cpCea de a noua carte de poezie, din cele aproape douăzeci, publicate de scriitorul Ion Toma Ionescu, „o mică antologie”, purtând un titlu incitant, Crucea de piatră, a apărut la începutul acestui an (2021), la Editura Art Creativ din Bucureşti.
    În scurta prefaţă pe care o face cărţii, cunoscutul şi apreciatul scriitor moldovean, Adrian Alui Gheorghe, reuşeşte să surprindă două laturi definitorii în creaţia lirică a lui I. T. Ionescu: latura sacră, care „esenţializează viaţa şi clipa”, şi latura profană, care „trăieşte dezlănţuită...”.
    Crucea de piatră este concepută în cinci părţi (inegale ca număr de poeme, fiecare purtând un titlu în limba engleză), corespunzătoare celor patru anotimpuri, cărora li se asociază o culoare sau o caracteristică (primăvara/ verde; toamna/ galben; iarna/ alb; vara este strălucitoare). Pe lângă aceste patru anotimpuri, apare un al cincilea (the fifty season), acela al sinelui, al cunoaşterii, pe scurt, al trecerii...


    „Cuvântul autorului” este reprezentat de un poem edificator, un fel de artă poetică, intitulat simplu: Să rosteşti cuvântul. Prin cuvânt, poetul aduce un imn de slavă naturii ocrotitoare, îşi mărturiseşte sentimentele faţă de semeni, îşi exprimă trăirile, atitudinile, convingerile morale. Puterea cuvântului este nemărginită. Cuvântul este realitate, este magie, dizolvă obstacolele şi mută barierele. Vorbele noastre joacă un rol esenţial în spectacolul vieţii. În funcţie de cum la folosim, vom  fi iertaţi sau condamnaţi.
    La Ion Toma Ionescu, „cuvântul e liber/ să zboare/ cât mai departe,// umbră în soare/ şi viaţă/ în moarte”.
    Prima parte a volumului, Spring is green, dedicată primăverii, cuprinde zece poeme. În pagina de carte în care poetul scrie, ninge mai tot timpul, „dar în noaptea asta/ s-a întâmplat un miracol/ firul de ceară alb din literele mele/ s-a împletit/ cu un fir de mătase roşie/ şi să se întregească minunea/ în trup mi-au încolţit ghiocei...” (În cartea în care scriu eu).
    Întâlnim aici frumoase poeme de dragoste. Toposul e unul exotic: o insulă pustie, un ţărm îndepărtat, o plajă la marginea mării. Doar el şi ea. El, „un lup singuratic/ hămesit”, dansând ritualic în jurul trupului ei, ca în jurul focului (Cum înlănţuie iedera); „singur pe faleză/ sărat” de ea, în toţi porii fiinţei sale (Traversat de cântecul tău), ori „apa/ de râu/ din care-ţi/ croiam rochii” (Ai înfrunzit). Ea, „alergând desculţă şi potrivind/ într-un puzzle cuvintele” (Cu mersul tău de prinţesă nordică); asemenea Afroditei, ieşind din spuma mării, „lunecând în ceaţa subţire” (Traversat de cântecul tău), sau „cremenea/ din soare/ de care-mi/ zdrelesc ochii...” (Ai înfrunzit).
Partea a două, Summer is bright, sporeşte tenta exotică a cărţii. Cerul de deasupra mării şi valurile sunt de un albastru copleşitor (Peisaj marin); în miezul nopţii, se aude o pasăre cântând la far, în timp ce valurile, în neliniştea lor eternă, se sparg de ţărm (Încălzire globală); o femeie dansează singură, făcându-l pe poet să exclame: „sfâşietor dansul unei femei singure” (Dans cu negresa).
Poezia lui Ion Toma Ionescu se disipează în dorinţe, aşteptări, evadare în exotic, dar şi în universul copilăriei: „ aş putea să întind mâna/ aplecat peste balustradă/ să ating marginea lunii/ şi să împing rostogolind cercul/ pe uliţă, în copilărie” (Joc cu răsăritul de lună).
În cea de a treia secvenţă a cărţii, Autumn is yellow, toamna, ca anotimp astronomic, este asociată bătrâneţii: „însinguraţi/ ne privim/ tinereţea ne-a căzut/ de pe umeri/ ca o hlamidă a umbrei” (Tinereţea ne-a căzut de pe umeri). Luna octombrie, „văduvă tânără/ descheindu-şi cerga de ploi/ a scăpat din zăgazuri...” (Octombrie).
Se vorbeşte foarte des despre trecerea ireversibilă a timpului. Eu cred că nu timpul trece, el fiind o dimensiune eternă, ci mai degrabă noi trecem prin el, călătorind pentru o perioadă, între cele două veşnicii: cea dinainte de a ne naşte şi cea de după viaţă. Despre trecere, este vorba şi în poemul Tinereţe fără bătrâneţe, pe care, pentru frumuseţea sa intrinsecă, îl voi cita în întregime: „iubind am crezut/ în veşnica/  tinereţe/ ca şi cum/ ne-am fi găsit/ paradisul promis// n-am prevăzut/ şerpuind/ între noi/ abisul/ şi l-am lipsit/ pe dumnezeu/ de nobleţe”.
Poemele din segmentul Winter is white, ca de altfel din întregul volum, sunt de o mare concizie, lăsând mai puţin loc interpretării. Ele sunt, prin excelenţă, creatoare de stare poetică, după cum mărturiseşte însuşi poetul în poemul Piftie de şorici: „am să vă uimesc/ poezia mea/ e doar o stare/ în care sufletul/ îşi găseşte un alt corp// la început curgător/ tremurând de emoţie/ când se întrupează/ precum piftia de şorici/ din ţipătul înjunghiat/ al animalului/ în ajun de Crăciun...”.
Căderea primei zăpezi este percepută ca o sărbătoare a firii, ca un joc inefabil al îngerilor: „iar s-au jucat îngerii/ toată noaptea/ s-au zbenguit/ s-au bătut cu pernele/ lor moi/ un fulg n-a rămas în cer” (Prima ninsoare).
Al cincilea anotimp, ultima parte a cărţii, este „o fractură din marele timp/ câteva secunde/ fecunde/ undeva departe/ într-un univers/ dincolo de viaţă şi moarte”...
Ion Toma Ionescu este un poet absolut original, menţinându-se în această caracteristică, încă de la începuturile scrisului său, pe care le cunosc de mai bine de cinci decenii. O notă de originalitate se desprinde şi din felul în care îşi concepe poemele volumului Crucea de piatră. Mai întâi, scrie textul cu pana înmuiată în mirul metaforei, iar apoi, la final, aşază o terţină separată, ca o concluzie, ca o morală, concentrând întregul mesaj poetic transmis anterior.
Poezia lui I. T. Ionescu are un mesaj care merge dincolo de înţelegerea obişnuită, fiindcă ea este metaforă, parabolă, în care elementele concrete sunt reinterpretate în lumina transcendentului. Ea călătoreşte în straie simbolice, uneori greu de descifrat.
Sub masca de poeta ludens, autorul este un poet grav şi, cum spune şi Adrian Alui Gheorghe în prefaţă, „...un poet greu de alăturat vreunui curent literar actual, acest lucru conferindu-i autoritatea unei voci lirice care vorbeşte în mod propriu limba poeziei de azi şi dintotdeauna”.