Edi(c)torial

Gemenele nesurori

Gemenele nesurori

Se prefăceau că seamănă fulgi mari, mătăsoși și purificatori, aruncau în joacă steluțe argintii din...

Continuare

Opiniuni

Cartea zilelor noastre

Cartea zilelor noastre

Doi autori fac ”Dosare”

Marius Stan și Vladimir Tismăneanu. Politologi grozavi, prolifici publiciști. Tobă de istorie...

Continuare

Muzica zilelor noastre

Muzica zilelor noastre

Eliza Gabriela Puchianu

 La Slobozia născută, prin `90. Doldora de voință și pasiune. Contopindu-se...

Continuare

Drumul spre Ruscova

Drumul spre Ruscova

Se aștern zăpezi, întru pecetluirea unor clipe dăltuite de frumusețea trăirii intense, în stânca memoriei...

Continuare

Traditii

Tradiţii mai puţin c…

Clara Vacaru

Tradiţii mai puţin cunoscute de Crăciun. Ce să faci ca să îţi meargă bine tot anul

Cea mai importantă şi mai aşteptată sărbătoare a creştinilor, Crăciunul, este marcată de numeroase tradiţii...

Continuare

Tu ştii de unde vine…

George Florescu

Tu ştii de unde vine pomul de Crăciun? Ce simbolizează decoraţiunile din bradul tău

Obiceiuri aflate de la părinţi şi bunici sau împrumutate din alte culturi ale lumii, toate...

Continuare

Cum petreceau boieri…

Luana Mare

Cum petreceau boierii Sărbătorile?

Dacă pentru românul zilelor noastre, din peisajul sărbătorii de Crăciun sunt nelipsiţi brazii împodobiţi,

porcul tăiat...

Continuare

Interviu

Fragment din volumul „Mar…

Fragment din volumul „Marin Preda. Dialoguri, amintiri, confesiuni”

(în curs de aparițe, decembrie 2015)

SORIN PREDA

(12 decembrie 1951 – 26 noiembrie 2014)

 Prozator, publicist și profesor de journalism (…)

 „Noi, toți, suntem vinovați de moartea lui Marin Preda.”

Afirmaţi de curând, domnule...

Continuare

Interviu cu DOMNIȚA NEAGA…

Interviu cu DOMNIȚA NEAGA,  membră USR, filiala Pitești

„Poezia este aşteptare vizionară, o aşteptare în pragul casei sufletului; este comunitate, dar şi singurătate; este un vârf de munte aşteptând crepusculul, dar şi o vale aşteptând primele raze ale...

Continuare

PS Virgil Bercea despre B…

PS Virgil Bercea despre BOR, Papi și altele

Ultimul număr al revistei Catholic Market include un amplu interviu cu PS Virgil Bercea,

Episcopul greco-catolic de Oradea. Vă oferim o a doua selecție din interviu, cu fragmente în care Episcopul...

Continuare

Posta redactiei

Expoziţia itinerantă comu…

Expoziţia itinerantă comună: „SEMNELE CERIULUI” si „CONSTELAŢII  ROMÂNEŞTI  TRADIŢIONALE”

„SEMNELE CERIULUI”- Expune : Ilie Tudorel, Baia Mare, judeţul Maramureş.
„CONSTELAŢII ROMÂNEŞTI TRADIŢIONALE”- Expune : Complexul Astronomic (PLANETARIUL), Baia Mare , judeţul Maramureş.

Expoziţia este dedicată:...

Continuare

Lista laureaţilor premiil…

Lista laureaţilor premiilor Academiei Române pe 2016. Printre ei se numără astronomul Magda Stavinschi

Astronomul Magda Stavinschi, actorul Vlad Ivanov, pictorul Ilie Boca, precum şi scenograful Dragoş Buhagiar se numără printre laureaţii premiilor Academiei Române pe 2016. Ceremonia de...

Continuare

Scrisoarea lui Einstein d…

Scrisoarea lui Einstein despre Dumnezeu şi religie, vândută cu o sumă colosală

O scrisoare redactată de savantul Albert Einstein, în care acesta spune că Dumnezeu este "produsul slăbiciunii umane", a fost vândută pentru 2,89 de milioane de...

Continuare

Critică literară

Prev Next

O SCRIITOARE LA PĂTRAT

Serghie Bucur

O SCRIITOARE LA PĂTRAT

Dubla apariţie editorială a paginilor de literatură semnate de doamna Ana Hâncu, în volumele „Oglinda sinelui” – versuri şi „Amfora cu vise” – proză scurtă, tipărite de editura „Scrisul Românesc”, în toamna lui 2014, constituie, pentru cititorii de profesie, un eveniment lirico-epic remarcabil şi inedit, iar pentru cronicari, proba – valorică – a scriitoarei din Ploieşti, într-o ipostază care consfinţeşte bivalenţa talentului său creator.
Autoare de romane şi poezii, doamna Ana Hâncu este membră a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (întemeiată în toamna 2005) şi o prolifică semnatară de scrieri lirice şi epice în publicaţii precum IMPACT Cultural (Târgovişte), Revista Nouă (Câmpina) şi LITERE (Târgovişte), apreciată de personalităţi ale criticii, precum George Toma Veseliu, Victor Sterom, Mihai Antonescu, George Coandă, Florin Dochia şi Florea Firan. Prodigioasa creaţie lirică şi epică a doamnei Ana Hâncu o completează, forte, paginile de publicistică, vocaţie care i-a favorizat intrarea în Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România.
Sensibilitatea poetei Ana Hâncu frizează senzualul, filozoficul intersectându-se cu muzicalul, sub curcubee sonore, precum în: „aleile se îngustează, se îndesesc / locurile de veci sub zăpadă / mai numără o iarnă, un decembrie / salută în tăcere Crăciunul. / regretul prinde sens aniversar / pe crengile de brad ale...

Continuare

Cartea zilelor noastre

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre

Un destin

Veneția Serenisima, cinquecento. Cu lagune și intemperii. Strălucire și mizerie. Palate și sărăcie. Desfrâu, bigotism. Înapoiere, fanatism. Epidemie de ciumă și stive de morți. Suferință și durere. Cârciumi promiscue și prostituate. Sodomiți și inchiziție. Prelați odioși, codoașe parșive. Ură și șantaj, minciuni păcătoase. Invidie, trădare, vendete ticăloase. Pictură și fast. Petreceri, execuții. Oameni și fapte, moravuri, năravuri...
Printre toate astea, o femeie. Frumoasă fără seamăn. Citită, instruită. Curtezană și poetă. Căutată, adulată, bogată și onorată. Da` și mult invidiată. Pân` la urmă, acuzată. Făr-a fi-n ștreang atârnată...
Viața ei nu tocmai lungă este, în epoca noastră subiect de roman. De la extaz, la agonie fiind zugrăvită de Rosa Ventrella. Italiancă din Bari, de fel. Cremoneză, actualmente. Care scrise binevenit despre venețianca de altădată. Povestind inspirat cum a trăit și-a iubit aceasta. Ce a făptuit și a pătimit. Înfățișând convingător timpul acela. Viețuitorii lui. Luminile și umbrele unei Renașteri Târzii...
Cartea* s-a-ntrupat din istorie și fantezie. Din măiestria condeiului și dorința unei femei contemporane de-a supune eternității pe o alta trecutului aparținând.

Continuare

Ana Ardeleanu și forța imaginii-n versul confesiune

Ioan Romeo Roșiianu

Ana Ardeleanu și forța imaginii-n versul confesiune

Cu adevărat sub control ține Ana Ardeleanu poezia pe care o scrie, poemele-s egale cu ele însele, versurile sunt echilibrate și luminate frumos de-o anumită forță interioară, una ce dă greutate gândului în jurul căruia sunt crescute cu migală.
Se simte-n scriitura ei un îndelung exercițiu tematic și estetic, iar misterul ce pare-a învălui cuvântul capătă sclipiri spectaculoase, în prospețimea acestora simțind adesea intervenția cerebrală în text, act temerar după cel inspirativ.
Ana Ardeleanu face asta deoarece iubește să își șlefuiască cu aplecare de bijutier textele, să obțină cât mai mult dintr-o imagine, nu dintr-o nesigură sau puținătate lingvistică.
Versurile capătă echilibru și armonie atunci, iar elementele naturii devin firesc o temă predilectă, totul trădând o maturitate artistică, pentru că numai în astfel de momente autorul poate trece pragul de la consemnarea unei simple stări emoționale la nivelul superior de comunicare cu semenii, la introspecție și profunzime.
Poetei îi reușește din plin acest demers în volumul „Eu și celălalt Eu”, totul prevestind cititorului zbuciumul interior, revolta, căutarea, strigătul de disperare.

Continuare

Cartea zilelor noastre

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre

Istoricu`, despre muzician. Magna cum laude!

M-aș căi de n-aș grăi de tomul acesta. Pe care-l citii cu nesaț, impresionat. Cu treaz interes pân` la ultimu` rând. Căci un inglez bine doxat, din ziua de azi, găsi cu cale să scrie neașteptat despre un român trăind altădat` și în veci. Altfel spus, cu deferență numindu-i, Noel și George. Unul, istoric și publicist renumit. Altu`, muzicianu` știut, răsștiut, valoros. Malcolm și Enescu. Primul, umblând îndelung prin arhive. Și stând de vorbă cu mulți. Ca să-l cunoască amănunțit pe al doilea. A cărui trudă de preț o dă la iveală fără cusur...
Firește, Enescu nu mi-e străin. Și rapsodiile sale comori la suflet îmi sunt neclintit. Da` cartea* lu` Noel chiar m-a-nnebunit. Are informație cât n-am bănuit. Enciclopedie, nu alta. O evaluează cum nici n-am gândit. Deplin, riguros și minuțios. Iscusit duium, real fascinant. Mintea-i merge brici. Cugetă cu rost și cuceritor. Nu despre vestigii, în cazu` de față. Ci despre un om și muzica sa. Nu din Albion, ci de pe la noi. Semn că-l venerează. Îl invidiez bucuros că mănâncă Enescu pe pâine. Idei așternând elegant. Savant, ales și pe înțeles. Egal uimitor și convingător. Străin nefiindu-i orice a creat...

Continuare

Descântec de nemurire

IR Rosiianu

Descântec de nemurire

NICOLAE SAVA – „FERICIT PRECUM MIRELE”, EDITURA JUNIMEA, 1994

Nicolae Sava a intrat în vârful picioarelor în poezia româneas- ca. Îmi pare că este/a fost un tip complexat. Mai toți congenerii săi i- a fluturat pe sub nas palmaresuri bogate. A lui - sărac, simplu. Pre- cum el însuși.

La vremea când m-am întâlnit cu poezia sa („Fericit precum mirele”, Editura Junimea, 1984 - volum premiat cu Premiul de debut, pe 1983 al acestei prestigioase edituri), dată fiindu-i fişa biobibliogra- fică, am văzut în el un soi de port stindard al unei mentalităţi comu- niste: un muncitor poet. Ca o replică dată intelectualităţii, ca o „do- vadă” a faptului că nu numai aceştia sunt capabili de… poezie.

Cuvintele sunt o condamnare la nemurire. Nicolae Sava, cu mult bun simţ al omului simplu

(a fost, pe rând, muncitor constructor, muncitor sezonier în silvicultură, cărămidar, hamal în portul Constanţa, taxator, impiegat, şef de autogară, tehnician personal, şef de coloană, profesor suplinitor şi, după Revoluţie, corector la ziarul „Ceahlăul”, redactor, apoi şef secţie informaţii și relaţii cu publicul) a căutat să nu deranjeze pe nimeni.

Continuare

„Concert în memoria unui înger” de Eric-Emmanuel Schmitt

Horia Picu

„Concert în memoria unui înger” de Eric-Emmanuel Schmitt

„Atenţie  doamnӑ, domnule, aţi auzit bine, ea şi avocatul ei. Nu justiţia, nu adevӑrul.”
Spune domnul Schmitt într-una dintre cele patru nuvele ale volumului. Ni se adreseazӑ direct, nu neapӑrat un scriitor pentru cititorii sӑi, ci mai degrabӑ  un povestitor celei sau celui care vrea s-asculte. Se creeazӑ o comuniune între autor şi cititori, lucru necesar, deoarece autorul are lucruri interesante sӑ ne spunӑ. Iar noi, deşi le ştim, suntem puşi în aceeaşi situaţie când un turist îţi aratӑ ţie clӑdirile oraşului în care te-ai nӑscut. Tu nu le mai vezi frumuseţea, pentru cӑ treci zilnic pe lângӑ ele şi ai treabӑ. Turistul le vede, pentru cӑ el n-are altӑ treabӑ. Cam acelaşi lucru putem spune despre nuvelele din „Concert în memoria unui înger”. Ştim cu toţii ce-i bine şi ce-i rӑu, ce-i frumos şi cei urât în caracterul oamenilor, dar ne-am luat cu alte treburi şi nu le mai delimitӑm câteodatӑ...

Eric-Emmanuel Schmitt ne spune ce suntem: urmaşii lui Cain. Adicӑ nişte violenţi în stare latentӑ. Trebuie doar sӑ se întâmple ceva care sӑ schimbe totul...În fiecare din cele patru nuvele existӑ un astfel de moment care face „din om-neom”- cum spune înţelepciunea popularӑ, dar autorul francez aratӑ de fiecare...

Continuare

Cartea de Istorie: SIMBOLUL REGALITĂŢII NOASTRE: PELEŞUL

Serghie Bucur

Cartea de Istorie:  SIMBOLUL REGALITĂŢII NOASTRE: PELEŞUL

Consecventa strădanie pentru salvarea Principatelor Dunărene de la nimicitoarea luptă intestină a boierilor autohtoni, divizaţi în tabere crâncen adverse, ceeea ce a dus la prăbuşirea domniei lui Alexandru Ioan I Cuza, prin aducerea şi alegerea – constituţională – a prinţului viitor rege al României, principele german Carol, Eithel-Frederic, Zemphrin, Ludovic de Hohenzollern Sigmaringen, al doilea fiu al prinţului Carol Anton de Hohenzollern, de-a lungul celor 81 de ani de monarhie, a confirmat, fără putinţă de tăgadă, oportunitatea poziţionării României în rândul ţărilor civilizate precum Germania, Austria, Spania, Italia, Franţa şi Anglia. Efervescenţa întronării în eşicherul politic balcanic, a regilor, urmare destrămării imperiilor habsburgic, rusesc şi otoman, a atins şi palatele de la Ruginoasa şi de pe malul bucureştean al Dâmboviţei, faţă de care un Ion Bălăceanu şi un Ion Brătianu – cu simpatie primiţi de împăratul Napoleon al III-lea – au obţinut favoruruile apte să statornicească dinastia de Hohenzollern Sigmaringen în guvernarea României, limitată mai apoi, de convulsiile împărţirii lumii între Stalin şi Churchill, pentru secolul XX!
Cu impactul sonor al orgii sau al pianoului-forte ale Castelului Peleş, instalate pentru Regina Elisabeta anume, cartea-album scrisă de dl Daniel Alin Ciupală. PELEȘUL, SIMBOLUL REGALITĂȚII, adaugă propriile înălţimi literare şi...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Aionesei Mihaela

Aionesei Mihaela

Poezii de Aionesei Mihaela

Am știut...

 

Am știut chiar de atunci

de când cerul sub copitele lui m-a rostogolit

că în lume nu se umblă cu tălpile goale nici măcar prin omăt

urmele lăsate ar ademeni în grabă haite de câini

și-ar aștepta sfâșiate lângă o cruce

să se întâmple nu știu ce minuni

dar minunile sunt pentru cei creduli

Continuare

Poezii de Raisa Mocreac

Raisa Mocreac

Poezii de Raisa Mocreac

INDIFERENŢA

Azi treceam pe lânga tine,
Tu din nou nu mai văzut.
De eram o apă străvezie,
Te-ai fi uitat, ş-ai fi trecut.
Ieri treceam ca altă dată,
Tu, din nou nu mai văzut.
De eram eu chiar o piatră,
Ai fi calcat-o şi atât.
Ce n-as face eu odatâ,
Să vezi tu pe chipul meu,
Durerea cea de altă dată,
Căci doar te-am iubit mereu.

Continuare

Poezii de Natalia Mazilu-Miron

Natalia Mazilu-Miron

Poezii de Natalia Mazilu-Miron

IUBITUL MEU

Mă uit la tine,dragul meu.
Tânăr nu eşti nici tu,nici eu!
Nu mai suntem ca altădată.
Nici tu-băiat,dar nici eu-fată.

Îmi este părul alb,de nea.
În schimb tânără-i inima!
Şi sufletul tânăr rămâne,
Fiindcă a fost iubit de tine!

Continuare

Poezii de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poezii de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pacea se câștigă-n război

Convins
să-și poarte-n suflet, crucea
la care se închină,
lasă în urmă,
să capete rădăcini
stăpânirea de sine.

Gândurile se rotunjesc și caută,
porți se deschid prin ziduri
pentru drumuri viitoare.

Continuare

Poezii de Petrovai George

George Petrovai

Poezii de Petrovai George

Balada lui Iancu

 

O Românie fără-Ardeal

eroare-i de neconceput,

iar un Ardeal fărʼ de-Apuseni

era un monoton ţinut,

Continuare

 

Proză

Prev Next

Amintiri pe șevalet

Ioana Colcer

Amintiri pe șevalet

Zile tot mai puțin vizibile, parcă sînt încropite la sfîrșitul cărții de istorie, cu personaje plictisite să mai lupte pentru justa urîțenie a vieții surprinse în cadre fotografice.

Trăim incendiare iubiri printre litere ascunse în caligrafii perfecte pe tastaturi tactile. Am ales întotdeauna un anotimp nepotrivit sau în dragoste și război e totul permis. Splendide metamorfoze se petrec în momentul în care ești derutat de sentimentele ce te invadează în miez de noapte, ce-ți întrerupe somnul sub o amenințare bruscă a unui cataclism sentimental. Confuz și transpirat pe un fond stupid se apropie de frigider să-și potolească setea și nu era sigur cum dă definească asta. Simțea oboseala în vîrful degetelor de prea mult scris. Foi mototolite se făcuseră grămada și nu-și putea stăpîni furia amintirii.

Nu căuta perfecțiunea stilului, nu căuta perfecțiunea scrisului, ci poate astfel ar fi retrăit în mod paradoxal emoția, imaginară, a marii iubiri. A stins pentru a...

Continuare

Despărţire

Regis Roman

Despărţire

Simţea relaţia apusă, trecută, dusă dincolo, pierită. Îi dăruise totul şi primise puţin, prea puţin în schimb. Lucrurile nu pot continua la nesfârşit în minciună şi trădare. Nici nu mai simţea nicio afectivitate. În falsitate nu îi plăcea să convieţuiască. Ori i se supune cu totul, aşa, măcar de faţadă, ori iese din viaţa ei! Nu îi plăcea să se joace cu lucrurile artificiale. Le dispreţuia la fel cum nu suporta să consume apă din pahare de unică folosinţă, moi, instabile, nesigure, timorate de propria existenţă. De ce s-ar juca?Când liniile sunt frânte, când viaţa nu e perfectă încerci să o îndrepţi, să cauţi în altă parte. Nu mai avea de gând să îi suporte abuzurile. Dar nu era vorba despre cele fizice.

Depăşiseră sau nu-şi puseseră niciodată problema cazul forţei manifeste. Cum adică? Să fie lovită, bruscată, împachetată? Absurd. Era în prestigiul lor, al ei şi al lui comportamentul care...

Continuare

TACEREA UNEI PIETRE DE MORMANT

THAIS

TACEREA UNEI PIETRE DE  MORMANT

Peste doua zile,
aveam sa ma intorc de la o petrecere  si sa nu-mi gasesc locul. Mi se intampla asta destul de des. Revenirea mea intr-un loc din care plecasem cu saptesprezece ani in urma, nu era pe placul meu.Imi lipsea mereu cate ceva, nu ma regaseam in nimic din ceea ce faceam...gandurile nu-mi dadeau pace asa ca nu aveam sa adorm decat pe dimineata. Ma pierdusem in imensitatea viselor cu ochii larg deschisi. In noaptea aceea i-am scris, intrebandu-l daca ar vrea sa ma acompanieze, o data pe saptamana, pe ringul de dans! Scriam si ma  gandeam ca nu va fi usor sa fac un barbat sa vrea sa danseze...pana atunci niciunul nu acceptase. Insa, se pare ca de data aceasta, destinul hotarase altceva.

                                  **** Era marti.***
Trebuia sa ne vedem sa vorbim despre dansuri. Eu avusesem ora de violoncel si cu partiturile de „Tara Surasului” si „Tosca” in...

Continuare

Dragoste și război

Diana Dobrița Bîlea

Dragoste și război

Pe când grenadele cǎdeau cu furie asupra lor, trimițând schije amenințǎtoare sǎ pǎtrundǎ în carnea deja strivitǎ de apă a submarinului, cǎpitanul își dǎdu jos pantofii de lac – își punea cizmele sau bocancii de submarinist numai dacǎ îl forțau împrejurǎrile – și, în șosete, intrǎ în fiecare compartiment. Orice explozie și mușcǎturile schijelor rupeau în bucǎți nervii marinarilor. Vederea comandantului lor, în șosete, dar cu zâmbetul de tatǎ iubitor și cu privirea îndrǎzneațǎ, le dǎdu curaj. Infernul de dincolo de pereții submarinului era, cu el în mijlocul lor, mai puțin asurzitor. Spunea fiecǎrui om câte ceva, îl bǎtea pe umǎr, îi spunea sǎ nu se teamǎ pentru cǎ vor scǎpa cu bine. Elevului eminent Ion îi dǎdurǎ lacrimile de emoție și cǎpitanul le vǎzu:

             -De ce plângi, Ioane? îl întrebǎ, oprindu-se a doua oarǎ lângǎ el.

-Semǎnați cu tata, domnule comandant, sǎ trǎiți! rǎspunse cu toatǎ sinceritatea elevul.

-Ştiu cǎ ți-e...

Continuare

Arhiva de măşti

Liliana Gabroveanu

Arhiva de măşti

Eleonora stătea cu ochii fixaţi în ecranul calculatorului. Avea de verificat centralizatorul de plăţi. De data asta, situaţia financiară a firmei se cam clatină. Problema o loveşte unde o doare mai tare. Plata ratei la bancă.
Fusese de acord cu acest proiect dusă de val, mai mult determinată de băiat, de Vlad al ei, adolescentul căruia nu-i refuzase  nimic, niciodată. Un entuziasm inconştient o făcuse să semneze cumpărarea vilei cu împrumut ipotecar. Mitică era fericit, crezând că el reuşise să-şi convingă nevasta...
Mitică, cel cu pretenţii de statut social înalt, dar fără nici o acoperire financiară. Gură bogată, că el face şi drege,  şi cam atât. Aşteptând apoi ca toate încurcăturile să fie descurcate tot de ea, cum altfel?

De ea şi de mama ei, care i-a primit să locuiască, claie peste grămadă, în apartamentul ei, după acţiunea nereuşită de mutare într-o vilă neterminată. Cum să te muţi fără...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

ULTIMUL COGNIT

Roxana Galan

ULTIMUL COGNIT

PERSONAJELE:  GRIA(sceptica)
                                 GRIUL(tehnologul)
                                 GRIMA(mama Griței)
                                 GRIȚA(născută în anul dezastrului-acum majoră)
                                 GRINICUS(tatăl Griței-visătorul)
                                 GRILAN(un fel de lider)
                                 ULTIMUL COGNIT(cel care mai deține toate cunoștințele despre traiul fără tehnologie și despre salvarea omenirii)

SCENA I

O scenă goală, pe care sunt așternute pânze sau hârtii gri, ridicate pe fundal.
Intră în scenă un grup de oameni gri, care părcă ar duce o povară nevăzută. Toți cară diferite unelte, cîte un rucsac cu alimente și sticle cu apă. Privesc în jur, spre spectatori, ca și cum ar căuta ceva.
Griul(are în mână un aparat):Aici n-am fost.
Gria(sceptică): Și cum poți să-ți dai seama pe unde am fost, dacă peisajul e mereu același?

Continuare

FLOARE ALBASTRĂ

NICOLETA CASIANA OPRUŢ

FLOARE ALBASTRĂ

Decorul: O bancă într-un parc.

Personajele: Copilul 1, Copilul 2, Copilul 3 şi Maria.

 

Copilul I: Astăzi, la şcoală, sora mea a învăţat poezia Lacul, o poezie foarte frumoasă.

Copilul II: De ce este frumoasă?

Copilul I: Voi v-aţi imaginat vreodată un lac albastru, plin de nuferi galbeni?

Copilul III: Am văzut într-o carte cu poezii scrise de Mihai Eminescu un lac plin de nuferi.

Copilul I: Chiar Mihai Eminescu a scris poezia Lacul.

Copilul II: Da, parcă am citit şi eu poezia.

Copilul I: Ascultaţi: „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă / Tresărind în cercuri albe / El cutremură o barcă.“

Continuare

Coadă de rândunică

Ana-Cristina Popescu

Coadă de rândunică

Actul I

 

Decorul: Interiorul unei camere în centrul căreia guvernează o masă, patru scaune, o tablă de şah.

Personajele: Afdie, Miriel, Riana.

(Afdie şi Miriel joacă şah.)

Afdie: În şah este la fel ca în viaţă.

Miriel: Încă nu am ajuns să joc şah cu propria mea viaţă.

Afdie: Niciodată nu este târziu să începi. Eu am jucat şah cu propria-mi viaţă. Dacă îmi urmăreşti jocul o să înţelegi.

Miriel: Ce să înţeleg Afdie?

Afdie: Cât de mult mi-am complicat viaţa.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Nichita Stănescu, geniul răsfăţat de Ceauşeşti care a băut până a murit. ''A făcut şi el un pact cu diavolul''

DC

Nichita Stănescu, geniul răsfăţat de Ceauşeşti care a băut până a murit. ''A făcut şi el un pact cu diavolul''

La 13 decembrie 1983, a încetat din viaţă poetul Nichita Stănescu, membru post-mortem al Academiei Române, unul dintre cei mai importanţi poeţi români.

A fost laureat al Premiului Herder, iar în 1980 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură: "O viziune a sentimentelor", "Necuvintele", "Epica magna" (n. 31 martie 1933).

Spre deosebire de majoritatea scriitorilor, care nu au fost prea bogaţi, Nichita Stănescu era răsplătit regeşte pentru contribuţiile lui literare şi naţionale. Era unul dintre favoriţii regimului ceauşist, dar sumele enorme pe care le primea erau mereu cheltuite pentru prieteni, erau investite în petreceri inundate de alcool.

Nichita Stănescu cheltuia în jur de 10.000 de lei, într-o vreme în care salariul mediu era de 1.000 de lei. Pentru un post onorific la “România literară”, Nichita câştiga circa 5.000 de lei. Restul banilor veneau din drepturile de autor. Deşi cheltuitor peste măsură, Nichita Stănescu îşi contabiliza atât chefurile cât şi împrumuturile pe care le făcea altor scriitori. Avea un carneţel în care trecea toate cheltuielile, inclusiv “datornicii”.

Continuare

O MIE ȘI UNA DE MORȚI (divagații, ipoteze, fleacuri)

Dan Predescu

O MIE ȘI UNA DE MORȚI (divagații, ipoteze, fleacuri)

Am dat, nu de mult, peste Amintirile lui Mihail Gorbaciov („Viaţa mea înainte şi după Perestroika”, ediţia a 2-a, editura Litera, Bucureşti, 2015). A fost una dintre puţinele cărţi pe care le-am citit dintr-o suflare, în ultimii ani. Rar mi se mai întâmplă asta, din pricina iluziei că mouse-ul mă ţine conectat cu Universul, cu, vezi Doamne, Viaţa Reală…
Principala explicaţie a avidităţii mele era, desigur, relaţia specială a autorului cu România. Ştie toată lumea ce rol a avut Gorbaciov în prăbuşirea lui Ceauşescu şi în evenimentele care i-au urmat.

Ei bine, tocmai despre asta volumul de 570 de pagini format A4, de la Litera, nu pomeneşte o vorbă! Ca şi cum Gorby cel Discret nici n-ar fi auzit de noi! Şi nici de vechiul său amic N. Ceauşescu!
Dar… ia stai un pic… a lui Gorbaciov să fi fost discreţia asta? Ori…?

*

Cineva a observat, pe Facebook, că nu prea vezi regizori de cinema la premierele teatrale de la noi. Perfect adevărat. Printre cele cca 200 de persoane care (în ultimii 50 de ani, de când merg mai des la teatru) constituie publicul constant al premierelor bucureştene, se află prea puţini regizori de film. Îi poţi număra pe degete – fiind...

Continuare

Ziua în care A.I.Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care nu se supuneau legii

DN

Ziua în care A.I.Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care nu se supuneau legii

La 5 decembrie 1864 Alexandru Ioan Cuza promulgă legea instrucţiunii, prima lege prin care învăţământul era organizat în mod unitar şi erau stabiliţi anii de studiu: învăţământul primar, de patru ani, gratuit şi obligatoriu, cel secundar, de şapte ani şi universitar, de trei ani.
Odată cu unirea Principatelor Române sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza se trece la implementarea programelor paşoptiste, una dintre direcţii fiind reorganizarea instrucţiunii publice.
La cererea Consiliului Şcolar din Iaşi, Vasile Boerescu alcătuieşte singur un proiect de lege, pe care îl publică în octombrie 1863 sub numele de Proiect de lege asupra reorganizării instrucţiei publice din România. Susţinut de ministrul cultelor şi instrucţiei, Dimitrie Bolintineanu, proiectul a fost însuşit în decembrie 1863 de Consiliul de miniştri şi trimis spre deliberare Camerei Legiuitoare. Dezbătut la 11 martie 1864, a fost votat cu majoritate zdrobitoare. Astfel că legea a fost înaintată domnitorului spre sancţionare.

Continuare