iti microfonBlonda de la cinci

am zărit o blondă
la călanu mic
pe stradă
avea
atâta cocs în ea
de se topea
ca un bulgăre
de zăpadă
în inima mea
          *
În sufletul orb
trâmbiţează, trupul gol
al unei femei.




Peisaj marin

în fereastra deschisă
cuvintele se scriu direct în mare
pe decupajul albastru
care se adânceşte sau se întinde

nici urmă de valuri

vântul îşi face cuib
potolind pe strună o muzică
ce se deschide în lumină
cum dimineţii
lanul de floarea soarelui

trupul de abanos al femeii
eliberat de mângâieri prelungi
tresare şi scutură lacrimi
de raze în mare

se arcuieşte negresa
ca o stafie dispărând în adânc
după un timp
o zăresc despicând
apa sărată
cu un crab (de perle) pe sân
          *
Cum se-nlănţuie
ca o iederă ploii,
trupul tău tânăr…

Încălzire globală

niciun protest nu surpă cerul
viaţa se prelinge pe buze
sevă a unei căpşuni strivite…
un tsunami izbind inima verde
cuvintele curg sângerii
gesturile se descompun
în imagini de lumină frântă
cu fiecare greşeală învrăjbim îngeri

strigătul e un carusel sublim
şi explozia... de explozie incumbă
adăposturile antiatomice toţi murim
femei goale cruci albe în cimitire
militante greenpeace
se aruncă în valuri… gândesc sigur
am o problemă (şopârlă întinsă la soare
pe plaja unui ochi deschis timpului)

mă retrag apoi în aşternuturi curate
alergarea în doi e ca fericirea tâmpă
îţi ating sânii pe rând grijuliu
cum atingi trăgaciul unui pistol
trebuie să fim radicali... în puterea nopţii
cântă o pasăre la far valurile se sparg
în bar se ia ultima comandă
amice nu strica zarurile...

Ţi-e scris, lumea se
va răci, ia-ţi minţile
de unde ţi-e scris!...


Cuneiforme

ai putea tu să crezi
că lacrima
e o frunză
căzătoare
(în memoria tulpinii
lacrima scade
în cercuri concentrice…)

că iarba
e o ninsoare
subterană
(cât sânge atâta rană…)

că aerul
e o dovadă uitată
a atlanţilor
(cuneiformă necercetată…)

că piatra în inima ei
este oglindă începutului
lumii luminii
(și grindă casei
e femeia…)

trupu-i răcoros
curcubeu peste valea
izbăvitoare
(unde m-astâmpăr
de dumnezeu…)
          *
Nici un templu nu-i
mai mare decât zeul
însuşi zeificat…

 
Volbură de nisip

dau frâu liber
dorinței
și (în)calc aerul
pe care l-ai scris
cu volbură
în nisipul ființei
mele
pe plaja sulina
într-o
scorbură  
de stele
unde
liniile paralele
s-au întâlnit
          *
Un singur câine,
scapără așchii albind
nimbul singurătăţii…


Pe plajă

orbit de soare
te caut
oglindită în mine
zveltă
cu brațele arămii
despicând
valurile

îmi potrivesc
respirația
iar tu scâncești
plictisită
ca un pescăruș
decojindu-ți
pielea de sare
          *
Pe manechine
de ipsos lâncezeşte
umbros, mătasea…