Vă mai amintiți de el? Un moldovean mucalit. Cu farmec nedezmințit. Bucureștean, mai apoi. Dat și-n patima scrisului. Promițător categoric. De la debut încă, vădit etalând un talent nu ușor de egalat. Dacă de moartea-i prematură n-ar fi fost curmat, azi am fi avut un scriitor deplin realizat. Citit, răscitit și apreciat. Până și în film, benefic, transpus. Acum un deceniu, de pildă. Într-o peliculă ce n-ar plictisi nici în momentu` de față, probabil...
 Căci are la bază o carte* plină de savoare. Pe care nu acțiunea i-o dă-n principal. Ci lexicul argotic al pușcăriașilor. Și petele de culoare la fix îmbinate cu el. Trama polițistă, numai un pretext. Pilonii fiind cei doi protagoniști. Ușchitu. Și Mitu Suveică în special. Personaje realizate pregnant. Potrivit conturate fizionomic. Alăturate comportamental doar la suprafață. Să iasă povestea precum cerea vremea. Jargonu` omului iute la șis, experiența sa infracțională, psihologia negativă, destinu-i amarnic în fond, se-mbină toate echilibrat.

Încât să țină ochii nedespărțiți până la capăt de firu` narației cumva curajoasă în timpul acela. Chiar dacă din construcția epică milițienii neobosiți nu lipsesc, evident...
 Rezumând, binele și răul se-nfruntă. Pierde al doilea, triumfă întâiu`. Happy end, of course. Ce nici nu contează, deoarece descrierile de peisaj, atmosferă sunt ăle de preț. Măiestrit picturale. Poetice îmbelșugat. Izbutite cum rar întâlnești. Pregnante nespus. Minunate zic. Adecvat îmbinându-se cu vorbele dure, bolovănoase, miștocărești ale celor doi cât autorul îi poartă-mpreună prin țară. Pe mine trimițându-mă cu gându`, firesc, la alte condeie autohtone ce au creat în acest perimetru literar, nicicum de lepădat...
 Și-ntrucât tableta pân-aici se vrea, iată și numele celui lăudat meritat: Cosma Brașoveanu. Fără doar și poate, încă regretat. Vrednic ni s-a arătat și-n chip de actor, și ca scriitor. Afirm apăsat și întemeiat, cine-i curios va descoperi c-o fac motivat...

 * Cosma Brașoveanu, Fuga, Ed. DARECO, 2001