hrNostalgică

Adesea dorul mă întoarnă
La Borșa sufletului meu
Și retrăiesc dintr-o lucarnă
Trecutu-mi cu un Dumnezeu;

Aveam viața-n rostuire
De-o coconuță-ndrăgostit
Și toate-aveau în lume fire -
Probabil cum mi-era sortit;


Dar cum și cine ține seamă
De suferințele din noi?
Degeaba dorul mă mai cheamă
La Draga Borșă înapoi!...


Moment

Dacă n-ai fi egolatră
Şi frumoasa-ntre femei,
Aş da cu cuţitu-piatră
Până ar ieşi scântei;

Şi te-aş zăgrăi la minte
Pân’ la dorul cel mai dor,
De-ai uita de cele sfinte
Într-o noapte în pridvor;

Iar de-o fi şi Lună plină
Şi-un cri-cri de greier mic,
Ne vom da mână cu mână
Şi ne vom iubiun… pic!


Un fel de basm…

Demult, demult trăia o fată
Frumoasă ca o plăsmuire,
Și, în albastra ei privire,
Citeai, ca-n basm: a fost odată...

Cuvintele sunt nevoiaşe
Să o redea în amănunte!
Și-ar fi putut să se înfrunte,
Doar cu zeițele trufàșe!

Trăia la Borșa o minune -
Probabil fiica unei zee -
Era și nu era femeie,
Sau o făptură din genune?

În diminețile de vară
Cu susur o primea Vișeul...
Cu-n zâmbet învingea ea răul,
Dar și cu mintea ei sprințară!

Părea că se-nclina Pietrosul
Când ea îl saluta cu mâna,
Iar ziua-și întețea lumina
Când fete-i și-aducea prinosul...

Trăia la Borșa o fătucă
Oho!, de foarte multă vreme,
Ce-adesea vine să mă cheme,
Și mă apucă dor de ducă;

La Borșa, la Bisericuța
Din lemn lucrat cu măiestrie,
Mă întâlneam la Liturghie
Cu fata-zână, Noricuța...

Și ne iubirăm cu-nfocare
Sub ocrotirea cea Divină,
Apoi, s-a dus să nu mai vină
La Sfânta Domnului chemare...

De-atunci, adeseori mă cheamă
Prin mulții ani care trecură,
Norica, draga mea făptură
Luată vieții mele vamă.
            


Folclorică

De la Borșa la Vișeu
Și de la Vișeu în sus,
Cât o fo drumu de rău,
La mândruță tot m-am dus!

Cât a fo drumu tinos
Mie nici că mi-o păsat,
Mai fățiș, mai pe din dos,
Tot am mers la mândra-n sat!

Că era drum cu urcuș,
Ori cu bolovani și tău,
Eu, ca Frații Petreuș,
Mă duceam fără lompău!


Moment

Dacă n-ai fi egolatră
Şi frumoasa-ntre femei,
Aş da cu cuţitu-piatră
Până ar ieşi scântei;

Şi te-aş zăgrăi la minte
Pân’ la dorul cel mai dor,
De-ai uita de cele sfinte
Într-o noapte în pridvor;

Iar de-o fi şi Lună plină
Şi-un cri-cri de greier mic,
Ne vom da mână cu mână
Şi ne vom iubiun… pic!
Ploaie la Borşa…

Plouă pe Pietros întruna
Ca în vreme de potop!
Tata Noe,-o fi cu una
Şi atârnă de vreun plop;

Plouă, ne îngroapă apa,
Şi n-avem un corăbier!
Cineva ne trase clapa
La Dispecerat, în cer…

Plouă-n Borşa, Doamnă, plouă!
Trebuie să hotărâm:
Ori începem viaţă nouă,
Ori nu ne mai îndrăgim!  


La sentiment

Dragă, susură izvorul
Un refren bine știut,
Ne duce Pietrosul dorul
De când nu l-am mai trecut...

Glas din amintiri mă-ntreabă:
Ce mai faci, pe unde ești?
Cum de ai atâta treabă
De n-ai timp să mai sosești?

Ți-aș așterne azalee
Dacă-ai vrea să te înduri
Să mai vii – nu pe alee,
Ci, prin umbre de păduri!



La poale de Pietros
-uneia-


Te-aş fi ţinut pe veci drăguţă,
În ciuda multor cârcotaşi,
Cu feţe ca de îngeraşi,
Şi suflet ca de… Aghiuţă!

Te-aş fi iubit cu insistenţă,
Sfidând cutume, reguli, legi…
…Aveai de unde să alegi,
Puteai să ai vreo reticenţă…

Dar ai ales să fii sedusă
De dragoste, de dorul meu –
Regină, tu, să fii răpusă
De un romantic… nătărău!
 

Poem la Borşa…

La marginea Prelucii,
În umbră de huceag,
Ca eunucii, cucii,
Din lume se distrag;

Şi cântă singuratici
Un „cu-cu” nesfârşit,
Şi-n toate-s hieratici,
Şi au ceva de mit…

Total nesociabili,
În glăsuiri succinţi,
Ei sunt iresponsabili
Ca rude şi părinţi;

Mereu ascunşi vederii,
Mereu misterioşi,
Stăpâni ai belvederii,
Şi-ai codrilor umbroşi;

Şi tot de prin Prelucă,
Ades şi prin brădet,
Se-aude câte-o cucă –
Un cuc… analfabet!