Fotografie Iulia Maria Ciherean 2          Sfântul Gherman e celebrat la data de 12 mai a fiecărui an, fiind un sfânt ce apare rar menționat în credința populară și în calendarul creștin. Este o figură ce e importantă pentru viața rurală, întrucât acesta proteja recoltele sătenilor de apariția unor insecte nedorite și chiar viermi care atacau recoltele. Astfel, ,,în datinile populare acest sfânt era patronul animalelor și al insectelor.”  
           Sfântul Gherman mai e perceput și ca patronul ploilor, al grindinei și orânduitor al precipitațiilor. Este răspunzător de sănătatea animalelor și de belșugul holdelor. E cunoscut sub acest nume în zona Banatului și Țara Hațegului. Sărbătoarea poartă denumirea după numele Sfântului Gherman al Constantinopopului, un patriarh ce a fost fiul nobilului Iustinian.
           În satele hunedorene, acest sfânt era, de regulă, sărbătorit în data de 12 mai, însă, uneori, se luau măsuri de combatere a dăunătorilor chiar mai repede de această dată, chiar din 1 mai, de ziua Armindenului.


          De Sfântul Gherman nu era voie și nici bine să se lucreze. Bărbații nu mergeau la coasă și la câmp, femeile nu aveau voie să toarcă, să țese, să scoată gunoiul din casă. Nu erau permise nici alte munci, precum: ,,baterea părului (de gard, de claie de fân, de claie de grâu etc) în pământ, vopsitul zidului nu era acceptat.”  Nu se lucra în ziua aceasta, întrucât se spunea că nu e bine ca sfântul să fie supărat și mâhnit, căci putea să își verse furia asupra câmpurilor sătenilor și asupra culturilor acestora.
           În unele sate din județul Hunedoara (Bobâlna, Folt sau Rapolt), unele femei în vârstă nu lucrau nici în grădină în ziua aceasta, pentru că ,,<<tăt ce-i zărzăvăt s-o usca iară rădăcinile or fi mâncate de viermi>>” , după cum a susținut o informatoare din satul Folt.
          Sfântul Gherman îi pedepsea pe cei care nu îl omagiau, astfel că se zice că el trimitea turme de lupi pe pășunile oamenilor și la stânele lor. O altă pedeapsă crudă pentru cei ce nu țineau ziua sfântului era ca el să trimită furtuni și nori cu grindină peste holdele oamenilor, mai ales în satele de pe Platoul Luncanilor, din județul Hunedoara. Era o pedeapsă aspră pentru săteni, căci li se nimiceau holdele de grâu, orz, ovăz și porumb, cereale de bază pentru existența societatea rurală.
           În două sate hunedorene (Ormindea și Hărțăgani) a circulat mult timp o scurtă povestioară legată de ziua Sfântului Gherman. Se spune că un om fără Dumnezeu și frică de El, nu a ținut cont de toate datinile legate de ziua de 12 mai și a lucrat la câmp împreună cu niște ajutoare toată ziua. Mâhnit, Gherman a trimis drept ,,răsplată” pentru acel om ploi cu piatră și grindină. Seara, când oamenii s-au întors de la câmp, a venit o furtună puternică, încât a prăpădit întreaga holdă a necredinciosului, dar și a tuturor sătenilor. Toți au fost distruși, iar omul ce a greșit, în final, s-a pocăit. Astfel, de atunci, nimeni nu mai încalcă obiceiurile de a nu munci în ziua stăpânului ploilor, al grindinelor și al gâzelor.
          În prezent, foarte puțini săteni mai cunosc și păstrează aceste obiceiuri în ziua de 12 mai, în ziua Sfântului Gherman. Cei mai în vârstă rămân credincioși și fideli vechilor credințe și datini, fiind ,,conștienți că Sfântul leagă și dezleagă mulțimea de gâze, viermi, ce au rolul lor în echilibrul satului românesc dintotdeauna.”  
          

           Bibliografie
•    Lapteș, Marcel, Anotimpuri magico-religioase, Deva, Editura Corvin, 2011.