Suit-au de curând pe scena Filarmonicii Pitești. Într-un recital ce s-a bucurat de aplauze meritate din plin. Căci au cântat de la clasic (în transpunere) la jazz, woogie-boogie, etno și altele. A fost o seară de stiluri, nuanțe și ritmuri chiar de neuitat. Pentru că Mirea e un virtuoz pe vioară într-ale jazzului și nu numai. Sunt ani buni de când cineva care nu-l agreează l-a eliminat, vindicativ, din colectivu` simfonic local. Deși putea fi un component ultraeficient măcar în trioul de jazz. Ridică neîndoios sala-n picioare cu priceperea sa pe corzi. Și cu modul în care mixează creații celebre din varii domenii, armonizându-le impecabil. Ba, mai mult, s-a dovedit și fain pianist, etalând o stângă jucăușă pe claviatură. În timp ce Pană l-a acompaniat adecvat la acordeon și la pian. Arătându-se armonist susținător de nădejde al colegului protagonist, prin ambele instrumente mânuite-n recitalu` cu pricina, alternativ...

  Cântările de felul aista culoare au din belșug. Specificitate de nivel, nu mai vorbesc. Și am convingerea că Mirea poate să ofere și altele mai grozave. Este entuziast, trăiește muzica deplin și cu folos. Am constatat și acum, văzându-i pe chip bucuria și emoția că a revenit printre piteștenii pe care-i iubește fără rezerve și-n ziua de azi. Fapt ce-ar trebui să dea de gândit serios conducerii artistice a instituției gazdă. Dacă l-ar reintegra în colectiv, „exploatându-l” corespunzător, beneficiul ar fi unul tripartit. De amploare, neîndoios. Costinel fiind, poate, cel mai grozav ceteraș de gen în țara românească actualmente. O spune un cunoscător fidel în materie. Alături de filarmonica loco de la începuturi până-n prezent, cu onestitate și bune intenții constant. Cei mai mulți melomani sunt convinși de asta și le mulțumesc pentru încredere...