simeanu ...și unu` dintre ”zugravii” ei. Frank Sheeran Irlandezu`. Că irlandez era de neam. Un uriaș trecut cu bune isprăvi prin război. Da` și c-o artrită ce l-a făcut să sufere dur la bătrânețe. Și, poate, să se și căiască, date fiind păcatele-i multe în branșă. Chiar să mărturisească până la urmă câte ceva important autorului cărții*, fost procuror, anchetator, apoi al său avocat. Care i-a cucerit încrederea și l-a determinat cu tact,  stăruitor să dezvăluie pe larg cum ”zugrăveau” la necesitate. Cu alte cuvinte, cum avertizau sau eliminau. Orice inconvenient, neascultare, trădare, impediment. Chiar, se pare, și sus de tot. Dallasul, rămas în anale, din nefericire...
 Crima organizată a dat de furcă Americii substanțial.

nicolae dabija 280Unii colegi îl compătimesc pe Ion Ciocanu.
Dânşii consideră că el n-a avut copilărie. Copilărie literară, obligatorie pentru cineva care bate la porţile creaţiei.
Ion Ciocanu s-a născut bătrân. Eram elev când i-am citit recenziile, studiile, eseurile. Şi mi l-am imaginat moş în vârstă, care se răsteşte cu blândeţe la scriitori pentru că aceştia habar n-au unde se pune virgula şi cum se scrie poezie bună.
În 1966, când am păşit pragul universităţii, am descoperit că era mai tânăr ca noi. Sau – părea cu mult mai tânăr. Când începea să ne vorbească de tainele literaturii, îşi îngroşa special vocea, ca să-l credem de-o seamă cu alţi profesori, care nu puteau să predea literatura, pentru că n-o iubeau. Ciocanu o iubea. A fost cel mai bun profesor de la litere. El ne preda astfel realismul socialist, ca să ne fie scârbă de acesta şi să scriem altfel de cum se scria atunci.
Când s-a descoperit că lui Ciocanu nu-i plac cărţile proaste şi nu-i laudă pe condeierii care nu cunosc gramatica, a fost alungat de la catedră.

d dabijaNoiembrie. O lună rece și ploioasă, în care vântul se plimba nervos pe străzi ca un bărbat care s-a certat cu soția.
El stătea ca-n fiecare seară cu aripile-n ploaie, și-l aștepta pe acel pe care Dumnezeu i-l încredințase încă de la naștere.
Omul intra în fiecare noapte într-o cârciumă, de unde ieșea abia spre zorii zilei. Îngerul îl aștepta în fața acelei clădiri de fiecare dată, el neputând să intre într-un astfel de loc, unde urâții pământului se bucurau, cântau și se lăudau cu nerușinare despre destinele lor reușite.
Plângea, iar lacrimile lui nu se deosebeau de picăturile de ploaie ce cădeau cu putere de sus. El nu putea interveni în alegerile acelui muritor, pentru că așa îi lăsase Dumnezeu pe oameni pe pământ, liberi să aleagă binele sau răul, păcatul sau nepăcatul.

d dabijaIată că fraza „celebră” rostită de preşedintele Igor Dodon a monopolizat toată ţara. Oriunde te-ntorci şi cu oricine te-ai întâlni: copii, tineri, bătrâni, toţi au început să folosească  această expresie în semn de glumă sau, şi mai rău, o întrebuinţează ca pe un răspuns firesc. Şi nu se îngrijorează niciunul că această frază nu este doar una greşită, dar e un răspuns dat de inculţi. Dar pe lângă aceasta, mai este una la fel de populară, e întrebarea „Da’ di şi?”. Aşa că, atunci când îl întrebi pe vreunul:
– De unde eşti? Acesta îţi răspunde:
– Da’ di şi? Sau la întrebarea:
– De ce nu crezi că eşti român? Acesta-ţi răspunde:
– De-atâta!
– Ai citit vreo carte de istorie?
– Da’ di şi?

Motto:
Incendiile colosale
din Australia uscată,
arată că omul modern
este ființa obsedată

doar de-acel bine aparent
cu un efect devastator,
ce viața pune în pericol
prin al neomeniei spor.

    Este vizibil pentru orice persoană cu scaun la cap că omul civilizat (sic!) și acultural al zilelor noastre s-a ales de pe urma progresului tehnico-științific nu doar cu mai multe automate întru satisfacerea triadei consum – comoditate – confort, dementa „lege” a transformării sale într-un desăvârșit robot jovial, ci și cu acele inevitabilo-detestabile însușiri (ipocrizie, minciună, lăcomie, trăncăneală, lingușeală, cruzime etc.), grație cărora el se războiește necontenit cu mediul natural și izbutește să se integreze, cu sinistra faimă de descurcăreț, în cele mai distorsionate și mai corupte medii sociale.