Rodica e singură în grădină, stă pe o bancă care are un spătar lat perfect înclinat, care îi permite să aibă o poziție comodă.Banca e acoperită cu un țol moale, plăcut, iar picioarele îi sunt așezate comod pe un scăunel, aflat chiar cu acest scop acolo. Toată lumea are grijă de ea, este cea mai importantă persoană din casă, ea fiind aceea care urmează să nască un bebeluș, peste o vreme. Este relaxată, la ultimul control a aflat că starea bebelușului e bună, iar la următorul control va afla sexul acestuia. Ea și-ar dori o feriță, crede că ar putea fi mai apropiată de o feriță, că ar putea să o ajute, îndrume altfel decât pe un băiat. Dar știe că Marian ar fi mai mândru dacă ar fi tată de băiat, așa că va fi bine, oricum, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu bănuiește că el e tatăl copilului.
Momentele acestea în care e singură, le folosește ca să își reamintească drumul parcurs  în ultimul an, greutatea imensă avută zi de zi și ceas de ceas, mai ales din momentul în care a aflat că e gravidă.

I-a fost alături cea mai bună prietenă, Daniela, dar ea e convinsă acum că lucrurile s-au întâmplat astfel, din cauză că ea nu a avut curajul să recunoască cele întâmplate în fața prietenei sale, atunci când aceasta i-a sărit în ajutor.
Rodica și Daniela sunt prietene, de când se știu. Daniela face parte dintr-o  familie frumoasă, cu o situație materială bună, e singură la părinți, e iubită, îngrijită, educată, primește tot ce vrea, dar și ea e cuminte, atentă, respectuoasă.
Rodica locuiește cu bunica ei, mama mamei sale, de când a rămas singură, După ce tatăl  fusese surprins sub greutatea unui zid care s-a surpat, a mai trăit puțin, doar în spital, iar apoi au rămas doar ele două. Mama a suferit tare mult , fiindcă simțea continuu lipsa soțului, plângea și era tare necăjită. Nu după multă vreme, venind de la serviciu spre casă, a trecut printr-un loc nemarcat strada, a fost lovită puternic de un autoturism care avea viteză, și după ce s-a constatat decesul, a fost dusă direct la capela din cimitir. Apoi, bunica a  devenit familia ei.
Astfel, Rodica și Daniela au devenit vecine, locuind pe aceeași stradă, în două case așezate față în față. Se puteau vedea una pe cealaltă, fiecare fiind acasă. S-au împrietenit imediat, aveau vârste apropiate, Daniela era cu un an mai mare. Le plăcea atât de mult să fie împreună, încât aproape nu se mai despărțeau. Părinții Danielei erau bucuroși că aceasta nu mai e singură la joacă, iar bunica Rodicăi era bucuroasă că are așa o prietenă dintr-o familie bună, care o acceptau cu drag în familie pe fetița rămasă fără părinți.
Au trecut ușor anii în care au fost la școală, deși erau în clase diferite, mergeau și veneau împreună, multă lume credea despre ele că sunt surori. Se simțeau tare bine  împreună, gândeau la fel despre întâmplările din viața lor. Rodica era mai interesată de ce era înafara clasei, nu era deloc ambițioasă să aibă note mari, să fie printre primii, doar în excursii, activități sportive acolo se străduia să fie cea mai bună. În schimb Daniela era preocupată să aibă cele mai bune rezultate la clasă, era conștiincioasă, participa la concursurile pe materii, obținând rezultate tot mai bune. Niciuna nu încerca să o influențeze pe cealaltă, să o schimbe ca să  vadă lucrurile la fel ca ea, ...se respectau reciproc, nici în subconștient nu doreau să de schimbe ceva la ele, era între ele prietenia ideală.
Daniela nu observa băieții din jur, nu o interesau, dar Rodica era atentă, îi cunoștea pe mulți, în pauze se amesteca printre ei, nu era complexată nici dacă era singura fată într-un grup de băieți. Nu apăruse încă unul deosebit de ceilalți, care să îi atragă atenția.
Așa a fost până în ziua în care a apărut Marian. Locuia în alt oraș și într-o vacanță școlară, a venit în vizită la niște neamuri. Era student în primul an la medicină, era frumușel, sociabil, s-a încadrat rapid  în mulțimea celor care se adunau în curtea școlii, fie să joace un joc, fie să stea ore în șir de vorbă despre orice le trecea prin minte. Așa l-a cunoscut Rodica, cea mereu prezentă printre băieți.A observat-o și el, era neobișnuit de vioaie, nu obosea deloc, plăcută fiindcă își spunea părerea doar când îi era cerută, avea mult bun simț, dar, nu a avut vreun gând special pentru ea. A fost primul secret al Rodicăi, nu i-a povestit despre Marian nimic prietenei sale, pe care o considera sora ei.
 Au mai trecut niște vremuri, prima care a terminat liceul a fost Daniela.  De o vreme își stabilise ca în viitor să încerce să devină asistent medical. I se părea că a fi medic e prea greu pentru o femeie, care dorește să aibă o familie de care să se ocupe,.... e vorba de mulți ani în facultate, apoi obținerea calificărilor, ..presiunea răspunderii e mai mare asupra medicului, ...Părinții au fost de acord, încă din clasa a 11-a a studiat multe ore zilnic, să își însușească materia  verificată în examenul de admitere.
Plină de emoții s-a prezentat la admitere, alături îi erau Rodica și părinții. S-au bucurat împreună, când au aflat rezultatul....era admisă! Toamna au început cursurile, fiind conștiincioasă nu își permitea să absenteze, se pregătea mereu pentru ca să știe cât mai mult din cea ce li se preda, dar îi plăcea mult ceea ce făcea, așa că era binedispusă, liniștită.De multe ori studia ore în șir la biblioteca facultății de medicină. Cu Rodica se vedeau mai rar, aceasta își găsise un serviciu la GALERIA de ARTĂ, îi plăcea că nu era muncă fizică, vizitatorii erau puțini, civilizați. Rodica își amintește cum căuta procedee prin care să îi convingă pe aceștia să cumpere câte o lucrare. Le spunea acestora că a avea o lucrare de artă e un lux, dar face mult bune sufletului apropierea  liberă de acesta, că astfel sprijină artistul, care își va permite să mai facă o lucrare, deci lumea va fi mai bogată. Dar era săracă multă lume și destul de rar  urma o zi în care vindea câte o lucrare.Vremea a trecut fără întâmplări deosebite.
Au ajuns, Daniela în ultimul an al studenției, iar Marian mai avea un an până termina facultatea. Rodica știa că e prețios timpul Danielei, o lăsa să studieze cât putea de mult, ca să termine cu bine, dar aștepta timpul de după, când credea ea, că vor recupera împreună toate ocaziile irosite în timpul acesta. Făcea parte dintr-un grup de tineri, se întâlneau la sfârșit de săptămână, fie în excursii de o zi, ori pur și simplu să stea împreună, să converseze despre ceea ce se întâmpla în jurul lor. Dar îi lipsea Daniela, care prin prezența ei, o făcea să devină ambițioasă, să fie remarcată în grup. ...nu avea un prieten anume, îi erau egali toți băieții, doar ascuns îl ținea mereu în minte pe Marian. Acesta venea destul de rar la întâlnirile lor, mereu singur, nu avea preferințe pentru vreo fată sau un anume fel de teme de discuții.
Dar, nu erau chiar la fel toate întâlnirile. Într-o excursie de trei zile la o cabană, Rodica s-a înscris mai târziu, a admis  că va fi singură în cameră, fiind ultima înscrisă.A fost surprinsă plăcut, când organizatorul  a întrebat-o dacă este de acord să împartă camera cu un băiat, acesta fiind deasemenea singur,că ar fi economisit amândoi niște bani, că el garantează că e om civilizat acesta, ...și astfel a urmat surpriza...cel acceptat era Marian.
Au fost plăcut surprinși amândoi, erau deja câțiva ani de când se cunoșteau, ea elevă în curtea școlii, el student în anul întâi. Acum erau doi tineri, liberi , fără vreo relație, iar Rodica , mai curajoasă, la culcare l-a chemat lângă ea, să nu fie singură, că e fricoasă.  N-a durat decât o clipă până el a cuprins-o în brațe, și au mai ieșit din cameră numai când le era foame, ori  ca să se odihnească. Nu s-au spus cuvinte de iubire, deși ea s-a abținut dându-și seama că el nu le-ar aprecia, iar pentru el a fost vorba doar de niște exerciții fizice, de stimularea unor senzații, de datoria pe care o are un bărbat de a face fericită femeia de lângă el. Excursia s-a terminat, ei nu și-au promis că se vor revedea, fiecare a rămas liber, în continuare.
La următoarea întâlnire cu Daniela, Rodica nu a amintit nimic despre întâlnirea cu Marian, cu gîndul că s-ar putea da de gol față de aceasta, chiar de s-ar strădui  să își ascundă interesul pentru acesta, dacă i-ar aminti numele. După două luni, deși știe că e ocupată, Rodica vrea, îi cere insistent Danielei să se întâlnească, E disperată, are nevoie de ajutor, e gravidă și crede că trebuie să facă repede un avort. Daniela nici nu concepe necesitatea unui avort...copilul are dreptul la viață, îl vor crește împreună, va fi bucuria lor, va fi ajutată și de părinții ei, mai sunt mame care își cresc singure copilul, asta după ce a aflat că nu poate fi ajutată de tatăl copilului. Daniela nu pune întrebări, înțelege că nu îi poate spune sau că nu vrea să spună nimic despre tatăl copilului. Ele se consideră surori, e firesc să se ajute una pe cealaltă.
Împreună, cele două prietene se duc în fața părinților Danielei, aceasta îi întreabă dacă sunt de acord să o ajute și ei pe mămică să își crească copilul. Părinții sunt alături de ele, va fi ajutată mămica și copilașul, când va apare în lume. Când se întâlnesc Daniela cu Marian,ei fiind acum prieteni apropiați acesta află că Rodica e însărcinată, că va fi ajutată de familia ei, ea fiind acum singură, fără familie. Bunica ei având nevoie de ajutor permanent, este internată într-un centru social pentru bătrâni.Nu face nicio legătură, între cele petrecute în excursie, de fapt le-a uitat de mult, nefiind deloc importante pentru el.
Daniela urmează să aibă un loc de muncă, a absolvit facultatea cu o medie mare. Marian mai are un an de studenție, greu, fiindcă urmează multe examene. Ar vrea să se poată focusa pe pregătirea lui, de aceea gândește că ar fi bine pentru el, să rezolve problema importantă pentru el, viitorul lui.Crede că e îndrăgostit de Daniela, o place total ca femeie, are o familie onorabilă, are meseria bună, urmează să o atace spre a vedea cât e de interesată ea, de viitorul ei, ce părere are despre el... Face un plan, o strategie de atac spre a obține rezultatul dorit și într-o săptămână, o convinge pe Daniela că vor avea un viitor bun împreună
Este mare surpriza celor de acasă, când cei doi își exprimă dorința de a se căsători, mama Danielei e prima care își exprimă bucuria că au luat această decizie, se alătură apoi tatăl, iar Rodica e cea mai puțin expansivă.  Urmează să meargă  împreună Daniela și Marian, la părinții lui, să le aducă la cunoștiință hotărârea lor.
Aceasta este ziua în care Rodica e în grădină, cu gândurile ei, cu amintiririle ei, fiindcă între timp , la îndemnul părinților Danielei, s-a mutat în locuința lor.
-Ce trebuie să facă ea acum? Cum e corect?...să ascundă în continuare cine e tatăl copilului ei?  Ar vrea să știe ce părere are Daniela, dar nu știe cum...Dacă se va descoperi peste o vreme adevărul, o va ierta Daniela că nu a avut curaj.?..I se pare că dacă ar spune acum că Marian e tatăl copilului ei, parcă s-ar împotrivi căsătoriei lor!  ....ce să facă?
După ore întregi de gândire, îi vine ca cea mai bună soluție, potrivită între două surori, să îi spună Danielei care e situația.  Care va fi răspunsul Danielei?