Volumul de poezii scris de poeta și prozatoarea Liliana Gabroveanu, ”Amalgam emoțional” a apărut la editura ECREATOR Baia Mare în anul 2024 și face parte din Colecția POESIS. Acest volum este împărțit în trei capitole: ”Gânduri printre rânduri”, ”Versuri populare Pamflete, Parodii, Fabule” și ”Din natură” și conține 68 de poeme, așezate în paginile acestei cărți într-o ordine preferențială, în funcție de trăirile interioare ale autoarei.
Însuși titlul volumului sugerează faptul că fundația emoțională din care se nasc cuvintele autoarei, pornesc din inima și sufletul său, în speranța că în acest mod se va descătușa de neliniștile metafizice pe care le-a experimentat de-a lungul vieții sale aflate într-un amalgam al emoțiilor constructive, emoții izvorâte din experiențele vieții.
Prin definiție, un amalgam este definit ca un amestec( sau un amestec de diferite elemente sau substanțe). Într-un context literar, poate descrie o combinație de caracteristici, idei, trăiri interioare și sentimente. Din sentimente se nasc emoțiile poetei, din contemplațiile propriului suflet. Coroborate cu eul liric care o însoțește pas cu pas, Liliana Gabroveanu nu face altceva decât să creioneze toate acele izbucniri lăuntrice care sălășluiesc în fiecare celulă a ființei, redând prin versurile sale creative, impactul emoțiilor asupra oamenilor.
Poeziile din cuprinsul acestui volum, introduc cititorul în imaginarul poetic al autoarei, stabilind încă de la începutul cărții, atingerea emoțiilor poetei Liliana Gabroveanu, concretizate prin frământările lumești parcurse de aceasta.
Cartea începe cu mărturisirea poetei în ce privește transmiterea unui mesaj sincer cititorilor cu ajutorul cuvintelor regăsite în poemul ”Vers terapeutic”.
”Vine o vreme, mai către apus, / când toți am adunat multe de spus. / Grăim despre emoții cu glas tare,
dialogăm cu noi, nu vrem vreo ascultare. / Dispară judecăți, nu vrem nici părtinire, / doar pace, liniște și împlinire. / Am ambalat mesaj în poezie. / Un joc pe-a monitorului hârtie”.
Ultimul poem prezentat ” îl reprezintă ”Epilog psihoterapie”, în care poezia este creionată ca fiind forța purificatoare a sufletului, un adevărat balsam terapeutic care o ajută să depășească stările de tristețe și nostalgie.
”Ce scriu e mult spus poezie. / E-un fel de psihoterapie. / Versurile evadând din mine,
Un joc pe-a monitorului hârtie”.
Dacă ar fi să facem o paralelă între poemul de început și cel de sfârșit prezentate în acest volum, nu putem să nu remarcăm repetiția ultimului vers prezent în ambele poezii (”Un joc pe-a monitorului hârtie”), vers prin care poeta dorește să sublinieze că pentru ea, mesajele transmise sunt ambalate în poeziile care pornesc către inimile cititorilor din adâncul ființei sale, fără opreliști, fără cenzură, asemenea unui joc care oferă plăcere și satisfacție.
În capitolul: ”Gânduri printre rânduri”, Liliana Gabroveanu demonstrează că este o poetă completă și complexă, care încearcă să pătrundă fără dificultate în sufletele cititorilor săi, folosindu-se de arma prețioasă a cuvântului. Cu lejeritatea nativă a ființei care rezonează la trăirile interioare ale altor oameni din jurul său, poeta fascinează prin forța creatoare, prin neobosita căutare de descoperire a eului interior. Ea își creionează seva versurilor în adâncul sufletului și le scoate la lumină prin poemele sale.
Titlul acestui capitol țâșnește asemenea unui vulcan în inimile noastre, stârnind interesul pentru o lectură profundă și obiectivă, iar poeta nu uită să explice esența titlului ales. O demonstrează prin adăugarea poemului ”Gânduri printre rânduri”, oferind explicațiile necesare privitoare la experiențele omului din momentul sosirii pe acest pământ când ”ceasul pornește” și până-n momentul morții, când plecăm cu ”îngerul de mână”.
”Viața se consumă” în opinia poetei în momentul în care ” mecanismul se oprește”(e vorba despre inimă), iar omul este nevoit să treacă spiritual într-o altă existență, departe de cei dragi. Punctul culminant, îl constituie derularea prin ochii minții, a tuturor experiențelor pământești, alături de iubirile care ne-au marcat existența de-a lungul vieții, iar ultima clipă ”derulează iubirea de poveste”.
În această secțiune(capitol) o temă predominantă o constituie iubirea, acel sentiment care produce în interiorul fiecărei persoane îndrăgostite fiorii emoțiilor nestăvilite. Nelipsită este și evocarea dragostei pentru Dumnezeu și Fecioara Maria( Maica Născătoare) iar Liliana Gabroveanu nu se ferește să închine rugăciunile sale prin versuri meșteșugite oferind cititorilor o perspectivă duhovnicească de smerenie și curățire sufletească. Prin poeziile ”Singurătate”, ”Cugetare” poeta reiterează nevoia omului de a se reuni cu Dumnezeu, ea se simte absorbită de neant, de griji, de dorințe și speranțe, în această lume în care fiecare individ este unic, dar care-și duce aceeași viață alertă, ajungând în cele din urmă să se îndepărteze de ființele care contează pentru ei, rămânând singuri.
Singurătatea face parte din noi, din viața noastră. Definită ca un abur care apare și dispare, vom ști să o dispersăm când vom simți că ne sufocă. Singurătatea este strigătul disperat al poetei, care, în anumite momente ale vieții, a preferat izolarea, pentru a-și reculege și clarifica gândurile, alegând să regăsească trăirile interioare pierdute, prin crearea unor punți care țin de existența noastră. Omul singur, se simte neiubit, se simte marginalizat, dar în același timp, aproape de Creatorul care l-a conceput.
Concluzia poetei este că ”Singurătatea este cetate. / de-ascuns propria identitate” și ”Doar rugăciunea ce ne mai salvează,
credința că binele înnobilează / și Dumnezeu din Cer că ne veghează”.
”Epitaf sentimental” este o sentință morală închinată unei iubiri pierdute. Încercarea de a reînvia iubirea se pierde în explicații și ”se-ntunecă și versul de la atâta ceață. / Rima s-a rătăcit, nu mai înduioșează. / Cuvinte zvarlite de-a valma pe fereastră, / e-o lupta vers la vers, nu mai contează”. Poetă cu o imensă capacitate meditativă și cu un ascuțit simț de a detalia fiorul iubirii și tot ce se naște din acest sentiment, Liliana Graboveanu declară, că toate aceste trăiri interioare sunt descoperite de poeți cu ajutorul muzelor.
Autoarea are regrete, rătăciri, iubire față de natură, propriul zbor al gândurilor și emoțiilor, amintiri, fantezii, rătăciri ale eului liric, toate acestea fiind însoțite de propriul destin pe care-l urmează pe fiecare treaptă a vieții, considerându-l însă ca ”fiind o întâmplare”. Regăsim aceste caracteristici firești și emoționante în poeziile: ”Regret”, ”Rătăcire”, ”Zbor”, ”Iubire de arbori”, ”Amintire”, ”Destin”, ”Fantezie”, etc.
Iubirea este sentimentul nobil care adaugă viață omului. Poeta aduce prin versurile încărcate de iubire omagiul său dedicat îndrăgostiților, țării în care s-a născut și poeților care au reușit de-a lungul timpului să descrețească frunțile semenilor prin dăruirea frumosului lăuntric cu ajutorul poemelor scoase la lumină prin intermediul cuvintelor.
”Versuri populare- Pamflete, Parodii, Fabule” este titlul celei de a doua secțiuni care face parte din acest volum. Versurile populare, parodiile și fabulele exprimă nevoia de creativitate a oamenilor într-un anumit moment și multe dintre ele își au rădăcinile în zicalele și proverbele strămoșești, deci pot fi considerate ca fiind producții folclorice autohtone.
Fabulele prezentate au un conținut alegoric în care cioara, nuca, narcisistul, etc, sunt satirizate subtil, cu scopul de a le îndrepta deprinderile.
Personajele sunt alese din mediul popular și sunt creionate cu măiestrie de autoarea cărții, lăsând loc propriilor interpretări ale cititorilor din care se pot desprinde lecții valoroase în ce privește moralitatea și conduita oamenilor, bunul simt și respectul sau loialitatea față de alte persoane.
Liliana Gabroveanu consideră că tehnologia informatică devine din ce în ce mai amenințătoare, deoarece oamenii își pierd identitatea atunci când preferă să nu fie sinceri în expunerea propriei persoane. Din spatele tastaturii și a unui chip împrumutat din reclame apar poeți netalentați care obțin aprecieri nemeritate de la oameni la fel de nesinceri. Acest aspect intervine ca o formă de îngrijorare pentru toți cei care își doresc ca prin sinceritatea lor să se dezică de minciuni, lingușeli și manipulare.
”Fabulă din crâng” este o fabulă cu iz de pamflet, menită să trezească la realitate conștiința devoratorului a tot ce conține artă ce urmărește din umbră înlăturarea adevăraților artiști mânuitori de frumos. ”Este lupul literat” care își dorește cu ardoare îndepărtarea tuturor ”viețuitoarelor vorbitoare”, ”dar mai cu seamă din cele creatoare”. Cu toată frica pe care acest animal feroce o propagă animalelor din jur, capra este cea care-i va veni de hac, iar povestea se repetă la fel ca și în ”Capra cu trei iezi” scrisă de regretatul Ion Creangă. Deducem că proverbul: ”buturuga mică răstoarnă carul mare” se potrivește mănușă.
Al treilea capitol , ”Din natură” aduce în prim plan frumusețea naturii care explodează diferit în fiecare din cele patru anotimpuri, asemenea omului care se metamorfozează de-a lungul existenței sale. Poeta Liliana Gabroveanu readuce în prim plan scene din natura înconjurătoare și Celestul dăruit prin: soare, lună, stele, ploaie, pământ, Rai, Dumnezeu, Înger, etc.
Prin exemplificarea celor patru anotimpuri, poeta aduce în prim plan emoțiile pe care acestea le declanșează în sufletul său. Legătura pământ-om este sfântă și este reiterată ca o invitație la renaștere, la iubire și meditație ancestrală.
O altă legătură trainică poeta o împărtășește cu animalele, iar dintre acestea, preferata sa este pisica, o ”pufușenie” care i-a înseninat viața. Pe de altă parte și păsările ocupă un loc important în poemele sale.
Pasărea reprezintă simbolul desprinderii de sol, pentru a descoperi necuprinsul cerului, o legătură milenară a Omului dintre El și Dumnezeu, imperceptibilă din punct de vedere fizic, dar adânc implementată în imaginația omului care-și dorește cu ardoare, eliberarea de propriile sentimente care-i macină mintea, de depășirea condiției umane, de îndeplinirea unor visuri imposibile.
Întâlnim în poemele Lilianei Gabroveanu, o multitudine de epitete, hiperbole și comparații, alături de descrieri vizuale pline de formă și substanță, transformate în versuri care ne încântă simțurile interioare.
Astfel, autoarea acestui volum invită anotimpurile, soarta, iubirea și natura să o smulgă din letargie, încercând o nesupunere în fața destinului, răzvrătindu-se prin toate celulele corpului cuprins de dorul unui nou început. Ea alege astfel, să se legitimeze în fața cititorilor, ca fiind o poetă care trăiește și simte pe versuri de iubire, determinând-o să parcurgă o studiere profundă a necunoscutului din oameni. Renașterea este omniprezentă în poemul: ” Primăvara se ține de glume”.
Liliana Gabroveanu invocă des în poeziile sale ”frunza” și salcia.
Frunza bătută de vânt, de furtuni, este asemenea destinului unui om. Ea poate să cadă la tinerețe, maturitate, sau poate rămâne fermă până la bătrânețe și acest fenomen este reliefat în poeziile: ”Toamna”, ”Furtună de vară”, etc.
Salcia, asociată cu elementele de visare, iubire, jale, dar și de dragoste nefericită, este interpretată în credința populară ca un simbol al renașterii la viață, odată cu sosirea primăverii. Salcia este întâlnită și în Vechiul Testament, ca un simbol al neputinței.
Un labirint de gânduri, trăiri și sentimente însoțește acest volum, ca într-un puzzle, în care jucătorul izbutește să construiască cu ajutorul pieselor împrăștiate, întregul! Fiecare poem are semnificația lui aparte, reușind să ne conducă în interiorul emoției poetei, odată cu escaladarea tuturor trăirilor sale. Versurile sale sunt încărcate de o notă veselă care ușurează lectura și surprinde plăcut cititorul.
Cu abilitatea și percepția detaliată asupra lumii, caracteristică unei poete profunde, ea reușește să se desprindă din automatismele și lucrurile mărunte inevitabile, încercând să cuprindă infinitul vieții în inima sa, fără a avea pretenții, ci doar zburând dincolo de El. Așa cum fluturii au nevoie de căldura soarelui pentru a se dezvolta și a căpăta culori strălucitoare, la fel și Liliana Gabroveanu simte nevoia să-și dezvăluie prin scris gândurile și emoțiile care-o apasă.
Felicitări pentru emoțiile transmise!