...la Filarmonica Pitești. Căci a intrat în pâine noua stagiune. A șaisprezecea, dacă nu mă-nșel.
 Ce-a cuprins el? La început, pe Tiberiu Dragoș Oprea. Reîntors acasă, ca dirijor. Cu un program de piese simfonice de mare popularitate. Semnate de Verdi, Bizet, Borodin și alții. Apoi pretinsul ”Proconsul Simfonic”. ”Proconsul” da, simfonic ba.  Chiar dacă pe scenă erau și niște membri ai orchestrei locale. Pe care i-am văzut doar, nu și auzit. Sonorizarea dovedindu-se clar deficitară. Clapa, tobele și basul trupei popiste acoperind tot. Nici măcar Bodo n-a avut parte de un sunet corespunzător. Așa că trecem la Tiberiu Soare și Sorin Rotaru. Percuționist bucureștean, acesta din urmă.

A optat pentru o lucrare de marimbă, purtând semnătura brazilianului Rosauro. Septuagenar în finalu` ăstui octombrie, în mâini si azi, atractiv, cu baghetele. La rându-i, Tibi a mai demonstrat o dată că-i un vrednic șef de orchestră. A ales ultrainspirat suita secundă din baletul ”Romeo și Julieta”, de Prokofiev. Pătrunzându-ne adânc în inimi cu ea. Smulgându-ne ropote de aplauz meritate cert. De lăudat, reinvitat neapărat..
 A urmat Alexandru Tomescu, violonist pregnant și tehnic din plin. I-a fost echipier, la pupitru, Constantin Adrian Grigore. După, ”Harmonia Mundi”. Un recital interesant de vioară și pian. Susținut de Diana Jipa și Ștefan Doniga. Apoi, iarăși un concert. Cu Ladislau Csendes, profu` din Conservator (”Toamna” vivaldiană, apreciabilă în a sa interpretare) și Mădălin Sandu. Studentu-i cândva, în prezent concert-maistru aici, la Pitești. A condus un alt cadru didactic din instituția menționată mai sus, Alexandru Ganea (vrednic ieșindu-i ”Eroica” beethoveniană). Și el, unu` de-ai casei de atâția ani. Luna încheindu-se c-o seară de jazz. Pianistu` originar din urbe, Petrică Andrei fiind și de astă dată potrivit cu band-ul argeșean de profil. Cântare cu ritm și culoare sonoră. Mai explozivă desigur de s-ar fi alăturat pe scenă Sebastian Burneci, Cătălin Milea (amândoi, suflători versați în domeniu). Sau Costinel Mirea. Om de bază-n trupa mare, cândva, dar, îndeosebi, un violonist exploziv în jazz. Îndepărtat abuziv de cineva orgolios și nerealist. Atât, deocamdată. Nu peste multă vreme va fi trecut în revistă și Brumărelul în curs, cu noutățile sale. S-auzim de bine!