Edi(c)torial

„Primăvara Cuvântului” sau locul unde es…

„Primăvara Cuvântului” sau locul unde este evidenţiată literatura contemporană

Într-o lume evident marcată de bombardamente informaţionale, de experimente literare mai mult menite să acopere...

Continuare

Opiniuni

Cartea zilelor noastre

Cartea zilelor noastre

Cotidiene italiene

  Corupție. Crimă organizată. Mafioți. Interlopi. Spargeri de bănci. Răpiri. Șantaj. Cruzime...

Continuare

Cartea zilelor noastre

Cartea zilelor noastre

Negrilă

 Exemplar canin mai rar întâlnit. ”Bucureștean” aciuat pe strada Urmuz. După demolările hâde...

Continuare

Muzica zilelor noastre

Muzica zilelor noastre

România întâlni India

  Grație unor instrumentiști compatibili și entuziaști. Angrenați, ferice, în acest...

Continuare

Traditii

Povestea ielelor

eCreator.ro

Povestea ielelor

Despre frumoasele fecioare zanatice se spune ca traiesc in inima padurii, iar in puterea noptii...

Continuare

Icoana Invierii intr…

Radu Alexandru

Icoana Invierii intre traditie si improvizatie

Invierea Domnului reprezinta evenimentul ce se afla la temelia credintei crestine. In acest sens, Sfantul...

Continuare

Ziua Florilor sau Sa…

HA

Ziua Florilor sau Sarbatoarea Floriilor

Sarbatoarea Floriilor (numita si Ziua Florilor, Duminica Stalparilor sau a Vlastarilor) celebreaza intrarea lui Iisus...

Continuare

Interviu

INTERVIU cu scriitoarea i…

INTERVIU cu scriitoarea italiană Loretta Napoleoni: Nu va fi democraţie în Coreea de Nord

Economistul şi scriitoarea italiană Loretta Napoleoni a lansat la Bookfest volumul "Coreea de Nord. Între fascinaţie şi teroare" (Editura Corint) şi a vorbit într-un interviu pentru MEDIAFAX despre distanţa dintre...

Continuare

Despre scrierea în sărăci…

Despre scrierea în sărăcie...  sau: a scrie pentru alții, fără a cere nimic în schimb

Interviu cu poetul, jurnalistul şi criticul DANIEL MARIAN:

R: Daniel Marian, nu aș vrea să încep cu întrebările clasice: „când”, „unde te-ai născut”, să primim răspunsuri şi date ce nu interesează...

Continuare

INTERVIU CU ŞTEFAN AUREL…

INTERVIU  CU ŞTEFAN AUREL DRĂGAN

„Mă extaziez în faţa necuprinsei bucurii a mişcării şi apartenenţei omului la infinit. „

Continuare

Posta redactiei

Pedeapsa cruntă pe care a…

Pedeapsa cruntă pe care a primit-o autorul ”Utopiei” după ce l-a înfruntat pe regele Henric al VIII-lea

Pe 7 iulie 1535 a fost executat savantul umanist englez Thomas Morus, autorul “Utopiei”, lucrare fundamentală în istoria ideilor politice.
Thomas Morus, în engleză Thomas...

Continuare

Farsa prin care scriitoru…

Farsa prin care scriitorul Virgil Tănase, refugiat la Paris, a fost salvat de furia lui Nicolae Ceauşescu

„Moartea” înscenată a jurnalistului Arkady Babchenko a uimit publicul şi a atras antipatii din partea ruşilor faţă de ucrainenii ce au acuzat Rusia că ar...

Continuare

O parte din arhiva celebr…

O parte din arhiva celebrului scriitor francez Marcel Proust, vândută la licitaţie pentru o sumă fabuloasă

O parte din arhiva scriitorului francez Marcel Proust a fost vândută pentru suma de 750.000 de euro la o licitaţie care a fost organizată la...

Continuare

Critică literară

Prev Next

DANIEL LUCA şi adevărata recluziune-a tăcerii

Ioan Romeo Roşiianu

DANIEL LUCA şi adevărata recluziune-a tăcerii

Daniel Luca – „Teritoriu ocupat”, Editura Ecreator, Colecţia Poesis, 2018

O carte cât o mare provocare aduce-n atenţia largului public timişoreanul Daniel Luca, prieten de cursă lungă şi poet dedat deja şi la actul critic.
Personalitate puternică, egală cu sine însuşi, Daniel Luca propune un „Teritoriu ocupat” menit să definească o anume lume interioară, să contureze şi să delimiteze emoţii şi simţirimenite să transpună lectorul într-un univers propriu.
Zgârcit la cuvinte de data aceasta, în poeme cât o fulguraţie de gând Daniel Luca dă toată măsura valorii sale, primii peri albi amintind înţelepciunea, în poem înşurubându-se astfel versuri aforistice.
Aşa construieşte el un univers solitar în care-şi dăltuieşte atent versurile, o adevărată recluziune-a tăcerii dacă vreţi, o stare în care lectorul se trezeşte a fi complice la actul creaţiei şi uşor cuprins de un anume sentiment de intruziune.
Sfios, aparent introvertit, poetul de pe Bega explodează-n poem şi provoacă mereu, forţa poemelor sale avându-şi geneza în acel dramatism al momentului consemnat, o lume dezarticulată în care, dincolo de acea pastişă de calmă tristeţe şi resemnare, autorul propune-ntr-o tensiune lucidă o nouă lume semantică închipuită: „M-ai încis/între coperte/şi m-ai aşezat/pe raftul de sus./Curând nu vei mai avea/spaţiu de depozitare” (Biblioteca)...

Continuare

Loreta Toader şi poezia gândurilor ascunse

Ioan Romeo Roşiianu

Loreta Toader şi poezia gândurilor ascunse

Loreta Toader – „Povestea unui gând”, Editura Ecreator, Baia Mare, Colecţia Debut, 2018

Cu o adevărată poezie a căutărilor ne provoacă poeta Loreta Toader, o poetă pentru care spaţiul diasporei încă nu a devenit stare de dor sau amprentă menită să influenţeze un întreg destin artistic.
Detaşată de sine însăşi şi de un întreg spaţiu existenţial, Loreta Toader debutează cu eleganţă, volumul „Povestea unui gând” devenind o oglindă în care reflectă c-o naturaleţe dezarmantă trăiri şi emoţii.
Netributară chiar şi actului artistic în sine, autoarea provoacă un univers altfel uşor perceptibil, însă tocmai din această naturaleţe se naşte povestea, firul epic ce înnobilează o scriitură puternic amprentată de un univers propriu.
Sensibilă la tot şi la toate, propune o carte împărţită în trei secţiuni de sine stătătoare construite, întregul fiind o carte egală, o carte întregită, rotunjită, o carte unitară tematic şi stilistic.
În toate cele trei cicluri ale cărţii adună consistenţa unui întreg zbucium, din aceste energii descătuşate născându-se poeme de respiraţie, iar actul confesiv excede acestui neorealism invaziv care amprentează respiraţia cotidiană.
Deloc invaziv expuse, sentimentele poartă hlamida unei lirici aproape matematice, fapt ce surprinde în mod deosebit ţinând cont de faptul că vorbim de un volum...

Continuare

DORUL MUNTELUI ȘI NOSTALGIA CÂMPIEI

NICOLAE DINA

DORUL MUNTELUI ȘI NOSTALGIA CÂMPIEI

Prin bunăvoința scriitorului Constantin T. Ciubotaru, mi-a parvenit cartea publicistului, prozatorului, criticului literar musceleano-ialomițean TITI DAMIAN, pe care prietenul nostru comun îl menționase printre „albineii” săi, atât în volumul nostru de „Convorbiri (in)discrete”, cât și în „Memorii aproape oblice” publicate de curând. Este vorba despre „Sisif coborând muntele” (EDITGRAF, Buzău, 2017), surprinzătoare, încă de la început, prin titlul său, sintagma opunându-se categoric legendei despre chinurile la care a fost supus regele Corintului de către Zeus, fiindcă, printre altele, îl împiedicase pe Thanatos să-și îndeplinească datoria ca zeu al morții.
    Dacă Sisif fusese osândit să urce o stâncă pe o colină aflată în Hades, care, dusă până aproape de vârf, se rostogolea până la poale, condamnatul este nevoit să-și reia „munca”, acest lucru însemnând că el, supusul la o asemenea caznă, are convingerea că, urcând, va scăpa de chinul unei vieți nenorocite, sortite de stăpânul Universului și al zeilor. La fel de însemnată este și coborârea, mai puțin epuizantă din punct de vedere fizic, dar reprezentativă pentru hotărârea, dârzenia, obstinația fostului rege de a o lua de la capăt cu nădejdea că, urcând stânca încă o dată, va reuși să se elibereze de blestem.
    Pentru Titi Damian, atât...

Continuare

Am venit să vă spun ce mai faceţi

Andrei Caucar

Am venit să vă spun ce mai faceţi

Daniel Marian – Revelaţii, Resuscitări, Regrete – Ed. ECREATOR, 2018

           Am venit să petrecem întru poezie, un poet care pare-se a ales lepădarea de sine şi a trăit cum trebuie poezia; mulţi au devenit bucătari, mulţi au abandonat, versurile unui poet rus şoptesc: „Poeţii nu abandonează niciodată poezia” (Andrei Rozdezvenski).
           Poezia nu ucide, nu strică, nu se poate traduce ori explica, e roadă a Duhului Sfânt. Nu poezia va vorbi pentru sine (eu ştiu că ştiţi dar vă prefaceţi).
           „nu am înţeles”: „nu am înţeles niciodată/ sentimentul neliniştii/ mâna mea dreaptă scriind/ ochiul meu cel mai drept/ copleşit odată cu lumea// să-i explic naşterii mele/ ceea ce n-am ştiut când/ treceam prin ea// chemt în arenă/ să trăiesc şi să mor în/ acelaşi timp –/ nu am înţeles niciodată”.
            Reflectoarele s-au aprins mai târziu – lumea valorilor e zdruncinată: „...tu râzând în cetate în lume/ să dai cu bulgări de libertate la geamuri/ să dai cu iubirea în mine...” (eu, tu).
            Îmi pare rău că nu le-am scris eu, dar cuvântul meu este şi cuvântul lui, al vostru, este libertatea pe care nu se lasă umbra uitări.

Continuare

Cu Daniel Marian printre acoladele vieţii

Claudia-Gabriela Marcu

Cu Daniel Marian printre acoladele vieţii

Daniel Marian – Revelaţii, Resuscitări, Regrete – Ed. ECREATOR, 2018

Cu paşii adânciţi în lumea poemelor, Daniel Marian surprinde nuanţa vieţii prin periplul său înspre sinele erodat de apele incerte ale trairilor personale,”veneam dinspre mine însumi/cu privirea anchilozată de repaosul tuturor formelor”(Fuga de sine). Nici de această dată, nu se lasă sedus de sentimentele jucăuşe ale unui timp , al său evident, ci mai degrabă încercă să le înfrângă, să le îngroape în tăcerea scrisului:”legaţi-vă un sentiment de tâmple”(Un sentiment). Starea de singurătate se transpune în versuri prea evidente, iar  încercarea poetului de a se lupta cu sinele devoalat de iluzii se tapetează în nuanţe de litere : „între golul zilei şi/  golul nopţii/ măsoară timpul.../diagonala...”(Noiembrie). Consider cel mai greu sentiment încercat de poet ca fiind singurătatea, aceea ce pare că se ascute în liniştea dintre litere. Jocul de cuvinte, dansul stărilor neînţelese, balansul  între un  ieri şi un azi poartă însemnul regretului, al dorinţei poetului  de a fi din nou acel tânăr excentric care ridică litera înspre formele cuvântului dat. În ” Revelaţii, Resuscitări, Regrete”, Daniel Marian încercă şi reuşeşte evident, să lase amprentată imaginea aceluiaşi timp,să ne transpună imagini în care se evidenţiază lupta sa cu acesta...

Continuare

Recenzie la cartea părintelui Radu Botiș, CA TĂMÂIA INAINTEA TA

Constantin Marin

Recenzie la cartea părintelui Radu Botiș, CA TĂMÂIA INAINTEA TA

,,Lucrare premiată la secţiunea «Volum de debut», în cadrul Festivalului «Pro Unione», Ediţia a II-a, Baia Mare, decembrie 2001, cu premiul Editurii Ariadna, pentru poezie religioasă”, se menţionează pe coperta IV a volumului ...Ca tămâia înaintea Ta. Acest volum a văzut lumina tiparului în anul de graţie 2002, la Editura Ariadna, din Baia Mare.
Trebuie menţionat, de la bun început, că această carte este plăcut mirositoare (spiritual vorbind), prin patru aspecte, primele două fiind legate de grafică: în primul rând, imaginea de pe coperta I duce gândul spre un vitraliu de biserică, în al doilea, fiecare pagină este însoţită de o vignetă, element tipografic care sporeşte gradul de interes cu care se citeşte întreaga carte. În al treilea rând, textul este tradus – integral, în ordinea paginilor, desigur – în limba engleză, probabil la sugestia cuiva din cadrul editurii. Şi în cel din urmă, prin mesajul integral al cărţii.
Autorul, părintele Radu Botiş, precizează, în debutul volumului: ,,Aceste versuri şi gânduri ale mele din următoarele pagini le închin, înainte de toate, Mântuitorului Iisus Hristos, al cărui umil slujitor încerc să fiu, la altarul jertfei mântuitoare – talantul primit nevoind să-l îngrop în pământ, roadele lui să ajungă la voi, fiecare...

Continuare

Florina Isache şi melancolia trecerii prin lumea cuvântului

Ioan Romeo Roşiianu

Florina Isache şi melancolia trecerii prin lumea cuvântului

Florina Isache – „Secţiuni”, Editura Ecreator, Colecţia Poesis, 2018

Văzând în poezie o formă superioară de comunicare, poeta Florina Isache (re)vine-n spaţiul literar cu o nouă provocare, îmi pare o subtilă continuare parţială a temelor abordate-n anteriorul volum, „Drum în casa de iarbă”, Ed. Pleiade, 2016, când a beneficiat de o cât se poate de generoasă prefaţă semnată de Gheorghe Grigurcu.
Când am comentat acea carte am subliniat ideile principale: „Versurile cu acelaşi timbru trădează o persoană ancorată la pulsaţia vieţii, decupajele ei poetice - unele făcute abrupt, altele cu fineţea bijutierului sau chirurgului - se complinesc fericit cu latura onirică, în care idealizează. Florina Isache descarcă visele în propria vieţuire cotidiană, o trece prin cea poetică şi, fără a se detaşa de ea însăşi şi fără a se decorpoliza cumva, face din ea un nou mod de a fi. Trecerea de la fulguraţii de gând la poemele de respiraţie e bruscă, de parcă poeta ar păşi într-o cu totul altă dimensiune poetică, parcă voind a se elibera de anumite forme fixe, de tipare impuse sau sugerate”.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Irina Alexandrescu

Irina Alexandrescu

Poezii de Irina Alexandrescu

Îţi trebuie o oarecare decenţă...de cnut, femeie !

Între venele mele nu mai este loc de viaţă,
stau toate încolăcite ca şerpii pe stâncile mormintelor
cu blazon !
În colţ de creier urlă sirena sufletului
cu şapte mii de noduri -speranţe sinucise în fiecare zi .
Soarele îşi caută încet picioarele umflate
de gută
cu care-mi duc lumina
din noapte în noapte ....
am cratime în ochi
şi semne de întrebare în plexul deschis
pentru formolizare !
Trec prin gări părăsite mâinile mele...goale,pline cu fulgii
rupţi din aripa unui înger
de care m-am tot agăţat ca de o...

Continuare

Poezii de Adriana Popa

Adriana Popa

Poezii de Adriana Popa

          Din dragoste pentru Nichita

iubiţi-mă
sunt poezia-n care vine ploaia
sunt însăşi lacrima
lacrima unui vers niciodată găsit
ploaia lacrimii
celei ce trebuia să fi fost
ploaia este altar şi rug
mă închin
în genunchii lacrimii pe cuvânt
iubiţi-mă
sunt ploaie şi mă dor

Continuare

Poezii de Mihaela Oancea

Mihaela Oancea

Poezii de Mihaela Oancea

Sibila cu pielea umedă

Grizeta surâde tâmp,
cu o amuțire posacă, timp în care
cercetezi geometria ideală a formei
ascunse în reliefurile lui Shiva
și ale soției, Parvati.

Dincolo de ușile glisante ale încăperii
ticsite de fum,
piațeta își întâmpină trecătorii
cu sonorități medievale.

Continuare

Poezii de Daniela Konovala

Daniela Konovala

Poezii de Daniela Konovala

TRAIND APUSURI

De ai putea fixa în cuie timpul
Să îmi blochezi secunda lângă mare,
Să mă îmbraci în valuri cântătoare
Și-n jumătăți de basm,
Trăind apusuri…
De ai putea să mă fixezi în timpul
Când plaja îmi era sălbăticie ,
Cănd mi-erai drag pe lume numai mie,
Și adormeam zâmbind,
Trăind apusuri…
De ai putea, lumina să-nțelegi
Și să pătrunzi în taină nesfârșirea,
Mi-ai înțelege imediat privirea,
Și m-ai îmbrățișa...
Trăind apusuri.

Continuare

Poezii de Liviu Uleia

Liviu Uleia

Poezii de Liviu Uleia

FUGI ÎNDOIALĂ PIEI PESIMISM (UNU): OOO RIDICARE

Sus fruntea băiete adică eu și cu mine și ceilalți băieți & fete
Nu spun că privim în țărână dar așa vom avea o viziune mai bună
Fiindcă poate-ați ghicit nu-i vorba atât de privit cât de-ndreptare spre
Infinit
Ca și cum am fi rampele noastre de lansare proprii ce-și aruncă departe
Mingi-ochii
Prea stăm cu ei aproape de noi și ne strânge cerul de fier al obișnuinței
Cu ale zilei nevoi
Că ce mare lucru acest pur exerciți?: când iei de mână pe alta sau altul
Să vă gândiți cum țâșniți...

Continuare

 

Proză

Prev Next

Venera – fragment din nuvela ”Catedrale pe apă”

Mariana David

Venera – fragment din nuvela ”Catedrale pe apă”

”Fără să-și explice de ce, toți trei s-au uitat la femeia care se apropia leganându-se ca orice persoană supraponderală, privind grupul din oglindă, trei siluete parțial suprapuse. Ce caraghioși erau cum stăteau așa cu ochii la ea, ridicând din când în când mâna a neputință. Nu se auzea zgomotul străzii. Domina așteptarea.
Ea se apropia încet. Părea că nu se va grăbi niciodată pentru nimic. Avea o față de om care a abandonat orice luptă. De fapt, mintea nu i se putea „stabiliza”. Glisa. Fugea. Sărea ca o „căpriță” de la una la alta. Doar la mașini era atentă. Să nu treacă pe unde nu trebuie, să se uite bine în dreapta și-n stânga. Știa din copilărie ce înseamnă frica de mașini. Mai târziu a aflat și despre alte „frici”. Ce să faci, zicea în sinea ei? Asta e!
Ignorând cele trei persoane care așteptau să vadă dacă se...

Continuare

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (15)

Mihai Atanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (15)

Avem, asadar, mult timp pânӑ sӑ vedem catedrala, sӑ o descriem şi sӑ discutӑm de toate despre ea, de aceea pornim la atac pe una dintre laturile ei, sӑ descoperim alte minuni messineze.
Nici nu mergem departe, deja pe latura nordicӑ a Duomo pӑtrundem în PIazza Immacolota, unde, întâi, remarcӑm din nou o clӑdire cu decoraţiuni orientale.
În aceeaşi piazza ne oprim şi în faţa unui monument interesant, chiar statuia care a oferit pretextul pentru denumirea locului: Statua dell’Immacolata Concezione. Frumos momument, realizat din marmurӑ albӑ în 1757 şi plasat în locul ӑsta mult mai târziu. Istoria sa nu uitӑ sӑ menţioneze cӑ a supravieţuit tuturor cutremurelor şi bombardamentelor din ultimele secole, (şi) de aceea Sfânta Fecioarӑ este iubitӑ şi veneratӑ ca patroanӑ a Messinei şi a acelei regiuni a Siciliei.
Ne continuӑm expediţia şi, dupӑ ce ignorӑm o fântânӑ care nu ne zice nimic, ne oprim în faţa...

Continuare

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (14)

Mihai Atanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (14)

De ce oare om fi ales noi sa ne petrecem o zi la Messina? Sursele de informare la îndemouse-ul oricui ne-au povestit cӑ e un oraş destul de mic, la extremitatea nord-esticӑ a Siciliei, unde se mӑnâncӑ pesce-spada şi se poate vizita o catedralӑ unicӑ, în felul ei. Se mai spune ceva acolo şi de apropierea de Italia peninsularӑ şi … desigur, apar o mulţime de informaţii care ţin de statistici. Noi, ca vizitatori, suntem atraşi de unicitatea catedralei, desigur, datele economice n-au decât sӑ şi le ţinӑ pentru ei.
De aceea, de abia descinşi în Messina Centrale, suntem preocupaţi de gӑsirea drumului cel mai scurt şi interesant cӑtre Duomo. Sigur cӑ tot la Googu facem apel, un tip amabil care se dovedeşte un auto (şi pietono) ştiutor. Iar harta lui Gogu ӑsta e optimistӑ, ne aratӑ un drum destul de drept (mӑ rog, zig-zaguri sunt, dar în cantitate acceptabilӑ)...

Continuare

ÎNCEPUT DE POVESTE

Adela Conciu

ÎNCEPUT DE POVESTE

Frunzele inimii au făcut cărare,
spre catedrala întunericului, înaintea pașilor lui,
icoana speranței se întreaba de va veni ,îngerii sufletului
șușotesc între ei întrebându-se:
-Oare o mai iubește?
-O iubește, o iubește!
[comentează licuricii] ce speră că-i vor lumina
drumul ce duce spre chilia tristei prințese.
Măicuțele Uitării o păzesc cu  străinicie, oferindu-i
mere vrăjite, precum mama vitregă Albei ca Zăpada!
O vor adormită, să uite puritatea iubirii!
În cel mai înalt turn așteaptă prințul Întunericului,
ziua în care prințesa îi va deveni soață, iar ea va trebui
să uite ziua, lumina soarelui, palpitația vieții, pentru
întunericul slăvit de măicuțele Uitării, vasale credincioase
ale prințului Întunericului.

Continuare

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (13)

Mihai Atanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (13)

Segunda giornata de visita!
Ne-am pus telefonul sӑ ne readucӑ la realitatea înconjurӑtoare la o orӑ foarte matinalӑ, cu speranţa ca la opt sӑ fim deja gata pentru startul intr-o nouӑ cӑlӑtorie.
Dupӑ cum ne aşteptam, dragul de “D” iar este împiedicat de înhalataţi sӑ circule dupӑ orarul (ne)afişat, de aceea rugӑm din nou recepţionerul sӑ ne cheme un taxi. Ca sӑ fiu sigur cӑ am şi timpul necesar pentru colazzione, îi repet tânӑruluin de la tejghea  cӑ doresc maşina peste o jumӑtate de orӑ şi ne aşezӑm la masӑ. Poate cӑ pentru tânӑra generaţie sicilianӑ ceasul merge mai repede, cӑ imediat ce ne luӑm cafeaua mai aproape, deja giovanotto mӑ anunţӑ cӑ taxiul mӑ aşteaptӑ.
Cafeaua e fierbinte, aşa cӑ o lӑsӑm acolo şi, adresându-i recepţionerului urӑri de bine (în limba românӑ şi fӑrӑ voce, cӑ nu se ştie niciodatӑ), ne urcӑm într-un Fiat Multipla, iar şoferul...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Alternanță

Ana-Cristina Popescu

Alternanță

Piesă de teatru într-un act

Decorul: Camera de lucru a înțeleptului, un birou pe care sunt împrăștiate mai multe cărți, un scaun pentru birou, iar într-un colț al camerei se află o măsuță, un scaun, o canapea.
Personajele: Înțeleptul, Alcoolul, Bețivul, Conștiința bețivului, Femeia, Mincinosul, Minciuna, Adevărul, Domnișoara, Omul Lacom, Lăcomia, Cumpătarea, Invidiosul, Nevasta, Moartea, Copilul, Vecinul, Solistul, nuntașii, îngerii. figuranți.

Scena I

Înțeleptul 1 (se află pe scaun, la birou și caută prin cărți. Pe birou se află o plachetă pe care scrie înțeleptul. La un moment dat se ridică și se plimbă prin cameră rostind): Puternice sunt viciile, Doamne! Cum mănâncă ele trupul și sufletul omului! O clipă îl ia de mână de parcă l-ar mângâia, pe urmă îl leagă la ochi și-l târăște prin toate mizerile. Când omul devine aprope neptincios îi dezleagă ochii, îi eliberează mâinile și-l lasă să se târască fără niciun...

Continuare

Omul ce culege raze de soare

Ana-Cristina Popescu

Omul ce culege raze de soare

Piesă într-un act

Personajele:
Omul ce culege raze de soare
Vânzătorul de iluzii
Iov
Ignatie Teoforul
Iona
Noe
Bogatul căruia i-a rodit țarina
Îngerul 1
Îngerul 2
Îngerul 3
Sfântul Pantelimon
Bătrânul

Continuare

ŞASE PERSOANE PLUS UN INTERPRET

Mihai Atanasie Petrescu

ŞASE PERSOANE PLUS UN INTERPRET

Scena I – Martie 2001, Sala de Consiliu a Primăriei Dealunalt    

De mai bine de două ore, dialogul era extrem de vioi. Se aşezaseră la masă două delegaţii oficiale, cu scopul de a lua un dejun de lucru, dar, dupa scurt timp, componenta „lucru” s-a dizolvat în vin dulce, iar delegaţii se transformară în prieteni de când lumea. De la discuţiile legate de scopul delegaţiei franceze din localitatea St. Jean-des-Collines, înfrăţită cu orăşelul Dealunalt s-a trecut, pe nesimţite, la convorbiri pe teme personale, la glume, la confidenţe şi promisiuni. Cumnata primarului de Dealunant, care se oferise voluntar-alergător, punea pe masă farfurii cu feluri de mâncare cu denumiri greu de pronunţat şi imposibil de memorat, iar soţul ei, secretarul primăriei, la fel de voluntar, debarasa masa de farfurii goale, ceea ce era mult mai uşor pentru că nu trebuia rostită nici o vorba de-aia de „ţi se limbă plimba-n...

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Svastica, simbolul norocului, a fost adorată înainte de Al Doilea Război Mondial. Şi dacii au folosit-o

Alexandru Voiculescu

Svastica, simbolul norocului, a fost adorată înainte de Al Doilea Război Mondial. Şi dacii au folosit-o

În Europa şi Statele Unite, svastica a devenit simbolul asociat cu nazismul, dar rădăcinile sale au mii de ani şi, în trecut, a fost folosit ca simbol aducător de noroc. Pe măsură ce există din ce în ce mai multe dovezi ale istoriei sale pre-naziste în Europa, poate acest simbol antic să scape de asocierile nefaste?

În Asia, la hinduşi, budişti şi jainişti, simbolul are o semnificaţie extrem de importantă, fiind folosit la ceremoniile religioase şi ca motive pentru diferite decoraţiuni. Chiar numele de suastika în sanscrită înseamnă (ceva) de bun augur, scrie BBC.
Primii occidentali care au ajuns în Asia au fost inspiraţi de asocierile pozitive ale semnului şi au început să-l folosească şi acasă, astfel încât la începutul secolului al XX-lea exista o modă de a folosi svastica drept simbol aducător de noroc.
În cartea sa The Swastika: Symbol Beyond Redemption?, Steven Heller arată cum a fost adoptat cu entuziasm de Occident ca motiv arhitectural, folosit în reclame şi pe produse.
„Coca-Cola l-a folosit. Carlsberg l-a folosit pe sticlele de bere. Boy Scouts of America l-a adoptat, iar Girls' Club of America şi-au numit revista Swastika. Chiar făceau cadou insigne cu svastică cititorilor care vindeau copii ale...

Continuare

Ce facem cu Miorița și cui o lăsăm?

Victor Ravini

Ce facem cu Miorița și cui o lăsăm?

Cum de este posibil ca tocmai una dintre marile creații clasice ale literaturii universale să devină inacceptabilă în propria sa țară? Unde s-a mai pomenit așa ceva, cu o poezie? De unde atâta ură împotriva ei? Un poem național unește poporul. Cum se face că acest poem dezbină? Mioriţa dezbină pentru că a fost răstălmăcită și folosită ca armă în tot felul de tertipuri politice, în rivalități dintre savanți și mai cu seamă în scopul denigrării poporului român, care a creat-o și păstrat-o. Cea mai nocivă teorie este aceea că ciobanul se lasă omorât, că ar fi laș, iar asta ar fi ceva tipic pentru toți românii, care iubesc moartea mai mult decât viața. Ca la noi, la nimeni. Cine are interes să ne îndoctrineze cu așa aberație și în ce scop? Pe cine deranjează ciobanul din Miorița? Nu Miorița să fie scoasă din școli, ci nălucirile vătămătoare ale câtorva somități orbite de propria lor strălucire, care și-au pus frustrările personale și propriile lor deficiențele sufletești sau de caracter pe seama ciobanului și a întregii țări. N-au vrut să vadă sensul figurat și luminos al cuvintelor din Miorița și ne-au băgat pe gât propriul lor pesimism și fatalism.

Continuare

Zdruncinat de furtună

Gianfranco Ravasi

Zdruncinat de furtună

Medicul Rieux, în romanul Ciuma (1947) de Albert Camus, când strânge în braţe pruncul lovit de boală, nu reuşeşte să se stăpânească: „Voi refuza până la sfârşit să iubesc această creaţie în care copiii sunt torturaţi”. În acea absenţă indiferentă a Creatorului în faţa durerii nevinovate mulţi au văzut o dovadă clară a inexistenţei lui Dumnezeu.

Acesta este unul dintre capitolele cele mai vaste ale însăşi istoriei culturii, pentru că durerea, răul, tragedia naturală sunt terenul privilegiat pe care se celebrează apostaziile sau mărturisirile explicite de ateism şi unde credinţa este pusă într-un cuptor aprins al încercării. În opera sa Răzvrătirea, scriitorul evreu austriac Joseph Roth (autorul mai cunoscutei Legenda sfântului băutor, transformată în 1988 de Olmi într-un film intens şi delicat) dă glas acestui protest care devine revoltă: „Va trebui să fac mai rău decât să te reneg: va trebui să te înjur! Milioane de fiinţe ca mine aduci pe lume, Dumnezeule, în nesăbuinţa ta foarte rodnică, şi ele cresc credule şi laşe, destinate să fie zdrobite şi să moară… Harul tău nu-l vreau! Trimite-mă în iad”.

Continuare