nelinistea„Neliniștea metafizică de care mă simt cuprins în anumite momente ale creației pornește din acea aprinsă dorință de faptă izvorâtă dintr-un prinos de energie creatoare, fructificat în aceste reminiscențe și însemnări critice din numeroasele mele cronici publicate în revista eCreator, dar nu numai, cronici la adresa noilor apariții – majoritatea la Editura eCreator din Baia Mare – cronici pline de corectitudine, pondere și relații edificatoare asupra fiecărei cărți examinate, cel puțin așa cred, acum când mă aflu la a treia carte de critică literară, cronici din care lipsesc cu desăvârșire observațiile ascuțite sau lipsite de bun simț.”, mărturisește Valentin Lupea în a sa „Introducere în carte” a volumului „Neliniștea metafizică (Reminiscențe și însemnări critice)” - Colecția Critica, Editura eCreator  – invitând pe această cale pe fiecare cititor întru descoperirea scrierilor mai multor autori, toate trecute prin sita propriei ființe, dar și prin lumea din ochii sufletului său.
Mereu pregătit pentru a descoperi ceva, profesorul Valentin Lupea, îndrumător de suflete, acum și în calitate de cronicar, își concepe materialele cu minuțiozitate, respectând obiectiv scriitura la care face referire, după cum mărturisește și în acele cuvinte așezate la începutul cărții, deschizând astfel poarta unei lumi noi în care e invitat să intre nu doar autorul cărții recenzate, ci și cititorul dornic de lectură de calitate.


După deschiderea porții urmează o ușă pe care a scris ideile sale privitoare la „a fi critic”, un lucru demn de a fi o carte de vizită reală.
Dacă „a iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi” (O. Paler), mie îmi place să cred (parafrazând) că „a fi critic” înseamnă a lumina în așa fel încât lumina să iasă din cotloane și să fie călăuză oricui...
Volumul este alcătuit în ordinea în care au fost scrise cronicile la care se face referire, începând cu un „Festina lente sau grăbește-te încet” (cronică a volumului Eugeniei Coman, „Ancora sufletului”), urmându-i cronica volumului „Neodihna gândului” a autorului Gheorghe Pop, „Și totuși zero virgulă puțin înseamnă mai mult decât nimic” (Adrian George Itoafă, „Zero virgulă puțin”), iar un „Precursor științific – Frânturi de dincolo de timp”, Oana Ileana Noorani) stă alături de niște „Triolete” (Nicolae Crepcia), cărți desre care s-a scris cu pasiune și dăruire de dascăl și de călăuzitor de drum.
O foarte importantă parte a volumului îi este dedicată (pe bună dreptate) celui care a făcut posibilă apariția acestor volume, neobositul călător dinspre suflet înspre suflete, Ioan Romeo Roșiianu, ale cărei volume (parte dintre ele) au fost luate și căutate cu multă grijă sufletească de către Valentin Lupea.
Primul volum recenzat al poetului Ioan Romeo Roșiianu este „Scrisori de dragoste expediată (Letters of Delivered Love)” despre care afirmă: „Cartea de față, ne dăm seama cu ușurință de lucrul acesta, rotunjește un profil de poet ale cărui ape lirice și-au aflat de mult timp matca lor impunătoare, printr-un curs de-a dreptul maiestuos și egal în același timp.”, acestuia urmându-i un „Dialog liric în cetatea îngerilor cu Ioan Romeo Roșiianu și Albina Idrizi”, recenzie la cartea „În cetatea îngerilor”, între aceste două cronici interpunând-o pe cea a lui Grigoraș Ciocan (la cartea „Bancuri mai hazlii”).
Ochiului său critic nu i-a scăpat nici cartea de cronici literare „eCreatorii lui Romeo”, a autorului Ică Sălișteanu, urmată de recenzia cărții „Clopotele care bat la poarta uitării” (Grigoraș Ciocan), acesteia succedându-i cea a volumului de cronici literare „Litere din Maramureș” a criticului Ioan Romeo Roșiianu.
Nici „Scrisori despre demoni și sfinți” nu a fost lăsat la o parte, cum nici „Trilogia punților lui Ioan Romeo Roșiianu (vremuri, ani și pagini)” nu a trecut neobservată, din contră, cele trei cărți de cronici literare au fost minuțios discutate.
Urmează cărțile autoarelor: Carmen Aneta Isac și Carmen Mihaela Coca (Gimnastica ritmică în școală), Ica Gaftone, Cornelia Costin, trecând „Printre vârste și ani” (volumul lui Bogdan Nicolae Groza), ajuns „În goana după infinit, alături de Petronela Apopei”, un volum de critică literară („În căutarea infinitului eCreator”) despre care afirmă: „Modul în care Petronela Apopei examinează prin disecare, departajare și generalizare metamorfozele artei celor aproximativ 50 de cărți și autori ai epocii noastre, tipărite / tipăriți la aceeași editură, Editura eCreator din Baia Mare, constituie un exemplu concludent de judecare critico-estetică deschisă a unor înnoiri profunde pe tărâmul creației literare.”
Nu sunt omiși nici autorii: Cornel D. Lar, Elena Borcuti, Iulia Maria Ciherean, Marieta Coman, Loreta Toader (două volume), Adriana Crăciun, Florin Dragomir, Carmen Liliana Stoica, Marin Beșcucă, Ana Vecerdea Ardelean, Voichița Elena Toma, Ioan Nicolae Popescu, cu volume de versuri, proză sau cronică de întâmpinare.
Demne de menționat sunt și „Elegii de pe strada mea” („Elegiile domnului Florin Dochia, cele 254 de elegii cuprinse-ntre coperțile cărții dânsului”), dar și „O trilogie antologică de excepție”, antologia „Iarna din suflet”, volumul închizându-se ca într-un cerc cu cea mai recentă carte de poezie a poetului Ioan Romeo Roșiianu, „Litanii despre sufletul gol”, despre care spune că „apare aici în postura unui poet al unor atitudini lirice ieșite din comun, atitudini ce ne poartă până în pragul abisurilor infernal de dureroase.”
Fiecare cronică este alcătuită diferit, fără clișee, ceea ce denotă un profesionist al condeiului, iar fiecare beneficiază de o atenție și de un suflet aparte, autorul fiind și subiectiv (atât cât trebuie) în ceea ce privește întocmirea scrierilor sale.
Critic, poet, prozator... dacă nu e suflet... nimic nu e, așa ca în Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”.
Chiar dacă nu toate volumele sunt apărute la Editura eCreator, Valentin Lupea se apleacă asupra fiecăruia, așa cum știe un profesor bun să empatizeze cu fiecare elev dintr-un colectiv pe care îl educă, îl îndrumă, îl învață.
O carte de cronici, dar mai ales de învățătură oferă și de această dată profesorul și omul Valentin Lupea, încercând să ofere și de această dată din lumina sa, evident în manieră specifică, uzitând de toate mijloacele de documentare minuțioasă, dar și pe vasta sa cultură și experiență de viață.
Pășește în Lumină, cititorule!