mbrO nouă carte vine în fața cititorilor prin planul editorial la Editura eCreator din Baia Mare. Un volum de proză, cu un titlu mai degrabă poetic, „Culorile iubirii”, scris de Maria Berci.
Povestirea „Trei surori” este axată pe viața de familie dintr-un sat, mai degrabă o cronică de familie spusă dintr-o suflare, așa cum ai povesti o carte sau un film. Și totuși trece prea repede peste personaje. Mai pot spune că din narațiune lipsește tensiunea, povestea e prea simplă și nu stârnește cititorul, dar descoper că are talent de povestitor și presupun că dacă ar introduce un dialog între persoanje ar atrage mai mult atenția cititorului. Viața la țară se rezumă la relațiile interumane și peste anumite amănunte trece prea în grabă.  
Și povestirea „Amintiri dragi, Danei” pune în evidență talentul de povestitor și singura obiecție care o am este neutralitatea autoarei. Poate să fie ceva bun dacă va contura mai bine personajele și va accentua mai mult trăirile umane și momentele importante.


În același registru povestirea „Extaz, apoi agonie”, ar fi putut fi foarte reușită. Pornind de la moartea suspectă a unei femei se putea crea o foarte bună narațiune, dar urmează aceeași linie narativă simplă și nu trezește nici compasiune și nici emoții.
Povestirile oglindesc segvențe de viață și pe alocuri îmi par ca niște compuneri literare școlare. Nu intenționez să-i tai elanul, dar știu că poate trece peste aceste carențe și va înțelege că o proză în ziua de azi implică mult mai mult, trebuie să se întâmple ceva și cum reacționează personajele la neprevăzut.
Nu cunosc prea multe despre autoare și cele câteva povestiri nu sunt sufieciente pentru a-mi contura un punct de vedere mai bun, dar dacă înțeleg bine ar putea fi o carte de debut, însă cu siguranță că va conștientiza ceea ce vreau să spun și pe viitor va avea o mai mare grijă să-și depășească condiția și nu în ultimul rând, printr-o lectură serioasă își va cimenta dorința să se autodepășească.