Vatra sătească

Vatra satului ramasă neschimbată
Trecerea timpului hoinar
Privirea ațintită înspre  strămoșeasca vatră
Miros de lemn învechit
Pe pridvor atîrnate vase de lut arse
Costumul tradițional sătesc prins  în cui
Pecetea suspendată deasupra uși
Sigla în  memoria ostașilor viteji
Lampa de război și  sabia tăioasă
Amintesc luptele eroice pentru vatra strămoșească.
Roua curge pe acoperișul stufos din paie
Bîrnele prinse treierate de văpaie
Iarba încolțită ascunsă pe sub prispa casei
Rătăcit trandafirul capul își scoase.

Clopotele bat prinse pe sub turla înnegrită
Biserica cu bolți mari din lemne neputrezite
Amintirile înfiripă  peste veșteda natură
Frunzele acopera pămîntul ud de brumă
Peste vatră coboară boarea de tămîie arsă
De la luminarile aprinse în vase  bisericești sfințită
Luminează strălucită pictura bizantină
Pe altarul bisericii o cruce veche din lemn veghează.


 
Premiul literar

Versurile nu sunt cuvinte
imbătate fără discernămînt
Și poeții nu sunt ca premianții,
ce vor să ajungă în vîrf,
Poeții ,
victime,
reabilitate fără merite scriitoricești
Premiul literar,
primit de ultimul analfabet declarat.
Premiul? O bucată de carton sau
o statuie mică de bronz
se mai pătează deseori
cu stropi de vin sau lichior la bețiile ce au loc,
pe la cenaclurile literare.



Plaiuri mioritice

Caii umblați  pe plaiuri
molestați cu miros de iarbă uscată
Îmbrăcați cu desișul de copaci scunzi
Soarele pălește printre crengile de brazi
Voci de căprioare cu glas răsună  învierea naturii moarte
Ecouri peste timp străbat
Cu încăierare natura o înfruntă.
Și păsările zboară păzind cuibul de pradă
Ape limpezi valurile duc pietrele în depărtări
În liniștea nopții stele pictate pe cer
Luna oftează în dimineți de vară.
Soarele iși arată chipul frustrat
Nu se lasă plecat în
amurg de seară.
 

Primăvara

Miros de primăvară
trandafirul cu petale
culege roadele
albinele de mai
dulceața.
 

 Frunze

Prin parc
Privesc cum flutură frunzele
În aer
Acoperă pămîntul
silențios
îngălbenite
 stropite cu parfum
de flori de iarnă.

 
Strigătul pădurii

Pădurea freamătă cu jind
Un strigăt disperat ,
La venirea asasinilor de lemne
Strigăt  ascuns
Curge lacrima pădurii
Peste pămîntul îndurerat.
 

Cu colindu’

Cu colindu’ cutreieram satul
Dupa trecerea sărbătorilor de iarnă,
Lăsam tradițiile și obiceiurile conservate
Într-un muzeu al datinilor.



Albastre ape

Curg albastre ape în depărtări,
Oceane scăldate cu perle
din solzi de pește.