O zi cu tine
N-avem habar ce mult contează,
Să simți alături sufletul cel drag,
Iar inima tresaltă și mintea creează
Un vis de o zi cu tine -mi pun șirag.
Să fie legământ pe pânza orizontului,
Privirea poartă deschisă către suflet,
Doruri nestinse rămase văzduhului,
Alint și plăcere, o zi, așezate pe șervet.
Am așteptat o viață să pot să-mi spun iubirea,
O zi cu tine-n suflet, de mută vreme aștept,
De s-ar putea aș vrea să-ntreb clepsidra,
Poate să stea cât bate inima în piept.
Dar timpul se cerne fără să ne-ntrebe,
Aveam prezentul și vreau să-l trăim
În bătăi de inimi, nu cu goale vorbe,
Și-n timpul rămas doar să ne iubim.
Să ne iubim tăcuți, cu un pic de disperare,
În bolta vremii noastre, mai avem puțin,
Să mai petrec cu tine, iubire și candoare,
Dragostea pură și un pahar cu vin.
Și sub bolta de stele ce lumina o găsesc,
Aș vrea clipa trecută să redevină prezent,
O zi mi-ar fi de ajuns să simt că trăiesc,
Iubirea oferită ar fi, cel mai dulce cânt
Un cânt care așteaptă dansul,
O zi cu tine-n brațe, lin ne unduim,
În timp ce se aude valsul
Și sufletul de dragoste mi-e plin.
Aș dansa o viață, dar prea puțin îmi pare,
O simplă melodie, acorduri melodioase,
Mă ademenesc tenace, mângâierile de soare,
Însă eu aș sorbi cu nesaț vinurile spumoase.
Aștept cu nerăbdare clipa, să mi-o arăți aievea,
Pe care visul meu frumos o-ncepe în apus,
Hai, vino doar o zi, să pot să-ți văd lumina,
Ochii se închid, iar sufletul așteaptă un răspuns.
Într-o lume cuprinsă de temeri și prejudecăți
Pare imposibil ce astăzi universul ne oferă,
O iubire blamată-n adins, la fel ca alte dăți,
Precum o stea apusă suntem în orice seară.
Mereu o să vedem cu ochii minții răsăritul,
Cu sufletul vedem doar cer senin, fără pată,
Când raza de lumină va deveni destinul,
Te voi iubi mai mult cum n-am iubit vreodată.
Și dacă cândva arșița ne-ar cuprinde împreunați,
Aș deveni un cactus, spinos dar hrănitor,
O zi ar fi de-ajuns să stăm îngândurați
Și-apoi o viață să trăim dulcele fior.
Simplă speranță
Te rog ceva, de s-ar putea,
Să te așezi la mine-n poală,
Și mâinile să mi le lași să stea
Pe trupul tău, de parcă ai fi goală.
Să stai cu capul sprijinit pe mine,
Să-ți mângâi părul ondulat,
De s-ar putea, în brațe eu te-aș ține,
Mai mult decât în viață am sperat.
Să îmi arăți adevărata cale
Spre tot ce înseamnă bine și lumină,
Să pot să-ți stau alături, să-mi fii soare
Cu strălucirea ta divină.
De s-ar putea să îmi rămâi în poală,
O viață să te țin la piept.
Să te sărut de parcă-ai fi goală,
Căci te iubesc, îmi place să-ți repet!
Între vis și realitate
Un gând rebel îmi străbătuse mintea,
Fiori de gheață-n suflet mi-au pătruns,
Sudori și riduri îmi brăzdează fruntea,
La inimă amarul a ajuns.
Un simplu gând, ca vântul rece
Ce câmpurile le înfioară,
Aduce suflet rău ce nu mai vrea să plece
Decât atunci când soarele o să răsară.
Lumina soarelui apare la fereastră,
O rază jucăușă-mi bate-n pleoape,
Ochii-îi deschid și văd în glastră,
Un trandafir și-îl chem aproape.
Să-mi mângâie sufletul, te rog, aș vrea,
Mi-e-mpovărat de gânduri negre,
O-nțepătură-n inimă de s-ar putea,
Durerea, blestemul să-l dezlege.
Atunci, această floare minunată,
Buzele-mi atinge cu a să petală,
Parfumul său în suflet mi-e deodată,
Căldură simt și dragostea curată.
De dor
Mi-e dor de tine, dor de glasul tău,
Mi-e dor de-a ta privire jucăușă.
Mi-e dor de felul cum mă strangi la piept mereu,
Mi-e dor de un sărut, mai gingaș ca și o brândușă.
Mi-e dor de un surâs al tău, senin,
În ochii mei o dulce binecuvântare.
Mi-e dor de clipe de alint,
Cu buze dulci și pline de savoare.
Mi-e dor să-ți mângâi părul ondulat,
Să-ți simt parfumul fin, îmbătător,
Mi-e dor să te sărut înflăcărat,
Pe trupul feciorelnic și îmbietor.
De dor mă storc încet ca o clepsidră,
De sentimente sufletul mi-e plin.
De dorul tău mi-e mintea obosită,
În brațe-aș vrea mereu ca să te țin.
Spre ceruri
Spre ceruri am să fac o rugăciune,
Din suflet, pentru sufletul ce-a plecat.
O rugăminte adresată ție, Doamne,
Să ai în pază-un suflet greu cercat.
Această rugăciune-i pentru tine,
Cea care-ai suferit, dar ai scăpat.
Cea care mi-ai lăsat ca moștenire,
Născut din tine, cel mai minunat băiat.
Mult prea puțin pot scrie în cuvinte,
Doar gânduri bune, amintiri nestinse.
Pot doar să-ți mulțumesc
Că mă veghezi, cum o făceai nainte.
Ai fost în viața mea doar bucurie,
La ceas de greu un sprijin, binecuvântare.
Erai frumoasă și acum ești înger,
Îngerul nostru, stea, în veci strălucitoare.
Vei dăinui în suflet și în amintire,
Și te vom iubi mereu.
Rămâi pe veci o strălucire,
În ceruri, lângă Dumnezeu!
Sărutul
Când două suflete pereche se-ntâlnesc
Șoptește inima un cântec de dor,
Atunci și buzele fierbinți în taină se unesc
Într-un sărut al pleoapelor fior.
Sărutul pasiunii și iubirii,
Sărutul buzelor lipite cu nectar,
Doar cei ce se iubesc pot spune,
De ce mai vor săruturi, iar și iar.
Săruturi tandre sau săruturi pasionale,
Săruturi care deseori se leagă.
Cu mângâieri și-mbrățișări suave,
Doar inima mai poate să-nțeleagă.
Sărutul meu acum am să-ți ofer,
Frumoasa mea cu ochii ca și mura,
Sărut din suflet, un sărut stingher,
Sărut prin care să-ți simt căldura.
De unde
De unde-atâta dor de dragoste cu inimi
Ce freamătă în brațele ce te primesc cu drag,
De unde-atâta stăruință în patimi
La o iubire care n-are prag?
Mai este o-ntrebare ce trebuie făcută,
De unde vine lumina pură din ochii tăi?
De unde bucuria din suflet izvorâtă
Și nu-i interesează pe cei cu ochii răi?
Un pic din inimă se poate să vrea iubire,
Un pic din suflet se poate să iubească.
Zâmbetul tău seducător, o fericire
Ce nimeni nu poate să asemuiască.
De unde vine strălucirea ta iubire?
De unde dulcele din buzele cuminți?
De unde dragostea cea dulce,
Cu multe-mbrățișări fierbinți?
Bun rămas
De m-ai ucide mâine, să iei seamă,
Te-aș săruta pe frunte, ochi și nas,
Să realizezi și tu ce-nseamnă
Adevăratul sens al bunului rămas.
Cu sufletul la gură și ultimul cuvânt,
Ți-aș spune-a mea dorință de sfârșit,
Atât cât vei mai fi în viață pe pământ,
Să-ți aduci aminte ce mult te-am iubit.
Sper să nu uiți momentele divine,
Clipele dulci ce-acum sunt în trecut,
Să poți privi în urmă și să mă vezi pe mine,
Ce-am fost atunci și acum sunt numai lut.
Chiar dacă acum plec rămâne amintirea,
Rămân câteva lacrimi scăpate pe obraz,
Sunt mulțumit că am putut purta iubirea,
Acelei frumuseți căreia îi spun un bun rămas.