fmPoetul, prozatorul, eseistul şi subtilul critic literar, Ion Toma Ionescu, în plin an pandemic (2020), reuşeşte să tipărească la Editura Ecreator, din Baia-Mare, cartea „Fotografii mişcate. Poezie şi tablete”, o carte-document, în care literatura, ca artă (ilustrată prin proză memorialistică, lirică subiectivă, eseistică, evocare, portret literar, notă de lectură) se îmbină fericit cu arta fotografică.
    Să aduci în faţa cititorului personalităţi literare româneşti, trecute nu de mult timp în eternitate (Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei, Petre Anghel...), care  ţi-au descoperit harul artistic şi te-au încurajat să-l cultivi, determinându-te, cu timpul, să-ţi găseşti drumul personal; să evoci evenimente culturale la care ai participat  şi unde ai cunoscut o întreagă pleiadă de autori contemporani, alături de care ai trăit momente de înălţare spirituală; să dedici fiecăruia dintre ei o poezie adecvată momentului şi pornită, în acelaşi timp, din inima ta largă şi din prea plinul sufletului tău..., toate acestea nu sunt nişte lucruri tocmai simple şi nici la îndemâna oricui, într-o lume incertă şi egoistă, în care fiecare individ este preocupat să se pună pe sine în lumină, iar nu pe cei de lângă el.


În „Cuvântul autorului”, care deschide cartea, memorialistul depune mărturie despre zbuciumul sufletesc prin care a trecut, înainte să înceapă a aşterne în pagină gândurile legate de „fotografii mişcate”: „Literele albe, fulgi de zăpadă rebeli, s-au strâns într-un brainstorming în norul negru din capul meu. Furtuna se dezlănţuie, viscolul se înteţeşte, o ceată de îngeri coborând din cer desenează sub troienele vălurite, cristiane pe schiuri. Fugitiv, îmi zâmbesc. Sporovăind, mă înconjoară ca un aluniş tânăr, încercuind o pădure seculară împietrită.”
Cartea „Fotografii mişcate...” este alcătuită din şase capitole, fiecare purtând un titlu edificator. Alături de textele în proză, reprezentând evocarea unui eveniment, o întâmplare, un portret, vom descoperi o galerie de fotografii cu oameni de cultură, poeţi, prozatori, artişti plastici, critici literari, întâlniţi de autor la evenimente culturale la care a participat în diferite oraşe ale ţării.
Capitolul întâi, „Fotografii din cer”, cuprinde însemnări despre zece scriitori, plecaţi pe rând să-şi continue creaţia în Univers. Primul este Mihai Eminescu, urmat apoi de Nichita Stănescu şi de prietenul său, Gheorghe Tomozei. Urmează Petre Anghel, Emil Brumaru, Ciprian Chirvasiu, Marin Ioniţă, George Mihalcea, Clară Mărgineanu, Garcia Marquez, în spatele fiecăruia aflându-se o poveste de viaţă, din care autorul ne împărtăşeşte câte ceva şi nouă, cititorilor.
Partea a doua, „Fotografii cu prietenii Direcţiei 9”, ni-i înfăţişează pe scriitorii cunoscuţi de Ion Toma Ionescu la întâlnirile acestei asociaţii culturale, patronate de poetul Adrian Suciu. Alături de fotografii, vom găsi câte o poezie izvorâtă dintr-o caldă şi blândă prietenie, dedicată de autor scriitorilor- prieteni.
„Fotografii cu artişti” reprezintă a treia secţiune a cărţii, unde I.T. Ionescu ne face cunoştinţă cu câţiva artişti plastici români, alături de poeziile dedicate lor, dar  şi o poezie de suflet dedicată marelui Van Gogh.
Cea mai bogată parte a cărţii o reprezintă capitolul al patrulea, „Fotografii cu cărţi şi scriitori”, unde vom întâlni portrete literare extrem de reuşite ale unor scriitori contemporani, personaje reale, autentice, animate de dorinţa firească de a se desăvârşi prin creaţie. Fiecare dintre scriitori beneficiază de un portret descriptiv, esenţa morală fiind reprezentată de faptele păstrate în memoria afectivă a autorului şi povestite cu atâta har. Citind această parte a cărţii, îţi dai seama cât de bogat este peisajul literar contemporan şi te încearcă un sentiment de regret că nu poţi să-i cunoşti pe toţi aceia care şi-au pus condeiul în slujba frumosului artistic.
„Fotografii de familie”, ultima parte a „fotografiilor”, este una absolut specială. După cum spune şi numele secţiunii, ea este dedicată familiei scriitorului. Tabletele care însoţesc fotografiile sunt scrise cu mult suflet şi cu nostalgia anilor când personajele din fotografii erau în viaţă ( bunicul, bunica, mama, tatăl), unele tablete fiind scurte fragmente, extrase din romanul autobiografic „Guşterele”, sau din cartea „Dosarul Albaştri”.
Cele două fiice  (Cristina-Maria şi Ramona-Andreea) cu soţii lor şi cei doi nepoţi (Alexandru şi Toma) ocupă un loc special în sufletul scriitorului, fiecare beneficiind de atenţia cuvenită din partea tătălui, respectiv bunicului.
Partea a şasea a cărţii, fără a i se atribui un titlu anume, este alcătuită din şase cronici literare, note de lectură (cum vrem să le numim!), purtând semnătura unor recunoscute personalităţi ale vieţii noastre literare contemporane: Zorin Diaconescu (Bistriţa), Nicolae Dina (Alexandria), Daniel Luca (Timişoara), Daniel Marian (Deva), Cristian Gabriel Moraru (Roşiorii de Vede), care, urmând tipicul, dedică şi dumnealui o poezie („O îmbrăţişare prietenească”) prietenului I.T.I., cuvântul final aparţinând criticului şi editorului Ioan Romeo Roşiianu, născut la Roşiorii de Vede, dar trăitor de multă vreme în Maramureşul istoric, la Baia-Mare.
Cartea „Fotografii mişcate...” poartă însemnele unei lucrări moderne prin viziune, afectivitate, prin imaginile surprinse cinematografic, prin povestirea „în ramă”. Cititorul trăieşte sentimentul că se află în mijlocul evenimentelor prezentate, că este, deopotrivă, actor şi spectator, într-un spectacol contemporan, care se construieşte sub ochii lui.
Locurile şi personalităţile care sfinţesc paginile cărţii au fost păstrate o vreme în memoria afectivă a unui narator sensibil, care mai întâi le-a caligrafiat în lumină divină, iar apoi le-a aşezat, spre nemurire, în pagina tipărită.
„Fotografii mişcate. Poezie şi tablete”, sub semnătura unui scriitor cu vocaţia prieteniei, Ion Toma Ionescu, este o carte care se citeşte cu sufletul, deoarece cu sufletul a fost scrisă.