Cugetare

Ce se întâmplă lângă noi de-am ști,
ce entități se suprapun, ce energii,
pesemne c-am înnebuni.

Doar rugăciunea ce ne mai salvează,
credința că binele înnobilează
și Dumnezeu din Cer că ne veghează

Rugăciune

Mă rog la Născătoarea
de minuni făcătoarea.

Are privirea încruntată
mă simt intimidată.
Nu știu de ce e supărată,
din vremuri de demult așa se-arată.
Pesemne că este-nspăimântată
de ce aude la spovadă.

Nu îndrăznesc să vin aproape.
Prefer să mă rog de departe.
Cortegiul de măicuțe, încolonate la intrare,
aprind, pe rând, câte o lumânare la icoane.
Apoi se-așează la cântat în strane.
Utrenia, de mulțumire pentru toate.

Și ies în curte, să mă reculeg.
Încerc să deslușesc și să dezleg,
de ce am o stare de melancolie,
de liniște, de nostalgie?
Mă voi întoarce, Maică Născătoare
la Tine, pentru al meu suflet alinare.


Un gând pios

Uităm cam des să mulțumim,
Smeriți și credincioși să fim,
Din suflet recunoscători.
Să punem un buchet de flori
La Sfânta Maica noastră.
Sub icoană, într-o glastră.

Uităm cam des să ne-nchinăm,
Pentru cei dragi să ne rugăm.
Uităm că, cine stie, se prea poate,
Ca-n următoarea clipă-ngrozitoare,
Îngerul păzitor din lume ne va scoate,
Strângându-și aripa la spate.

Rămași pe-aici a nimănui,
Și chiar de viață de suntem sătui,
Ne-ascundem. Și sperăm,
Pe cea cu coasa s-o înduplecăm.
Pană când se va face întuneric,
Frig crâncen, lugubru și eteric.