dmbRămâi cu bine!

Eu am plecat...rămâi cu bine
Nu am să te mai deranjez
Însă mi-am luat și amintirile cu tine
Mă iartă, dar am vrut să le păstrez!
De acum, doar ele mi-au rămas
Ca mărturie-n suflet peste timp
Că-n viața mea tu ai făcut popas
În al iubirii mele, anotimp.



Și ce folos că-i primăvară?

Și iarăși plouă cu tristețe
Peste liniștea din noi
Am încetat să mai fim doi
Din lipsă de tandrețe.

Și ce folos că-i primăvară
Dac-am uitat de pasiune
Iar dragostea din noi apune
Și fuge-n alte inimi să răsară?

Ni-s chipurile prea crispate
Nici nu mai știm să ne zâmbim
Iar malurile iubirii-s surpate

Și doare îngrozitor când ne privim!
Zburat-au fluturi iubirii prea departe
Să mai sperăm azi că revin?..Ne amăgim!

Timpul nostru

Ieri,
e undeva
rămas în amintiri
stând
la taifas
cu vechile trăiri.
Azi,
ne însoțește
clipă de clipă
rugându-ne
să nu trăim
nimic în pripă!
Mâine,
vrea visele de ieri
și azi
să ne împlinească
ca bucuria
în ochii noștri
să înflorească!
Zilele toate
din trecut
prezent și viitor
sunt
aripile noastre
larg deschise-n zbor.
În zborul
ce ne va duce
înapoi Acasă
într-o zi....
de Dumnezeu aleasă.