul” parc aflat pe malul rîului Dâmbu te întâmpină împrăştiate pe jos, ici-colo cîte o păturică, o ţoală oarecare sau chiar un jurnal vechi  unde “amărâtul sorţii” - român sau ţigan – îşi etalează mărfurile spre vânzare: pantofi de damă sau bărbăteşti - scâlciaţi dar lăcuiţi -  păpuşi îmbrăcate în mirese, căciuliţe tricotate pentru copii, fulare, băşti, râşniţe de cafea, ceasuri de duzină, telefoane mobile demodate, acumulatoare auto refăcute, genţi de voaj, poşete, sacoşe din rafie, şosete, batice şi chiloţi la set, seminţe prăjite, ulei...

Continuare

NOEMA

Dora Alina Romanescu

NOEMA

Aveam nouă ani când m-am îmbolnăvit și am fost la un pas de moarte. Nu aveam dispensar și nici doctor în sat, iar părinții credeau că durerea ce o acuzam la piciorul drept este ceva trecător, mai ales că alergam cât era ziua de mare, săream peste toate gardurile, mă urcam ca un băiețoi prin toți pomii. Mă durea încheietura piciorului și se gândeau că am călcat strâmb sau am făcut eu o boacănă și acum îmi este frică să recunosc. Când au văzut că nu mai pot să merg și ardeam ca un cuptor, tata a făcut rost de o căruță, mama m-a luat în brațe și m-au dus la spitalul din Năsăud. Aici m-au internat și au început să-mi dea să înghit pastile și să-mi facă câte o injecție pe zi. Era singurul spital de copii în târgușorul de munte și nu aveau aparatură  modernă, iar despre aparatul...

Continuare

Proza | Lucica Boltasu

Lucica Boltasu

Proza | Lucica Boltasu

Oare e așa de greu să iubești?

Mi-am întins mâinile spre cer...Le-am deschis ca pe niște aripi mari și albe...Iar apoi, le-am închis într-o îmbrățișare. Simțeam infinitul albastru cum îmi pătrunde ființa. Atunci, m-am cramponat de iluzii, ştiam că vor pieri curând...Totuși, eram una cu cerul, doar eu, eu și infinitul, într-un dans al visării....Am strâns pumnii, am strigat că nu îl voi lăsa să plece, niciodată. Și am tăcut un timp...Nemișcat, în așteptare, am simțit plenitudinea desăvârșirii, o iubire și-o pace absolută. Sub povara prea greu de purtat, am căzut cu fața la pământ şi am gemut de neputință...
   "Oare e așa de greu să iubești?" Genunchii mă dor, ochii îmi plâng iar glasul, glasul se pierde sub pături de frunze...Mă fac una cu pământul și tremur...E rece țărâna, e-ntuneric, m-apasă și mă strânge cu ură de mijloc. Simt sarea mărilor moarte, pe buzele arse de...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

SFÂNTA PERJĂ DIN ANŢĂRŢ (parodie la pies…

Angelina Rosca

SFÂNTA PERJĂ DIN ANŢĂRŢ (parodie la piesele lui Dumitru Matcovschi)

personajele

LISANDRU – tatăl lui Nichita
NICHITA – fiul lui Lisandru
ELENA – soţia lui Lisandru, dar şi mama lui Nichita
ANA – logodnica de la Chişinău a lui Nichita, dar nenora lui Lisandru şi a Elenei
 ILEANA – vecina
UN BERBEC – care nu-i Imanuil
O PERJĂ – care-i sfântă

Acţiunea are loc şi până azi la teatrul A. S. PUŞKIN, care-i şi academic

Continuare

Greierul și furnica

Ana-Cristina POPESCU

Greierul și furnica

Personajele: Greieru Pierdevară, Furnica Varălungă, Bătrânul, Femeia văduvă, Soacra mare, Copilul.
Actul I
Decorul: O stradă pustie, câteva uși ale unor case.
Scena I

Greieru: Nu, nu, nu și nu. Așa nu se mai poate. Trebuie să rezolv cumva problema aceasta. Dar cum?

(E foarte agitat. Se plimbă pe o stradă pustie și își frământă mâinile.) Nu găsesc soluții. (Energic) Trebuie să găsesc soluții. (Gânditor) Da. Așa o să fac. O să bat la o ușă. Ușa se va deschide și atunci le trântesc o poveste. (Entuziasmat) Dar ce poveste? Povestea mea cea veche. Tristă poveste. Înduioșează și cele mai împietrite inimi. (Se apropie de o ușă.) Să încerc. (Bate la ușă. Un bătrân deschide ușa.)
Bătrânul: Căutați pe cineva?
Greieru: Pe stăpânul acestei case.
Bătrânul: A murit.
Greieru: A murit?
Bătrânul: În urmă cu o lună.
Greieru: Și atunci casa aceasta, a cui este casa aceasta?
Bătrânul: A mea.

Continuare

„GENERALII GENERALILOR” sau „MERCI, BERT…

Victor Cilincă

„GENERALII GENERALILOR” sau „MERCI, BERTHELOT!” sau „RĂZBOIUL SE AMÂNĂ!”

PERSONAJE:
- VOCI PRINCIPALE:  * Berthelot, general * Godeaux - bucătar * Paul Rollet - ordonanţă * Averescu - general * Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha - mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria, regina României *  Grădişteanu - senator   - VOCI SECUNDARE: * Foch, general * Mathilde * Monsieur Coton * Căpitan Pirounet * Tartelin * Nanette * Ţăţica * Moş Miluţă * Căpitan Costescu
* Ziaristul * Gazetarul
* Alte voci


       PROLOG Rumoare: se aude un grup conversând amestecat şi muzică de paradă militară, mai estompată. MATHILDE: Vaaai, dar aici e ca la război! Oamenii ăştia te strivesc, nu alta! MONSIEUR COTON: Mon Dieu, da´, la parada de 14 Iulie sunt întotdeauna mai mulţi decât au fost la război! Mai ales acu´, că s-a isprăvit. MATHILDE: Mai întâi să ne daţi voi, bărbaţii, drept de sufragiu, nu de sufragerie, da?...

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Armata mizerabililor

Cristian Biru

Armata mizerabililor

Am fost de curând la Paris să-mi revăd un prieten după 25 de ani ca în romanul lui Alexandre-Dumas. Prietenul meu este francez. S-a născut la Guegon, dar  îi place să fie numit Ridha. Este numele pe care şi l -a ales acum mai bine de 35 de ani. Ridha este un nume algerian şi în anumite comunităţi este numele unui personaj de care ai nevoie. L-am întâlnit în Les Invalides, în parcul bisericii jucând şah. În Hotel des Invalides se fumează şi se joacă şah semidement, ca şi cum ai încărca şi ai descărca o armă la nesfârşit numai să te antrenezi şi să nu faci nicio greşeală. Când m-a văzut, m-a invitat sobru la o partidă de parcă nu m-ar fi văzut de ieri. Este un jucător redutabil.  Preferă Siciliana lui James Fisher. El ştie pe de rost cel puţin 30 de partide ale lui Robert James Fisher. A petrecut mult timp în bibliotecă pentru asta. Eu prefer Gambitul Regelui al lui Paul Morphy care e mai depăşit decât istoria, dar veşnic actual, fiind părintele şahului modern.

Continuare

Povestea mai puţin cunoscută a lui Alexandru Ioan Cuza. Omul Cuza a fost un personaj tragic al propriei sale vieţi

Lucian Vasilescu

Povestea mai puţin cunoscută a lui Alexandru Ioan Cuza. Omul Cuza a fost un personaj tragic al propriei sale vieţi

Unirea Principatelor (Mica Unire) a avut loc la 24 ianuarie 1859, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate – la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.
Realizată sub semnul ideilor Revoluţiei paşoptiste, Unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti a reprezentat un obiectiv comun îndeplinit al elitei de pe ambele maluri ale Milcovului. Debutul anului 1859 avea să aducă împlinirea idealului românilor de la sud şi est de Carpaţi, scrie Mediafax.
Colonelul Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor Unite a fost nu doar o personalitate istorică unificatoare, dar şi, la fel de important, una reformatoare. Reformele lui Cuza au vizat sistemul politic, sistemul sanitar, instituţia Poştei, armata, Biserica, învăţământul, justiţia, fiscalitatea, serviciul vamal etc. Tot în timpul domniei lui Cuza au fost înfiinţate primele două universităţi româneşti: la Iaşi, în 1860 şi la Bucureşti, în 1864.

Continuare

Celebra poezie a lui Arsenie Boca a fost scrisă, de fapt, de o poetă din Bârlad. Cu cine se luptă acum femeia

D.G.

Celebra poezie a lui Arsenie Boca a fost scrisă, de fapt, de o poetă din Bârlad. Cu cine se luptă acum femeia

O scriitoare din Bârlad, autoare a mai multor cărți de literaturã religioasã, a descoperit că o poezie care îi aparține a început să circule pe internet ca fiind scrisă de Arsenie Boca.
Dorina Stoica spune că poezia „Îți multumesc Doamne”, publicată, în 2009, în volumul "De la poezie la rugãciune" este folosită de un grup care promovează intens imaginea pãrintelui Arsenie Boca și comercializeazã calendare, iconițe și chiar cărți atribuite părintelui.
Dorina Stoica spune că părintele Arsenie Boca nu ar fi aprobat niciodată comportarea celor care i-au furat poezia:
"Fãrã a incrimina în mod expres pe cineva anume, o sã vã relatez povestea aproape incredibilã a poeziei “Îti multumesc Doamne”,  pe care am scris-o într-o binecuvântatã zi din vara anului 2009, mai precis în prima parte a lunii august, înainte de sãrbãtoarea Schimbarea la Fatã a Domnului, în Postul Adormirea Maicii Domnului.  A fost o perioadã când Harul divin s-a manifestat  prin transformarea rugãciunilor pe care le rosteam în diferite perioade ale zilei, în poezii si a poeziilor în rugãciuni, drept pentru care am dat numele cãrtii în care am publicat  în 2010 si aceastã poezie, “De la poezie la rugãciune”, tipãritã la SC Impex SRL Bârlad. Poezia se aflã...

Continuare