slcSclavagia fericirii

când fiara din tine
mai cere înc-o şansă
să lepede păcatul
la margini de pământ
să nu priveşti ca prostul
floarea-nveninată
pe care el - păcatul
o poartă surâzând



când dobitocul cere
mai multe de la tine
dobitoc având -
fiecare din noi
să nu te amăgeşti
şi să te laşi cu firea
c-astfel în cer rămânem
în suflet trişti şi goi

iar când robul din tine
îşi plânge iar de milă
şi cere iarăşi
iertare şi povață
să ierți - neiertând
minciuna descuiată
să uiți - neuitând
căci nu e prima data

iar poftele ce-apar
la miezurile nopții
şi plângi
ca și copilul trist
în cele ninsori
să-ți aduci aminte
că şi nefericirea
e scrisă ca s-aducă
iubirea iar din noi

iar vindecarea cere
chiar şi suferința
ca să deschidă-n noi
alte lumi, poteci
iar rugăciuni trezite
va auzi omenirea
când smerit fi-vei
pe crâmpeiele reci

şi nimbul durerii
din tine când mai curge -
să nu te laşi pradă
acestui sentiment
căci poate lăsa în tine
o frică neînfricată
ce va rămâne-n carne
să zacă-n sloi latent

chiar de e trist afară
şi plouă şi iar tună
să fii un neclintit
în drum spre visul tău
iar căderile tale
să fie punți şi ziduri
pe care le vei trece
zâmbind
zâmbind
zâmbind!




Contradicție

tu aveai darul
să mă faci cel mai fericit copil
şi cel mai nefericit îndrăgostit.

ai reuşit să trezeşti în mine
îngerii şi demonii

care mâncau la o masă
şi îşi zâmbeau cu jenă
să nu se deranjeze.


Fără dragoste

Au dorit să piară
Florile de mai,
S-au stins în vară
Vorbele din grai.

S-a uscat pământul,
Marea a secat,
Sfinții-n colb de pulberi
S-au incinerat.

A rămas ogorul,
Pragul casei lat,
Sufletul în chinuri,
Gândul însetat.

S-a pierdut în toamnă
Mireasma de flori,
A trecut o viață
Fără de fiori!


Totuși, speranță

Focul arde în mine,
El pulbere face
În jarul său lent,
Într-însul se află
Iubirea,
Ea arde solemn-indolent.

În sine găsesc o durere,
Durerea
Ce tace de-un veac,
În ea s-ascunde
Scânteia,
Scânteia ce caută leac.

Eu caut în mine speranța...
Iubirea
Poate-o găsesc?
Mai bine să moară
Durerea
Pe acest ținut omenesc!

Odată cu ea și trecutul
Să moară,
Să moară cu Ea!
Astfel încât
Omenirea
Iubirea s-o poată salva!