SENTIMENTE ÎNTOARSE!

Tare aș vrea să
Obosești să urăști
Să fie liniște și suflete frumos
Să iubești!

Cu cât mai profund atașament e,
să rănești când ai prețul corect
al egoului menuet
e deseori imposibil!

Aș renunța...dar fără condiții
copilărești, deastea!
Să vrei ceva,trebuie să meriți
și nu prin rău vei câștiga!

CU ȚARA LA ȚARĂ!

Frămânți
Și îți fărâmi
Sufletul la bani mărunți
Cerând minunilor Dumnezeiești,
Degetele să ți devină întrupare
A raiul pe pământ!

Și-s rugi
De fiecare dată
Iar sufletului le deschid porți
Cuvânt din strămoși, pentru pace rostit!

Copii bine
Să ții știi, cu hrana ce le-o dai
căci nimic pe lume nu e ca,
o mamă grijulie, Tară, să ai!

Cu munți, ape câmpii…
chiar și deșert pământ trudit va fi,
pus osul să adune în el
o lume de lut, ca un inel pe degetul ce frământă!


        ADEVĂR FĂRĂ GRAI

Fața parcă-ți doarme, cu pleoapele peste lumină
pe vecie trase
doar mâinile strânse pe piept
apasă rana glonțului ce intrase în inimă.

Te plânge o mamă să mai rămâi,
Dar stelele să cobori nu te lasă
 Lacrima din ochiul tulbure,
Durerea disperată să-i mângâi!

Nu e o singură plecare,
Zilnic mame plâng veghind la căpătâi
Numai sicriul adumbrit cu amintirea
Celui ce i-a fost copil!


BUNĂ ÎNVĂȚĂTURĂ!

Dacă ți s-a greșit, e o bună învățătură
Să nu te răzbuni, mai bine fii bun
Decât la rându-ți devenind necinstit,
Mai rău cu rău vei fi pedepsit!

Ce‐ți mai aduce să urăști un om,
Pentru strămoșul său cu gând abject?
Să întorci în noroi și sărăcie
Ceea ce ani ai muncit să ridici corect?

Cu omul ce trudeste, grâu să samene
În sterp pământ, ce ai?
De ce în loc de unelte să facă pâine,
Mâzgă de grandoare ai?

Eu știu,că libertatea ar aduce hrană
 Nu rană…
Iar înțelegerea-ntre state,
Ar face EUROPA model
pentru planeta MAMĂ!

Nici un timp nu e destul
 Să nu mai milităm pentru pace
 Că oricum destui sunt, cărora Războiul să-l provoace le place!

Să ucidă un alt om, bine nu e vină
Că pornit e pe pământ dintotdeauna
Întunericul suflete să cuprindă ,
În ambigue dorințe de mărire!

E strigătoar la cer absurdul celor
Care de prea mult, li se urăște cu binele
De parcă pământul e făcut hain,
Să primească atâta jertfă,sub neagra mantauă-i din senin.

Nu cere El ce ne dă ...E Sfântă Viața!
De la naștere ne-o apărăm
Și ne iubim, cât o avem
Lu(PT)ăm, dar e dar fiecare respirație!