agrM-AȘ ÎNTOARCE...

M-aș întoarce chiar și mâine la căsuța părintească,
Însă din păcate, Doamne, n-are cin' să mă primească.
Lucrurile neatinse...doar de noapte-s numărate,
Toate planurile-s ninse...Nimic nu mai este, frate!

A-nceput să se dărâme prispa ce ne-a așteptat...
Nimic nu ne mai rămâne, din ce ei, au așezat.
Doar o umbră...(ce din ramă, uneori a tresărit)
Și privirea mamei care, mereu bine ne-a dorit.

M-aș întoarce-acolo unde, mi-a rămas copilaria...
De le caut...nu-s niciunde, leaganul și bucuria;

ds       Despre scrierea unei poezii

La începutul somnului, câțiva mi-au râs în față
zicându-mi că scrierea unui poem
este organizarea unei lupte între bande rivale,
așa cum cete de lăcuste invadează pădurea primăvara,
iar gașca biruitoare face propriul text rap -
versiunea învingătorului.

În visul următor un deținut politic
mi-a arătat din priviri că pentru a scrie poezie
este nevoie de chinul de întemeiere a unei umbre
în lumina ucigătoare a luminii reflectorului
din camera de tortură.

grCând văd o cerul înroșit
Insistent
Vreau să mă apropii
Sa te caut
Sa vad că nu ești tu acolo
Merg mai departe
In cap
Arde sirena
un trăsnet
Îmi sparg timpanele
Nu
Nu ești tu
Și nu vei fi
In nici una din acele mașini roșii
Pe care le urmăresc
Care mă urmaresc

ssDemult..., credeam că toamna- i un simplu anotimp
Azi știu...e însăși Veșnicia împărțită-timp
Spectacol sublim ajuns la final
În foșnet de frunze și ramuri, ce trosnesc în fundal.

Proces lent, dureros de desfrunzire...
Secretul Divin al trecerii în nemurire...
Vise-ndrăznețe, idei, nerostite dorințe,
Supuse, tacit ,se transformă-n semințe.

Copaci înfruntând vântul cu toate puterile,
Își ridică spre Cer ca-ntr-o rugă, ramurile
Presimțindu-și sfârșitul cedează și frunzele,

ncSecretul tălpilor

Secretul tălpilor îl știe doar pământul sărutat de pași cu anotimp.

Amintiri

Umbra are pași de rană,
când amintirile garează în inima ta
 pe șine sângerânde.

Drumul

Sărut talpa cuvântului ce cunoaște drumul spre inima ta.