ZGRIBULIT ŞI PĂRĂSIT

 Chiar în faţă la hotel
Stă şi plânge un căţel.
E micuţ şi zgribulit
Şi se simte părăsit.

-Vai de mine, s-ar putea
Să mă uite mama mea?
Nu se poate, drept vă spun,
Sunt căţelul cel mai bun!

Cu vecinii nu mă bat,
Nici nu latru ne-ntrebat,
Execut ce mi se spune
Şi fac numai fapte bune!

Dragul nostru zgribulici
De trei zile stă pe-aici,
Speriat şi necăjit,
Însă mama n-a venit.

Oare a păţit ceva,
Ori o fi pe undeva
Şi vrea singură să fie,
De căţel să nu mai ştie?


BUNI PRIETENI
 
Chiar sub scara de la bloc
Un căţel îşi are loc.
De mâncare el primeşte
Chiar mai mult decât doreşte.

Iată, vine un pisic:
-Miau! Azi n-am mâncat nimic!

Nu vrei tu să-mi dai şi mie
Din ce ai în farfurie?


Căţeluşul, generos,
Îl serveşte cu un os.
-Mi-ar plăcea, că e gustos,
Dar eu n-am dinţi buni de ros!

-Nu-i nimic, îţi dau îndată
O mâncare preparată!
Dacă n-ai un adăpost,
Lângă mine îţi fac rost

Şi, aşa cum suntem, mici,
Am putea să fim amici.
Împreună, vom şti bine
Să trăim cum se cuvine!


RESPECT
 
Azorică are-un os
Plin de carne şi gustos.
Chiar stăpânul i l-a dat,
Recompensă c-a lătrat

Când Roşcata a venit
La coteţ. E fericit
Că a fost apreciat
Şi astfel recompensat,

Însă nici nu l-a gustat,
Ci, cu grijă l-a păstrat
Lui Grivei să-l dăruiască.
Temător să nu-l jignească,

Pentru c-a îmbătrânit
Şi miros nu a simţit,
Sau vreun zgomot şi dormea
Când hoţoaica răscolea

Prin poiată, l-a pândit
Până când a adormit.
Uşurel, s-a strecurat
Şi în cuşcă l-a lăsat.



UN CĂŢEL CUM ALTUL NU-I
 
Mă vedeţi, n-am prea crescut,
Dar în curte-s de temut.
Un străin dacă zăresc,
Latru tare să vestesc.

„Carieră” vreau să fac
Şi stăpânului să-i plac.
Pentru mine nu-i un chin
Detectiv ca să devin.

Tatăl meu e priceput
Poliţai, neîntrecut
De alţi câini, apreciat,
Chiar a fost şi decorat.
Un necaz, atâta am:
Nu e vorba de vreun ham,
Stau cuminte, de-s legat.
Pe motan sunt supărat!

Zilnic el în ciudă-mi face,
Niciodată nu-mi dă pace.
Când pe lângă mine vine,
Nicidecum nu se abţine,

Scuipă şi ridică-o labă.
Ce afurisită treabă!
Mult aş vrea să reuşesc
Într-o zi să-l pedepsesc!


GRIVEI

Tare mândru e Grivei,
Are patru nepoţei!
Paznic experimentat,
Câte nu i-a învăţat,
Dacă ies şi ei la joacă,
Alţi căţei să nu-i întreacă:
Dacă latră, cum? La cine?
Când, să latre, se cuvine,

Sau cu cine să se joace…!
Nepoţeilor le place
Să rămână împreună
Şi sunt plini de voie bună.

Nu ştiu cam din ce pricină
A venit azi o găină
Şi atâta i-a certat,
Până când i-a speriat!
Dar bunicul, protector,
Le-a sărit în ajutor.
Îndrăzneaţa de găină
A fugit la o vecină.