Într-un carusel de culori vii arămiu și auriu, Peter se plimba prin parc, cu o apăsare pe suflet. Învăluindu-l, adierea vântului de toamnă purta aromă de cerneală, de pergament, și de iubire de mult pierdută. Știa că era ea - Aria.
Aria locuia în altă parte a țării, privea aceiași copaci ai toamnei, cu degetele deasupra tastaturii. Bărbatul din visele ei, Peter, era real, deși nu-l întâlnise niciodată în această viață. Se iubiseră în nenumărate vieți trecute, dar soarta părea că face glume deplasate cu ei. În această viață, amândoi erau legați de alte vieți, aveau alte angajamente.
Într-o seară, Peter a scris: ,,Am visat o vale cufundată în amurg, două suflete pierdute, căutându-se unul pe altul într-un labirint fără sfârșit. Eram noi, Aria?”
Degetele Ariei dansau pe tastatură răspunzând. ,,Mereu pierdute, dar niciodată separate. Același vis mă bântuie și pe mine, iubirea mea. În fiecare viață, sufletele noastre găsesc modalitatea de a-și vorbi în șoaptă, de a le fi dor unul de celălalt.”

Scrisorile lor, niciodată trimise, întotdeauna se găseau una pe cealaltă, ghidate de o forță cosmică inexplicabilă. Au scris despre vise împărtășite, despre iubire mărturisită, dar niciodată trăită. În vise, se aflau în orașe antice, sub arcade de flori de cireș sau printre piramidele egiptene, degetele lor aproape atingându-se, dar mereu exista o distanță.
În tumultul acestor dialoguri eterice, realitatea cântarea greu. Partenerul Ariei, Sam, blând și înțelegător, a observat distanțarea ei. ,,Mintea ta pare pierdută în altă lume”, a remarcat el într-o seară.
Ariei i-au dat lacrimile. ,,Există o iubire, care transcende viețile. O simt în fiecare zi, Sam. Dar te iubesc și pe tine, în această viață, și este dureros.”
Peter se confrunta cu o tulburare similară cu soția sa, Camila. ,,Pari a fi aici, dar nu ești, de fapt", spunea ea. Intuiția Camilei era profundă. Într-o seară, a găsit una dintre scrisorile lui Peter, adresată Ariei. Citind, a șoptit: ,,Este ea, nu-i așa? Femeia din visele tale.”
Peter a confirmat, cu voce gâtuită de emoție. ,,Dar să știi, Camila, angajamentul meu față de tine, în această viață, este de neclintit.”
Aria și Peter, deși prinși în romantica lor metafizică, își prețuiau relațiile actuale. Au decis, prin scrierile lor, să se întâlnească doar ca prieteni.
Într-o zi s-au întâlnit într-un parc cu frunze aurii. Lumea s-a oprit în loc. La fel şi timpul. Aria a spus: ,,Trebuie să onorăm amintirile din viețile noastre trecute, dar și angajamentele din această viață.”
Peter a aprobat-o: ,,Să ne fie iubirea un far călăuzitor, nu o povară. Să o canalizăm în scrierile noastre, imortalizând legătura noastră pentru posteritate.”
În timp, au scris împreună o carte. Cititorii au numit-o cea mai emoționantă poveste de dragoste. Succesul cărții le-a permis să înființeze o fundație pentru a promova literatura și arta, încurajând iubirea în cele mai nebănuite ipostaze.
Anii au trecut. Partenerii lor, Sam și Camila, înțelegând profunzimea legăturii lor, au devenit prieteni apropiați. Cei patru petreceau adesea toamnele împreună, sub cerul auriu, împărtășind povești, vise și râsete.
În anii lor de apus, Aria a scris ultima ei scrisoare cu mesajul: ,,În următoarea noastră viață, iubirea mea, să ne fie căile libere, iubirea neîmpovărată.”
Peter a răspuns: ,,Până atunci, să prețuim capitolele pe care le-am scris, în vis și în realitate.”
Iubirea lor, transcendentă, a rămas o enigmă, șoptită de vântul toamnei. Și deși legați de alte persoane, au găsit fericirea în ceea ce au lăsat în urma lor - o iubire imortalizată în cuvinte și fapte, care se întinde pe mai multe vieți.


Prin flăcări gemene, destin se-nnoadă,
în inimi aprinse, iubirea se revarsă.
Oricând ne-am pierde, drumul e dovadă,
a legăturii vechi, dintr-un alt timp întoarsă.
Ca două flăcări ce dansează-n noapte,
împreună ard, dar nu se sting vreodată.
Ele-și știu calea, prin ale toamnei șoapte,
suflete-îngemănate, iubire neîncetată.



Într-o lume ce pare pierdută,
unde timpul și spațiul se sfarmă,
am găsit-o pe aleea tăcută,
vocea iubirii nicicând să n-adoarmă.
Prin stele și nebuloase străbatem,
mâini unite, priviri ce se-nalță,
în această realitate răzbatem,
iubire împlinită, fără de distanță.
Cu fiece vibrație, ecou de sentiment,
în acest univers, totu-i conexiune,
dincolo de real, în vis, în element,
iubirea noastră-i vie în altă dimensiune.