Edi(c)torial

Arta comunicării și persuasiunea

Arta comunicării și persuasiunea

Într-o lume clar improprie visului și poeziei, într-o lume cu sisteme de valori răsturnate (re)întoarcerea la esențe mai este greu cu putință.
Situația este agravată de faptul că se citește din ce în ce mai puțin, paradoxal și ca efect...

Continuare

Opiniuni

Suta de cărți esențiale p…

Suta de cărți esențiale pentru orice om dornic de cultură veritabilă

    Este lucru știut că un popor rămâne în istorie, deci în memoria urmașilor, în primul rând prin cultura sa spiritual-materială: mitologie, credință sistematizată, poezie, filosofie, cronici, legislație, idei științifice...

Continuare

Cartea zilelor noastre | …

Cartea zilelor noastre | Evocări adameștene

 Nici că se poate mai nimerite. În pandemie, binevenite. Cu maxim nesaț citite. Două nopți lor alocate, întrutotu` meritate. Că multe-s cele aflate din dezvăluire. Autoarea, cu folos relatându-le interesant...

Continuare

Povestea bătrânului care-…

Povestea bătrânului care-și pictează traumele: „Pe soră-mea au luat-o soldații chiar în noaptea nunții…”

Pictează pentru că se simte mult mai bine decât atunci când își ia medicamentele. Totuși, printre tablourile lui se află și amintiri traumatizante din copilarie, desene pe care acum, pentru...

Continuare

Traditii

Sfantul Ilie: Tradit…

Ele

Sfantul Ilie: Traditii si obiceiuri. Ce nu ai voie sa faci astazi!

Astazi, 20 iulie, crestin-ortodocsii sarbatoresc Sfantul Ilie,

Continuare

„Târgul fetelor” de …

EMIL DOMUŢA

„Târgul fetelor” de la Asuaj – sărbătoarea folclorică tradiţională a „Ţării Codrului”

Asuaj - repere istorico geografice

Cele două aşezări care compun comuna – Asuaju de Sus şi...

Continuare

De ce batem în lemn …

DC

De ce batem în lemn pentru a scăpa de ghinion?

Românii superstiţioşi obişnuiesc să bată în lemn pentru a preveni o situaţie neplăcută. Obiceiul se...

Continuare

Interviu

Interviu cu Octavian Sovi…

Interviu cu Octavian Soviany

Octavian Soviany: Prima publicație cu care am avut de-a face în mod serios a fost revista Echinox. De fapt, unul din motivele care m-au determinat să aleg facultatea din Cluj...

Continuare

Era plin de tovarăşi | Do…

Era plin de tovarăşi | Doi ani şi un sfert sub cetatea cu patru picioare de lemn

Simona-Ioana Cucuian: Cum v-aţi petrecut copilăria în comunism?

Marian Ilea: Pe când împlinisem doi ani şi un sfert, mă băteam cu gâștele bunicii prin curtea casei din Mireşu Mare. Îl aveam...

Continuare

Poeta Medeea Iancu: „Sunt…

Poeta Medeea Iancu: „Suntem încă o societate care întreţine tabuul“

Poeta Medeea Iancu spune că a ales să citească un poem-manifest, de Ziua Culturii Naţionale, pentru a atrage atenţia asupra violenţei făcută de bărbaţi asupra femeilor, asupra abuzului şi hărţuirii...

Continuare

Posta redactiei

O gură de aer proaspăt pe…

O gură de aer proaspăt pentru comunitatea de rromi din țara noastră: Un nou film de lungmetraj dublat în rromani (România)

Luni, 26 iulie 2021, va fi lansată online prima parte a filmului de lungmetraj cu titlul Daniel, un om al credinței dublat în limba rromani (România), pe site-ul jw.org. Partea a II-a a producției va...

Continuare

Charlotte Bronte, romanci…

Charlotte Bronte, romanciera care a inspirat și influențat nenumărate alte scriitoare

Charlotte Brontë a fost o romancieră și poetă engleză, cunoscută cel mai bine pentru romanul „Jane Eyre” din 1847. Romanul spune povestea unei tinere guvernante care reușește să depășească anumite dificultăți, iar în același timp...

Continuare

O scrisoare demult pierdu…

O scrisoare demult pierdută arată că Albert Einstein a prezis descoperirea super-simțurilor animale


Cu decenii înainte să știm că păsările pot „vedea” câmpul magnetic al Pământului, Albert Einstein discuta posibilitatea unor super-simțuri nedescoperite într-o scrisoarea adresate unui fan.
O scrisoare demult pierdută a renumitului om de știință...

Continuare

Critică literară

Prev Next

UN RAPSOD AL SPIRITUALITĂȚII MARAMUREȘENE

NICOLAE DINA

UN RAPSOD AL SPIRITUALITĂȚII MARAMUREȘENE

Provenind de pe legendarele meleaguri ale Maramureșului, tânărul (dacă fotografia de pe copertă reproduce imaginea lui actuală) aspirant la gloria literară, FLORIN DRAGOMIR, nu se sfiește în a deveni purtătorul de cuvânt al celor care, prin cântec, cuvânt, tradiții și obiceiuri, păstrează nealterat și duc mai departe sentimentul profund de apartenență la neamul românesc, la limba română, așa cum o face în volumul său de debut, (Is)pășiri ușoare peste sat (2021), publicat la, nici nu se putea mai nimerit, Editura „eCreator” din Baia Mare, al cărei director de origine teleormăneană, Ioan Romeo Roșiianu, promovează cu mult curaj poezia și pe creatorii tineri ai acesteia.
    Pentru tânărul care își înmoaie pana în călimara abia desfăcută a liricii, satul a fost și a rămas un axis mundi, cercetându-l prin „ispășiri ușoare” pentru a-i descoperi frumusețile - morale, spirituale și naturale deopotrivă -, dar și prin „pășiri”, la fel de „ușoare” pentru a nu-i tulbura liniștea și înțelegerea ce domnesc de veacuri în vetrele celor pentru care limba română și credința i-au unit în timp de pace sau în vremuri de restriște, deși nu i-ar strica nici niște „pășiri ușoare” peste locul său de baștină tinzând spre un mod superior de a-și...

Continuare

Poeziile Doinei Pană Chira sunt asemeni florilor iubirii, macii...

Gelu Dragoș

Poeziile Doinei Pană Chira sunt asemeni florilor iubirii, macii...

Pe profesoara Doina Pană Chira am impresia că o știu de-o viață deși ne-am intersectat fizic doar de vreo trei ori în cadrul generosului proiect ”Prietenii literare” la Baia Mare, organizat de Ioan Romeo Roșiianu. Fire blândă, amabilă, educată, Doina Pană Chira  întrunește toate atuurile unei persoane agreabile, cu care dorești să conversezi continuu și o poți considera colega ta, prietena ta și, de ce nu, mama ta.
Doina Pană Chira s-a născut în Târgu-Mureș, a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filologie din Sibiu, după absolvire a funcționat ca profesor de istorie-geografie la mai multe școli din județul Mureș iar începând cu anul 1980 a ocupat funcția de bibliotecar principal la Biblioteca Municipală din Târnăveni. În 1990 obține, în urma unui concurs greu, postul de bibliotecar la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, instituția de unde se și pensionează.
Deși scrie poezie din perioada liceului și a facultății, debutează mult mai târziu, ”naș literar” fiindu-i, ca la mulți alții,  editorul și criticul literar Ioan Romeo Roșiianu și editura ”eCreator„ Baia Mare, cu volumul ”Furt de iubire”, în 2019, bine primit de cititori și critica literară.

Continuare

„Veșnicia s-a născut la sat”

Nicolae Toma

„Veșnicia s-a născut la sat”

O nouă carte la editura eCreator din Baia Mare la colecția Debut.
Volumul de poezii „(IS) Pășiri ușoare peste sat” semnat de Florin Dragomir, surprinde prin tematica pe care o abordează cu încredere și speranță.
Din păcate se aude și se simte cum încet se pierd în vânt vorbele lui Lucian Blaga „veșnicia s-a născut la sat”.
O versificare simplă, plină de fior, de sinceritate, care transmite un mesaj idilic din partea unui autor care iubește satul și viața ce se petrece în jurul unui peisaj rural și care construiește un zid de apărare, format din cuvinte, împotriva pierderii identității satului românesc.
Când vorbește despre iubită ne propune o călătorie inițiatică prin pădure, prin munți și prin lunci și prin asta ne-arată că mai există printre noi oameni care trăiesc o legătură directă cu natura, iar iubirea se încadrează în acest spațiu mitic, reprezentând o cărămidă esențială pentru a consolida legătura dintre om și tot ce ne înconjoară, demonstrând că facem parte dintr-o lume concepută de Dumnezeu.

Continuare

ISPĂȘIREA PĂCATULUI ORIGINAR PRIN POEZIE

Ică Sălişteanu

ISPĂȘIREA PĂCATULUI ORIGINAR PRIN POEZIE

      despre (IS)PĂȘIRI UȘOARE PESTE SAT de FLORIN DRAGOMIR

    Ispăṣirea emoţiei prin paṣii făcuţi pe drumul spre literatură în general ṣi poezie în mod special se face la Florin Dragomir cu timiditatea începătorului.
    Este lăudabilă strădania poetului de a se sustrage din rutina zilnică a trăitorului la sat (unde fiecare pas este purtătorul unei ṣovăieli pe care trebuie să ṣi-o înfrȃngă fiindcă este generată de o culpă care ţine de păcatul originar ṣi pe care numai prin bună-cuviinţă ṣi bună purtare poate fi ispăṣit, mȃntuit) care încearcă să-ṣi expliciteze emoţiile cu instrumentele poeziei.
    Fiind la început de drum îl sfătuim să-ṣi mărească substanţial bagajul lecturilor ṣi să-ṣi antreneze exprimarea poetică prin cȃntec spre a-ṣi cizela meṣteṣugul poeziei.
    Aṣa cum nu există zonă geografică care să n-aibă eroi de baladă (puternic ancoraţi în mentalul colectiv) aṣa ṣi zona Maramureṣului (ṣi mai ales Țara Lăpuṣului) n-ar putea fi completă fără legenda lui Pintea viteazul (iar toponimiile din această zonă sunt mărturii ale trecerii ṣi popasurilor făcute de Pintea ṣi ortacii săi: izvorul Pintii, casa lui Pintea, vȃrfu’ Pintii, piatra Pintii,etc.).

Continuare

Poetul Florin Dragomir și dragostea pentru satul românesc tradițional

Gelu Dragoş

Poetul Florin Dragomir și dragostea pentru satul românesc tradițional

Motto: ” Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremuri şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamnţului”. Ion Creangă
Florin Dragomir m-a surprins plăcut de la prima întâlnire a noastră, față în față cum se spune, fiindcă apreciază foarte mult scriitorii, poeți în special. Fire sensibilă, emotiv, Florin Dragomir compune versuri, în stil popular, fiindcă iubește viața la țară iar pentru el Șișeștiul natal nu este numai locul unde a trait ”Leul de la Șișești” Vasile Lucaciu ci și Raiul lui, universal său pe pământ.
Foarte activ pe rețelele de socializare, încurajat de prieteni, de familie, a avut parte de întâlniri importante cu poeți și editori care au pus umărul, la propriu, la tipărirea volumului său de debut. De altfel, mai deunezi, Florin Dragomir afirma: ”Încă nu am debutat într-un volum, sper să fac acest lucru cât mai curând, dar trebuie să fiu pregătit din acest punct de vedere. Mi-am postat, deocamdată, poeziile, pe rețelele de socializare, așa cum se obișnuiește.

Continuare

Cântec la aratul țarinii cuvântului

Petronela Apopei

Cântec la aratul țarinii cuvântului

Lucian Blaga spunea că „veșnicia s-a născut la sat”, și pe bună dreptate, păstrarea identității naționale rămâne tot în sarcina exponenților acestui tărâm de poveste, satul românesc, de a duce mai departe tradițiile, obiceiurile, portul românesc, „graiul cu-ndemnuri de vite” (Tudor Arghezi), într-o „lume improprie visului și poeziei” (Ioan Romeo Roșiianu) în care ne petrecem precum o clipire de pleoape.
În Maramureșul istoric, leagăn al românismului, filonul patriotic atinge cote nebănuite, prin încăpățânarea benefică a păstrătorilor de comori ale doinei și dorului, de a conserva și valorifica tot ce înseamnă folclor, tradiție, păstrând limba română ca pe „o comoară în adâncuri scufundată” (Alexei Mateevici).
Un fiu al satului, un român adevărat se dovedește a fi și Florin Dragomir, un tânăr care încearcă să are țarina cuvântului prin volumul de versuri, „(IS)Pășiri ușoare peste sat”, apărut în 2021, la Editura „eCreator”, din Baia Mare, în Colecția „Debut”.

Continuare

CÂNTEC ȘI DESCÂNTEC DE DOR

NICOLAE DINA

CÂNTEC ȘI DESCÂNTEC DE DOR

Zi de zi, poate chiar ceas de ceas, spațiul literar românesc se lărgește cu noi și noi aspiranți la cununa de lauri așteptată, cu emoție și cu încredere, de la patroana poeziei lirice, muza Euterpe, prin intermediul unei edituri care și-a făcut o datorie de onoare din a le împlini visul de a-și vedea numele pe o carte în care și-a înscris rodul zilelor și nopților dăruite reveriei, reflecției, ideilor și gândurilor în slujba Cuvântului, până dincolo de eternitate („Înrudit cu cerul, meșterind cuvântul, / cade-n somn Poetul să-ncolțească-n lut / inima lui largă-aproape cât pământul / se-ntoarce să bată ritmu-n Absolut”), exprimat cu sensibilitate, sinceritate și cu dragoste pentru limba ce le-a fost dăruită odată cu laptele mamei.
Este vorba despre Editura „eCreator” din Baia Mare, al cărei director, poetul și criticul literar Ioan Romeo Roșiianu, girează lunga listă a poetelor românce aflate departe de țara natală, între care și mai vechea noastră cunoștință, MIRELA IANUȘ DINGA, cu un nou volum de versuri, În toate gările de nord iubirea, cuprinzând aproape 6o de poezii realizate, din punct de vedere prozodic, aproape exclusiv, respectând orientarea estetică tradiționalistă, cu rimă, ritm, strofe și măsură egală, ca să nu mai vorbim...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Florin Dragomir

Florin Dragomir

Poezii de Florin Dragomir

Poezia o iubesc cu sufletul!

Poezia o iubesc cu sufletul!
Drept dovadă am scris această carte care stă mărturie a iubirii mele față de ea.
Poezia este și ea o minune pe lume, un loc unde, dacă e să căutăm puțin mai în adâncul ei, îl găsim pe Dumnezeu!
Poezia are puteri nebănuite...
Poezie înseamnă artă, trăire, emoție.
Stăpânește imaginația și dă formă gândirii.
Poezia mai înseamă dragoste, iubire, visare, patimă, dorință, refugiu... Ea poate să însemne și iertare, împăcare, rugăciune, alinare!

Continuare

Poezii de Florin Dragomir

Florin Dragomir

Poezii de Florin Dragomir

CAUTĂ-MĂ ÎN VIS!

Caută-mă în vis,
Să ne-ntâlnim iubito, așa cum ți-am promis!

Îți voi recita multe poezii la gura sobei și te voi înveli cu poeme de dragoste ca să nu-ți fie frig peste noapte.

Voi inspira poezii din părul tău și ți le voi spune în șoaptă la ureche.

Ne vom plimba de mână prin lumea viselor, în cele mai frumoase locuri din lume.

Continuare

Poezii de Al. Florin ȚENE

Al. Florin ȚENE

Poezii de Al. Florin ȚENE

Aşteptare

Ograda cu nuc sub ceaţă plutind,
Mic voievodat la marginea Oltului,
Primăvara în roua căzută din frunze,
Case din lemn îşi spală ferestrele,
Nestatornice ochiuri în nopţile de veghe.
Când trifoiul decide vara,
Când pentru răcirea fontelor solare
De la brâul zilei
Mama aduce apă de la fântână
În cumpenele doniţelor de fag,

Continuare

Poezii de VALERIA SACULȚANU

VALERIA SACULȚANU

Poezii de VALERIA SACULȚANU

Sclavagia fericirii

când fiara din tine
mai cere înc-o şansă
să lepede păcatul
la margini de pământ
să nu priveşti ca prostul
floarea-nveninată
pe care el - păcatul
o poartă surâzând

Continuare

Poezii de Florin Dragomir

Florin Dragomir

Poezii de Florin Dragomir

HAIDUCII LUI PINTEA
- variantă

La Șoricaru' îndepărtat,
Azi, cu tata am plecat,
La merii cei bătrâni de curățat.
Dar n-am mers, așa, pe jos,
Am mers cu ștrafu', că-i mai frumos
Și cu calul sunt fălos.

Am căruță „de viteză”
Și mă bate vântu-n freză.
Pleată eu nu mi-am lăsat,

Continuare

 

Proză

Prev Next

Întrebare fără răspuns

Titina Nica Țene

Întrebare fără răspuns

Vara trecută am întrebat pe Catinca, nepoţica mea de trei ani:
- Unde vrei să mergem la joacă?
- Acolo, la Farmec, în parcul pe care l-a făcut primarul tatălui meu, Ionuţ.
- Nu e numai primarul lui tatăl tău că este şi al meu.
- Nu, nu este primarul tău, că tu nu ai servici la primăria lui tăticu…
- Bine…
Fântâna arteziană răspândea o răcoare plăcută. De pe iarbă încă nu se ridicase roua. Porumbeii ciuguleau pietricele. Am adunat şi eu cinci pietricele cu care să o învăţ pe Catinca să se joace aşa cum mă jucam în copilărie.

Continuare

O boacănă cât casa

Titina Nica Țene

O boacănă cât casa

Gata! Mă lămurisem de oraş. Niciodată nu mai merg acolo. Pentru că acolo sunt filme cu oameni care se omoară între ei, acolo este bere pe care dacă o bei te ameţeşti şi nici nu mai vezi trenul şi mai ales pentru faptul că acolo fumează chiar şi femeile. Eu ştiam că numai bărbaţii fumează, dar acum ne-a venit o profesoară de la oraş. Şi ce credeţi? Am văzuto, cu ochii mei, cum fuma, în recreaţie. Am rămas cu gura căscată. Scotea fum pe gură şi nas. Abia am aşteptat să vină fratele meu cel mare de la oraş să-l întreb ce înseamnă să fumeze o femeie. El a zis că “aşa e la oraş, lumea se emancipează. Primul om din Europa care a fumat a făcut puşcărie şi când a ieşit fumau toţi! “ Eu nu am înţeles nimic din explicaţia lui. Nici nu ştiam ce înseamnă emancipat. Mi-a venit o idée genială, credeam eu. Dacă nu mă mai duc la oraş, atunci de ce să mai  merg  la şcoală? Şia aşa erau7 kilometri până la şcoală. Iarna ne îngheţau picioarele în opinci, iar vara vroiam să ne jucăm. Şi apoi nu vedeam în ruptul capului nici o legătură între radicali şi sapă, sau între fracţii şi sapă. Ce nevoie aveam de şcoală? Aşa că am hotărât, împreună cu altă fată din sat, să nu ne mai ducem la şcoală. Plecam de dimineaţă la şcoală dar nu ajungeam acolo.

Continuare

Frunza de porumb

Titina Nica Țene

Frunza de porumb

Era prin anul 1963. Terminasem școala tehnică hortiviticolă Drăgăsani și urma un an de practică. Mă plimbam pe străzile însorite ale orașului Drăgășani cu un băiat, Florin. Ne cunoscusem de câteva zile in parcul din centrul orașului. El învăta pentru admiterea la facultate, iar eu urma să plec la țară după care mergeam în Baia Mare unde aveam  un frate. El era timid iar eu la fel. Nu stiam ce să ne spunem, timpul de când ne cunoscusem era prea scurt și prea repede trebuia să ne despărțim. Am trecut pe lângă niște case împrejmuite cu  gard din lemn. Porumbii erau mai mari decât gardul. Parcă eram în satul meu Ușurei…
-    Rupe-mi o frunză de porumb..
-    De ce?
-    Așa…

Continuare

ADEVĂRUL

Mihai Ganea

ADEVĂRUL

Astăzi mi-am dat demisia. Trebuia să se întâmple odată şi asta. Am lăsat o cerere şi am plecat. Apoi m-am simţit mai liber, mai uşurat.Când i-am spus mamei, a plâns, după care, m-a ameninţat ca nu-mi va mai da de mâncare pe gratis. Fratele meu, care scria ceva la masă, m-a privit ciudat, dar am simţit că în sinea lui mă înţelegea şi mă aproba. De fapt nu câştigam nici cât să-mi duc traiul de la o zi la alta. Acest sentiment m-a liniştit într-un fel.

Am ieşit în oraş. Ştiam că undeva, pe bulevard, aveam să-mi găsesc prietenii. Aproape toţi sunt şomeri. Poţi să-i întâlneşti pretutindeni şi la orice oră. Câţiva pleacă seara prin satele din împrejurimi de unde a doua zi revin, mereu cu speranţa că vor găsi ceva de lucru.

Continuare

LAPTELE ŞI SECURITATEA

Marian Patrascu

LAPTELE  ŞI SECURITATEA

Era prin 1986, spre toamnă… Tocmai mă pregăteam să cer prin telefon de la secţia „PVC II” rezultatele pentru cele două şarje industriale experimentale cu un nou agent de suspensie pe care le încărcasem în ziua precedentă, când, deodată, sună acelaşi telefon:
    – Bună dimineaţa! Maiorul Popescu la telefon!
    – Vă salut!
    – Domnule inginer, azi vă rog să plecaţi puţin mai devreme şi să treceţi pe la mine pe la birou, vreau să stăm puţin de vorbă.
    – Am înţeles, să trăiţi!      
    Am trântit receptorul în furcă scăpând o înjurătură printre dinţi:
    – Naşterea şi parastasul…
    – Ce e şefu’, ce s-a întâmplat, au ieşit cumva granulate?, m-a întrebat îngrijorată doamna Ichim, colega mea de birou, responsabilă cu experimentările de laborator.
    – Nu, m-a convocat la vorbitor maiorul Popescu, cine ştie cine dracu’ m-o mai fi turnat iarăşi…    

Continuare

 

Teatru

Prev Next

COMPANIE, ÎNAINTE, MARŞ !

Elena Agiu-Neacsu

COMPANIE, ÎNAINTE, MARŞ !

(PIESĂ ÎN 3 TABLOURI ŞI UN EPILOG)

 

MOTTO:

„Oare puterea nu ştie altceva decât să înăbuşe în sânge glasurile pe care ea însăşi le-a stârnit ? Dacă aşa stau lucrurile, îneacă în sânge propriile

ei nedreptăţi...”

 

(Antonio Buero Vallejo)

Personajele:

Revoluţionar 1, 17 ani

Revoluţionar 2 , 40 ani

Repezentant Crucea roşie, 35 de ani

Continuare

Arhiva

Ana-Cristina Popescu

Arhiva

Actul I

 

Decorul: Podul unei case vechi, un pod din lemn plin de lăzi, pachete, valize, un cufăr sigilat cu un lacăt.

Personajele: Clopoțel, Mirăescu.

(Clopoțel cercetează lăzile, pachetele, valizele și scoate diferite obiecte vechi: poze, o hartă, un fluier, un costum popular tradițional din Banatul Montan compus din poale,

Continuare

E U R O P A PE DE ROST

Victor Cilincă

E U R O P A PE DE ROST

PERSONAJELE:
Adam, un bărbat la vreo cincizeci de ani, care pare însă mult mai bătrân, îmbrăcat în haine vechi şi mototolite, dar mereu cu o pălărie pe cap.
Omul Cunoscut, probabil pensionar, îmbrăcat în pufoaică, cizme de cauciuc, bască. Este neras şi are veşnic un chiştoc între buze.
Copilul Nimeni, un tânăr retardat, aproape copil, îmbrăcat cu lucruri care i-au rămas mici, lăsându-i antebraţele şi pulpele goale.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Eminescu Unificatorul. 15 iunie 2021 la Cernăuţi

Doina Cernica

Eminescu Unificatorul. 15 iunie 2021 la Cernăuţi

Imediat după trecerea graniţei, echipa noastră s-a completat, şi Bucovina s-a reunit sub semnul iubirii pentru Eminescu, şefei sale, stavroforei dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, alăturându-i-se, la Suceava, semnatara rândurilor de faţă, la Rădăuţi, preotul Florin Lavric, şi, la urmă, cernăuţeanul (din Molodia, „pe vremuri Plaiul Cosminului”) Lazăr Fialcovschi, prieten vechi al monahiei şi ghid privilegiat în această călătorie. Ferestrele de acalmie sfâşiate şi acelea de ţipătul intens al pescăruşilor rămăseseră în oraşul Cetăţii de Scaun, în schimb şuvoaiele ploii avansau împreună cu noi, nu o dată şi cu un pas mai devreme, ca să plesnească năucitor parbrizul. Înaintam într-o auroră de mireasmă de trandafiri – trandafirii roşii, galbeni, albaştri (aceştia cultivaţi tocmai în Columbia) şi de brad ai coroanei – şi de arome – aromele colivei pregătite de măiastrele obştii de la Voroneţ pentru Eminescu, la 132 de ani de la urcarea sa în veşnicie. O luasem spre stânga, pe malul Siretului, pe la Hliboka („Adâncata de pe vremuri”) către Storojineţ, ca să coborâm apoi spre Crasna, pe un drum asemenea multora de la noi, cu gropi imprevizibile, dar condiţia stareţei aflate la volan, nervi şi reflexe de formula unu, ne asigura încadrarea în programul pe care îl stabilise.

Continuare

O eroare morală și estetică: imanența tragicului din literatura populară…

Al. Florin Țene

 O eroare morală și estetică: imanența tragicului din literatura populară…

Mitul Meșterului Manole, din balada cu același nume văzut ca elogiu adus jertfei de sine, al „Mioriței” ca act al acceptării tragicului, adică asumarea conștientă a limitei; al baladei „Toma Alimoș”, unde crima este justificată prin obținerea dreptății în afara legii, inclusiv al celor creștinești; la fel și în „Cântecul lui Vălean”, unde pe un fecior chipeș dar și muieratic și fără scrupule, o nevastă îl ademenește cu bucate otrăvite, în urma cărora moare în timp ce ascultă mustrările materne, sunt reprezentări ale unei erori permanentizate de-a lungul istoriei literaturii române.
De la Alecsandri, Călinescu, Mircea Eliade, Dumitru Caracostea, Lucian Blaga, Z. Cârlugea, Horia Bădescu, pentru a enumera câteva nume, au subliniat faptul că aceste bijuterii ale folclorului nostru au adus tragicul ca experiență individuală sau colectivă la limita dobândirii „conștiinței de sine prin tragic ca prilej cultural” (D. D. Roșca), în condițiile când „tragedia este experiență tragică conștientizată într-o formă artistică”. (Gabriel Liiceanu).
Toți acești exegeți și cercetători ai gândirii mitice în analizele lor eludează faptul, conștient sau inconștient, că nicio acțiune nu justifică crima, chiar și în folclor, aceasta fiind „oglinda” mentalității unei comunități. Iar dacă comunitatea greșește, nu înseamnă că are dreptate.

Continuare

Mâna invizibilă

N. Grigorie Lăcrița

Mâna invizibilă

Adam Smith a fost cel care a observat pentru prima oară, în celebra sa lucrare „Avuţia naţiunilor" (The Wealth of Nations, 1776), o carte care se citeşte cu mută plăcere şi interes şi acum, modul de funcţionare al economiei de piaţă în condiţii de „concurenţă perfectă”.
Tot Smith este cel care a proclamat „principiu mâinii invizibile”, potrivit căruia  individul, în dorinţa sa egoistă de a realiza binele personal, de a-şi maximiza propriul câştig, este călăuzit de o mână invizibilă care asigură promovarea intereselor societăţii, fără ca aceasta să facă parte din intenţiile sale, într-un mod mult mai eficient decât dacă statul ar fi preocupat de acest lucru.
Într-unul din cele mai faimoase pasaje din întreaga literatură economică mondială, redat mai jos, Smith prezintă, în cartea sa menţionată mai sus, modul în care fiecare individ întreprinzător, preocupat de propriul interes, promovează, fără să ştie şi fără să vrea, şi interesele societăţii chiar într-un mod mult mai eficient decât atunci când ar fi dorit să facă acest lucru în mod intenţionat:

Continuare