Dintr-un pumn de perle

Țineam un pumn de perle
strâns în mâna stângă,
când ai încetat să mă mai asculți
și te-ai adăpostit la umbra stâncii
privind norii ce îți prevesteau mereu ploaia.
Îți era frică de furtună dar nu recunoșteai.

Am deschis palmele și am primit ploaia
ca pe o binefacere dumnezeiască,
iar din perle au înflorit cuvinte
ca o oază de speranță pentru cei singuri.
Le-am răsădit în sufletul ca o poiană
să nu se piardă când iarna va coborî în mine.

Dincolo de furtuni sunt primăveri
cu muguri de sălcii și talismane răsucite
din fire alb roșii de pace și iubire.
Acum nu tem nici tunetul ca un ecou,
nici stihiile trecătoare ale celui de lângă mine.
Dintr-un pumn de perle a răsărit lumină.

*

Dar din dar se face rai

Uneori te regăsești în cuvinte,
alteori cuvintele
nu ți se potrivesc și alegi
ca-ntr-un puzzle din alfabet.
Iar joaca prin cuvinte
e un fior nescris,
când bântuie prezentul
și clopote răsună.
Îți voi scrie de mână
vreo două cuvinte
pentru a nu uita albastrul
ce sălășluiește în mine
când nu voi mai conta.
Va fi o noapte lungă.

*

Treci peste ziduri

Nebuniile sunt ca niște ziduri
peste care să treci.

Din când în când încetezi
să cauți o poartă.

Apoi găsești o viță de vie, o liană,
te cațări și treci peste zid.

Și dacă n-o găsești, o răsuceşti
ca pe o frânghie, făcând din ea scară.

Treci peste ziduri,
mai greu este când acestea sunt oameni reci.

*

Din aceste răni provocate

În curățirea veșnică de catharsisul purificării
liber de sufletul irațional spectator al tragediilor.

Conflictele persistente din anxietate se vindecă,
numai sângele venelor nu este vinovat.

Pitagora și Platon două ființe îndrăgostite de emoții
recompun fericirea în înțelegerile lui Aristotel.

Faptele sângeroase și delicioase
hrănesc împreună mila și teroarea.

Furând iubirea bolnavă din mistica vieții
prin ritualul gărgăriței.

*

Gânduri împrăștiate

Eram aproape de un loc
plin de sacralitate
și în contrast foarte aproape
era muzica şi poezia,
luminată de un soare care
s-a aşezat pe frunte
ca un înger care sărută răni,
iar trandafirii fără spini adunaţi
pentru celelalte femei
care au dispărut
în căsuța nopții nesfârșite.

Anomalii meteorologice
găuri în stratul de ozon
ale pistelor chimice,
a gazelor de evacuare,
a incineratoarelor,
a mâinilor care ucid
și multă tămâie
în cimitire.

Pe drum ațipesc.
De multe ori nu știu unde merg.
Chiar simt nevoia de aer curat
și nu din aerul care arde respirația.
Nimeni nu scapă
din cuptorul de iulie.