Imagine Rat Dubit1.1. Introducere: Putem fi noi absolut siguri de ceva, de vreo cunoștință de-a noastră?

Noi ca oameni, ca ființe sociale, am încercat încă din cele mai vechi timpuri să ne explicăm lumea în care trăim, am încercat să învățăm unii de la alții. Am reușit în bună măsură să folosim experiența și cunoștințele înaintașilor la care am mai adăugat propriile noastre experiențe și propriile cunoștiințe contribuind astfel, generație după generație, la crearea și finisarea culturii în care trăim. Încercarea noastră de a explica lumea am fixat-o în cunoștințe pe care la rândul lor le-am integrat în teorii, credințe, dogme, păreri și opinii. Toate acestea au rolul implicit sau explicit de a ne crea o Weltanschauung, o imagine asupra lumii.
Ca indivizi, ne trezim ca fiind puși într-o lume dinamică, o lume în care diverse teorii și credințe coexistă pentru o perioadă de timp, doar pentru ca după aceea să se modifice, să se înlocuiască una pe alta. Dacă privim de pildă diversele teorii ştiințifice putem constata că fiecare din ele este doar un model ce încearcă să explice cât mai bine cu putință un anumit fragment din lumea în care întâmplarea a făcut ca noi să trăim. Putem însă, de asemenea, să constatăm că orice teorie, explicație sau credință, indiferent de domeniul specific la care se referă ea, va fi înlocuită în timp de către alta și apoi aceea, după o anumită perioadă de timp, de către alta și tot așa mai departe. Astfel, suntem cu Totul de acord cu afirmația că toată cunoașterea noastră înaintează prin debarasare de erori.


În decursul istoriei, am văzut nenumărate exemple de oameni care au fost convinși, au luptat, iar unii dintre ei chiar au murit pentru credințe și idei care, din perspectiva noastră actuală, par prostești. Dacă privim retrospectiv propria noastră dezvoltare, nu putem să nu constatăm că în trecutul nostru, nu de puține ori, am avut convingeri, credințe care acum par naive sau, dacă nu, în cel mai fericit caz, depășite. Multe teorii sau convingeri și credințe din trecut au afirmat că ne putem baza în mod cert pe cutare sau cutare lucru sau pe cutare și cutare aspect, dar aceasta doar pentru a vedea cum în timp certitudinile respective s-au dovedit a fi eronate. Ca oameni, avem nevoia să fim siguri de ceva, să avem niște repere fixe după care să ne orientăm în ceea ce privește mersul vieții noastre. Oare, este posibil să avem noi așa ceva? Dacă am găsi așa ceva, ce ne dă garanția că cele găsite de noi nu sunt doar interpretări vremelnice și valabile relativ, până când altele le vor lua locul?
Din moment ce, măcar teoretic, ne-am putea sau chiar o să ne îndoim de orice convingere de a noastră mai repede sau mai târziu, atunci putem pune în mod legitim întrebarea dacă există ceva de care să ne putem agăța, ceva ferm și neschimbător în decursul trecerii timpului, sau Totul – în ceea ce privește cunoștințele noastre – este interpretabil, schimbător, relativ la o anumită etapă sau la un anumit context. La o primă privire suntem tentați să spunem că absolut toate cunoștințele noastre sunt relative, că nu avem nimic clar, ferm și indubitabil pe care să ne putem baza. Ca ființe sociale, noi ne construim cunoașterea, punem întrebările și formulăm răspunsurile în cadrul culturii în care ne-am găsit plasați odată cu venirea noastră pe lume.
În cele ce urmează, pentru a înțelege mai bine natura și relevanța cunoștințelor noastre, vom analiza puțin ceea ce înțelegem noi prin cultură. Cultura este mediul în care noi ne punem întrebările și ne formulăm răspunsurile, în ceea ce privește ansamblul cunoștințelor noastre atât individuale, cât și colective. Întregul ansamblu de cunoștințe, credințe și teorii nu este altceva decât răspunsul sau, mai bine spus, răspunsurile la niște întrebări pe care noi suntem capabili să ni le punem din interiorul culturii din care facem parte. Pentru a vedea dacă putem sau nu putem avea cunoștințe sigure sau dacă Totul e relativ, schimbător și nesigur, trebuie să privim mai în detaliu ceea ce este cultura. De fapt, ce este cultura, ce valoare au întrebările noastre, ce relevanță au răspunsurile pe care le formulăm în cadrul ei? Ce asemănări și ce deosebiri există între diferitele culturi?


1.2. Cultura în general

Pentru a avea o idee cât mai clară despre ceea ce este o cultură și pentru a putea observa cât mai bine asemănările și deosebirile dintre diferitele culturi, dorim să arătăm pentru început câteva caracteristici generale ale culturii. Deci ce este cultura? Putem privi cultura ca fiind suma valorilor spirituale, dar și a celor materiale create de către o anumită societate. Aceasta înseamnă că noi, ca oameni, suntem creatori de valori, deci, altfel spus, de cultură. Ea presupune, printre altele, domenii cum ar fi: religia, limba, obiceiurile, cutumele, convențiile sociale, un anumit mod de a privi lucrurile, morala, folclorul. Ea reprezintă, de asemenea, o moștenire extrem de prețioasă, care se transmite din generație în generație. Astfel, de la părinți la copii se transmit: credințe, obiceiuri, gesturi, ritualuri, cunoștințe, valori, cutume, practici religioase etc.
Cultura, per ansamblu, provine din capacitatea noastră general umană de a valoriza și de a clasifica diversele experiențe, pe care noi ulterior le codificăm și le transmitem semenilor noștri cu ajutorul unor simboluri. Modul concret în care gândește și în care acționează orice om este în mod absolut incontestabil rezultatul culturii în care el ca individ a crescut. Ea are mai multe caracteristici extrem de importante, cum ar fi de pildă valorile și normele.
Valorile au o importanță deosebit de mare pentru că ghidează comportamentul indivizilor din cadrul unei anumite culturi. Fiecare cultură are de asemenea un set de metode, numite și sancțiuni, pentru a-și putea pune în aplicare în mod concret normele. Pedepsele diferă în funcție de importanța atribuită unei anumite norme, unei anumite reguli. Cele mai importante norme și reguli dimpreună cu pedepsele aferente lor se numesc legi. Întregul set de convenții și de valori specific unei anumite culturi va avea o întindere limitată atât în spațiu, cât și în timp. Cultura poate fi privită și ca o colecție de răspunsuri la niște întrebări, întrucât valorile, normele, morala, obiceiurile sunt toate niște răspunsuri mai mult sau mai puțin elaborate la întrebări care au fost importante pentru indivizii din acele comunități.
Dacă ar fi să privim acum pe scurt istoria dezvoltării noastre culturale, am putea afirma că în trecut a existat o mulțime de culturi mai mult sau mai puțin izolate între ele. Astfel, culturile chineză, indiană, greacă, egipteană, maia, inca etc. aveau fiecare spațiul ei geografic în care s-a dezvoltat. Fiecare astfel de cultură a oferit răspunsurile ei la același set fundamental de întrebări structural umane, rezultând astfel o varietate de Weltanschauunguri care de care mai interesantă și mai originală, arătând astfel inventivitatea și originalitatea minții umane. În trecut, influențele dintre aceste culturi au existat, dar au fost destul de reduse. Odată cu globalizarea, cu revoluția informatică, influențele dintre culturi au crescut în mod exponențial.
Putem risca să afirmăm că datorită globalizării omenirea tinde acum spre o singură cultură cu multe nuanțe locale, o singură cultură ce înglobează din perspectiva multiculturalismului o puzderie de Weltanschauunguri care au însă un set minimal de valori comune, care le permit să coexiste și să interacționeze în cadrul marii culturi globale. Putem, de asemenea, să observăm că, în decursul timpului, acel set minimal de valori comune se tot mărește în detrimentul diferențelor. Pentru viitorul previzibil, putem presupune că diferențele dintre culturile actuale vor continua să se diminueze, dar, foarte probabil, nu vor dispărea cu Totul. Dacă am presupune că în timp toate diferențele actuale dintre culturi vor dispărea, ajungându-se la o cultură unitară a omenirii, chiar și în acel caz vor apărea noi diferențe „locale” și „contextuale”. Atunci, foarte probabil, vom avea o mare cultură globală cu nuanțe locale, cu diferențe locale sau, altfel spus, cu subculturi regionale.