La Pitești. Pe scena filarmonicii loco. Într-un concert entuziast. Entuziasmant deopotrivă. Căci s-a cântat cu mult drag și tare dor. Din belșug și cu strașnic impact. Cei cinci actuali componenți ai trupei dovedind și ei calități muzicale adevărate, puternice și fructuoase. Motiv întrutot îndreptățit ca publicul argeșean să-i primească cu bucurie și vădită dragoste pe cei rămași a duce azi mai departe ștafeta legendarei formații autohtone sexagenare. Adică de la înființare până anul acesta când Nicu Covaci fu răpus de un cancer nemilos...

  I s-a adus un tribut meritat. Fiind un muzician polivalent. Lumea din vremea lui, câtă mai există, da` și ceva tineret binevenit au fremătat laolaltă ascultând melodiile nemuritoare. La fel de proaspete și atrăgătoare. Pline de seva hard-rokului autentic asezonat suprainspirat cu filonu` folcloric național. Cristi, Costi, Lavinia, Vlady, Flavius, susținuți cu aplomb de simfonicul instituției gazdă, ne-au adus aminte, minunat, de tinerețea, dragostea și pasiunea ardentă pentru genul ăsta superb. Socotit periculos de comuniștii aculturali ce nu știau decât să-și dea frâu liber instinctelor primare. Făr-a conferi și astei muzici importanța artistică certă, pe motiv că venea din Occidentu` putred și dezmățat...
  Ei bine, timpul a demonstrat și confirmă constant că nu ea a pierit. Ci ăia care-o afuriseau ticăloși. Înecați în prostie și răutate. În nimicnicie ieșită din comun. Desigur, mi-e clar că mai dăinuie reminiscențe nefericite, întreținute nefast de cei goi în cap. Eu însă (și nu doar) m-oi duce cu Phoenix în groapă, neîndoios. Ceea ce-mi va face sfârșitu` cumva mai ușor. Chiar dacă mai trist. Motiv, totodată, să profit, cât voi mai putea, de alte reîntâlniri c-o plăcere de-o viață: „Negru Vodă și-a lui ceată, toți voinici cu fruntea lată!” The best...